Copilul. Concept si definire - psihologia copilului

COPILUL - FIINTA BIOPSIHOSOCIALA

1. Copilul. Concept si definire

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, copilul este: "baiat sau fata in primii ani ai vietii, pana la adolescenta." [1]

Un copil este un "baton de dinamita", o sursa incalculabila de energie potentiala, de aceea trebuie vegheat asupra lui cu atentie ferindu-l de scanteile care l-ar putea face sa explodeze punand in pericol temeliile societatii. Indreptandu-l cu cea mai mare grija spre locul in care vigoarea si capacitatiile lui vor putea fi folosite pentru construirea unei lumii mai bune.

Copilul este fiinta umana pe traiectoria dezvoltarii de la procreatie pana la adolescenta ; in prioada intrauterine evolueaza polimorf amintind alte spete decat cea unama ; dupa nastere dispune de un potential uman insa neadecvat si nemodelat, ceea ce a obligat psihologii sa-l considere doar un "candidat la umanitate". In conditiile normale devine subiect al unei accelerate dezvoltari si este subiectul esential al educatiei. Somatic, intelectual si afectiv, copilul parcurge stadii ce se succed in aceiasi ordine.

Psihologia copilului a revelat specificul organizarii sale psihice, care nu poate fi socotit un adult sau "om mic", ci este calitativ altceva. Unii autori subliniaza insemnatatea structurilor afective ale copilului si socotesc ca acestea vor fi decisive pentru adult care apare ca un "copil mare". Alti autori recunoscand caracterul necesar al dezvoltarii copilului, considera ca adultul este calitativ altceva, nefiind direct tributar copilului, ci necesitand contrazicerea si depasirea

acestuia, in orice caz, persoana copil trenuie cunoscuta si considerata valoric. [2]

Copilaria este o pregatire pentru viata adulta. Bucuriile si supararile copilului nu sunt bucurii mici si nici suparari mici decat in ochii aduldului ; experientele copilului nu sunt experiente mici si achizitile lui nu sunt achiziti mici. Viata copilului este reala, plina si grea chiar de la inceput. [3]

Copilul isi are lumea lui infinita in care trebuie sa se orienteze, pe care trebuie sa o cunoasca si sa o cucereasca, unde trebuie sa se confrunte cu visurile sale.

Copiii reprezinta bucuriile si sperantele nostre ; pentru binele lor ne sacrificam, lumea depinde in viitor de ei. Copiii fac aceasta lume mai frumoasa, familia si viata noastra personal mai bogata, mai fericita. Copiii au nevoie de dragostea si protectia familiei inca inainte de a se fi nascut. Prin dragostea pentru ei ne formam sensibilitatea, onoarea si cinstea personala. Copiii contribuie la realizarea pacii in inimile noastre, in familie si in lume.

Este foarte importanta atitudinea pe care parintii o au fata de copil, acesta poate influenta in mod negative sau pozitiv dezvoltarea personalitatii copilului.

K. Wolf a aratat 4 conceptii eronate [4], desi extreme de curente, referitoare la copil

Copilul - pitic : considerat ca o fiinta nedezvoltata si, deci, lipsita de valoare, care trebuie sa fie mereu certata

Copilul - marioneta : care trebuie sa fie cat se poate de cuminte, sa corespunda in toate privintele dorintelor si exigentelor parintilor

Copilul - salbatic : care trebuie dresat si ale carui porniri, neaparat urate, tebuie sa fie reprimate

Copilul - idol : inger, pur, inocent, traind intr-o lume ireala si adorat pentru perfectiunea lui