osmarul dragostei

Anii au trecut de-a randul, fara a inregistra vreo schimbare in viata mea de zi cu zi. Trei realizari in familie, avea sa ne schimbe oarecum modul de viata. Ne mutasem de curand in capitala si nu cunosteam prea bine cartierul in care locuiam, dar aflasem de la tata, ca era unul dintre, cele mai mari cartiere din oras. Pana acum locuisem in inima Olteniei si nici prin gand nu ne trecea sa ne schimbam domiciliu, dar tata vroia sa studiez dreptul, fiindca vedea in mine un judecator excelent, cum el lucra in procuratura si obtinu-se transferul in capitala, nu i-a fost greu sa ma convinga sa urmez Facultate de Drept din Bucuresti. Mama isi daduse demisia de la spitalul judetean odata cu mutatia noastra in capitala, iar mai tarziu avea sa-si gaseasca un post de asistenta medicala la spitalul militar din Bucuresti.

Cand m-am uitat la ceas am ramas uimit, ma cufundasem in ganduri si uitasem notiunea timpului. Intunericul cadea bland, iar eu intarziam din nou la cina. Sarmana mama se supara intotdeauna cand intarziam la masa. Am luat autobuzul 23, care avea sa ma opreasca chiar in fata blocului meu. In autobuz mi-a atras atentia, infatisarea unei fete care nu-i dadeai mai mult de douazeci de ani. Nu era cea mai stralucita din autobuz, dar parea ca ma spioneaza mereu cu privirea. Dar cum pana la mine nu mai era decat o statie, am coborat fara sa dau vreo importanta acestui fapt, dar zambetul stralucitor de dincolo de geam ma facu sa tresar. Oricum masina plecase iar eu trebuia sa ma resemnez.

Am observat ca mama era putin cam furiosa, dar dupa ce am sarutat-o pe obraz, o mangaiere si o liniste blanda se asternu pe chipul ei. Norocul meu era ca avea o slabiciune la bunele maniere ale mele, si o impacam foarte repede.

Nu e prima data cand intarzii la masa si tu nu te mai saturi de atatea plimbari?

- Draga mea el nu cunoaste nici cartierul dar altminteri tot Bucurestiul. Trebuie sa se acomodeze si el cu atmosfera , nu!

- Dar tu intotdeauna ii ei apararea, iar eu trebuie sa va astept pe fiecare in parte si sa va pun masa, oare nu m-am saturat si eu de atata singuratate.

- Mama, e numai vina mea, te rog sa ma ierti, de acum inainte imi voi face mai mult timp liber, sa stam impreuna.

Observasem ca mamei ii daduse aproape lacrimile si numai tata o zgandarea cel mai mult si daca nu ne ceream scuze ar fi trebuit sa servim mancarea rece. Mama era o fire sensibila, se indragostise de tata, inca de la o varsta frageda, cand tata nici nu se gandea la un camin. Mama se tragea dintr-o familie de profesori in care si bunici la randul lor, fusesera invatatori. Parinti mamei nefiind de acord cu aceasta casatorie, dragostea tatei a trebuit sa aibe radacini uriase in fata lor, dar cum si mama il iubea, nu a avut de ales. Eram unicul fiu al lor si am avut parte de o copilarie fericita, in care nu mi-a lipsit nimic.

Dupa cina, tata ma invitat la o partida de sah, iar mama a ramas sa spele vasele in bucatarie, cum nu mai era suparata ne-a lasat sa ne vedem linstiti de treaba noastra.