Idealuri si mituri ale familiei - teorii despre familie

Se poate afirma ca familia este un ideal, dar si o forma de organizare sociala. Ea este asociata in general cu tot ce este bun si din acest punct de vedere, putem vorbi de caracterul "sacru" al familiei.

Zinn si Eitzen (1990) disting trei moduri de perceptie a familiei[1]: familia ca adapost denumita "haven in a heartless" - adapost intr-o lume fara inima. Aceasta caracteristica are doua laturi: iubirea (reprezentata prin mama) si protectia (prin tata); familia ca implinire prezinta un rol compensator, cand activitatea profesionala nu ofera satisfactii si familia ca povara ce constituie o perspectiva mai noua, in care familia limiteaza accesul la condimentele vietii, reprezentand o constrangere pentru individ.

Miturile familiei americane, partial valabile si in prezent, sunt aplicabile si pentru familia romaneasca. Dintre acestea amintim:

"mitul unei familii stabile si armonioase in trecut"

"mitul lumilor separate"

"mitul formei monolitice"

"mitul unei experiente nediferentiale"

"mitul consensului in familie"[2]

Vis - a - vis de stabilizarea armoniei in cadrul cuplului marital, ambii parteneri isi construiesc anumite asteptari care sa satisfaca in mod corespunzator in primul rand expectatiile formulate in perioada anterioara constituirii cuplului. Aceste asteptari sunt multiplu determinate si influentele pot fi de natura familiala, religioasa, social - culturala, etc.

Astfel, de exemplu, Ollie Pocs (1989) face urmatoarea trecere in revista a unor asemenea asteptari ce capata caracterul unor adevarate "mituri"[3]:

"Exista unul si numai unul in lumea asta facut pentru mine si daca ma casatoresc cu aceasta persoana voi avea o casatorie reusita". Este vorba de o imagine fixa, un model al partenerului. Mentinerea rigida a unui asemenea model poate crea probleme. In primul rand - fericirea conjugala poate fi realizata si cu parteneri care nu corespund de la inceput intru totul modelului de conduita expectat. In al doilea rand, casatoria reusita solicita interactiunea si stradania ambilor parteneri.

"Casatoria noastra va fi reusita deoarece noi ne facem curte de mult timp" - lucru perfect neadevarat, intru-cat cea mai importanta constanta a casatoriei este schimbatoare, iar partenerii trebuie sa invete sa se adapteze la schimbare.

"Chiar daca multe casatorii sfarsesc prin divort, asa ceva nu ni se va intampla noua", dar fiecare relatie este diferita.

"Partenerul meu de casatorie imi va satisface toate dorintele". Este greu de presupus ca cineva, inainte de casatorie, se poate astepta sa gaseasca un partener care sa-i satisfaca integral toate asteptarile. Este nerealist sa se creada ca doua persoane se pot potrivi in toate directiile.

"Dragostea ne va tine impreuna". Dragostea nu cucereste totul; nu poate rezista speranta ca dragostea romantica poate mentine casatoria fericita, evitand multiple probleme care se ivesc si trebuie rezolvate.

"Noi nu ne vom certa niciodata". Deoarece un anumit grad de conflictualitate este inexplicabil in orice relatie interumana, este normal ca si in casatorie sa fie prezent. Ignorarea sau negarea existentei conflictului poate sa conduca la aparitia unor noi probleme.

"Relatiile sexuale de calitate ne vor mentine fericiti". Relatia sexuala nu e singura conditie pentru stabilitatea casatoriei. In ciuda importantei ei, multe cupluri au un mariaj reusit in cadrul caruia sexul joaca doar un rol partial. De asemenea, partenerii pot avea pareri si opinii diferite. Dar, oricare ar fi definitia, satisfactia sexuala este mult mai probabil rezultatul unui bun mariaj decat cauza lui.

"Noi comunicam bine; deci noi putem sa discutam asupra tuturor problemelor noastre". Desi comunicarea este importanta in casatorie, ea singura nu garanteaza fericirea. Intelegerea adevarata poate sa apropie si mai mult partenerii conjugali, dar poate sa-i si indeparteze si mai mult. Anumite cupluri pot comunica atat de bine, incat, finalmente, desi se inteleg reciproc in intregime, ajung sa divorteze.

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

I.4. Teorii despre familie

Familia pe plan social reprezinta, am putea spune o multitudine de relatii. Relatiile sociale dintre membrii  grupului familial prezinta planuri multiple, ele apar ca relatie intre sot si sotie, dar si relatie intre parinti si copii. Toate aceste grupuri de relatii, fie ele sociale, economice, religioase, culturale, ierarhice fac trimitere la diverse teorii despre familie - vazuta ca celula a societatii. Facand o incursiune in randul teoriilor amintim: teoria ciclurilor vietii, teoria structurala, teoria functionala (procesuala), teoria istorica (intergenerationala), teoria sistemica (holista).

