Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia

1. Semicasnicia  

Semicasnicia este un experiment neofamilial sub semnul "falselor solutii", avand ca scop prelungirea casatoriei din punct de vedere legal, in ciuda modificarilor si alterarilor de esenta care pericliteaza in fond continuitatea acesteia.[1] Aceasta formula maritala se intalneste frecvent in cuplurile cu relatii tensiv-conflictuale cronice si consta in adoptarea si exercitarea incompleta a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti.

O serie de variante  ale semicasniciei au fost identificate de noi pe o cazuistica investigata (1989):

Formula "