Teoria ciclurilor familiale pune accentul pe dezvoltarea si cresterea membrilor familiei intr-un stil evolutiv. Schema ciclurilor vietii familiale "ofera din punct de vedere metodologic posibilitatea focalizarii pe problematica familiei in unul sau altul din stadiile sale de dezvoltare".[5] Aceste stadii sunt: stadiul initial al relatiilor familiale ale cuplului fara copii in care se pune accent pe intretinerea confortului afectiv, reteaua de prieteni este mai densa, puseurile de gelozie mai frecvente; stadiul vietii cuplului cu copii prescolari pe perioada caruia se stabilesc regulile de baza ale familiei; stadiul familiei cu copii de varsta scolara vazut ca perioada in care pot interveni crizele in casnicie mergand pana la divort; stadiul familiei cu copii adulti care parasesc mediul familial de provenienta, perioada caracterizata fie prin tensiuni ale femeii, fie prin liniste sufleteasca determinata de sentimente necesare infrangerii singuratatii si a batranetii; stadiul vaduviei presarat cu probleme generate de pierderea partenerului.

Teoria structurala porneste de la structura familiei, aducand in discutie problema schimbarilor ce au loc. "Structura rolurilor conjugale este determinata de societate si de nivelul interactional si cultural al indivizilor".[6] Acest model reprezinta faptul ca tata-sot guverneaza latura economica a familiei, iar mama-sotie detine monopolul laturii afectiv-emotionale.

Pornind de la variabilele actiune-decizie s-au obtinut urmatoarele "tipuri de interactiuni" ce definesc conduitele de rol din cadrul cuplului:

autonomia sotului (barbatul actioneaza si decide)

autonomia sotiei (femeia actioneaza si decide)

autocratia sotului (barbatul decide, femeia actioneaza)

autocratia sotiei (femeia decide, barbatul actioneaza)

conducerea sotului (barbatul decide, actioneaza impreuna)

conducerea sotiei (femeia decide, actioneaza impreuna)

diviziunea sincretica a rolurilor (femeia actioneaza, decid impreuna)

cooperarea sincretica (actioneaza impreuna, decid impreuna).

Teoria structurala analizeaza rolurile si relatiile de putere din cadrul sistemului familial.

Teoria functionala (procesuala)

Aceasta teorie pune accentul pe functiile sistemelor familiale. Virginia Satir numeste familia functionala sistem deschis, iar cea nefunctionala sistem inchis.[7]

In ceea ce priveste teoria functionala au fost propuse o serie de abordari: paradigma comunicationala, paradigma interactinist-simbolica, paradigma conflictualista si cea sociala.

Teoria istorista (itergenerationala)

Teoria istorista priveste familia in diferite stadii ale ei, explicand prezentul din perspectiva generatiilor anterioare. Din acest punct de vedere functionalitatea familiei depinde de echilibrul dintre modelele culturale ale generatiilor care o compun.

Teoria sistemica (holista)

Prin sistem se intelege "o multime de obiecte care actioneaza intre ele atat de intens incat sunt independente, modificarea unuia ducand la modificari in toate celelalte".[8]

Structura rolurilor familiale se supune principiului homeostaziei (tendinta de a mentine un echilibru dinamic in jurul unei directii centrale si de a face demersurile necesar ce au scop restabilirea acestui echilibru in timp) si principiul homeodinamiei evolutive (fenomen prin care un anumit proces familial supus unor influente externe perturbatoare este continuat in directia in care ar fi evoluat in absenta perturbarilor).

Cu privire la teoriile referitoare la structura si dinamica rolurilor in familie, in literatura de specialitate se face referire la patru astfel de teorii. [9]

Teoria psihosociala integrativa - potrivit careia familia este un sistem psihosocial in care trasaturile de personalitate ale membrilor ei sunt intr-un raport de retroactiune cu grupul familial privit ca intreg.

Teoria comunicarii in familie - sustine existenta unui imput si output care este un feedback spre emitator.

Teoria presiunii la retea. Aceasta are in vedere ierarhizarea codurilor in functie de gradul de integrare a membrilor familiei - a sotilor - in reteaua sociala extrafamiliala care centreaza rolul sotului pe functia economica, productiva iar cel al sotiei pe functia emotional - expresiva.

Teoria echitatii - Reusita familiala este apreciata dupa principiul, "cererii si ofertei", dupa masura in care exista echivalente intre ceea ce ofera si ceea ce primeste in schimb.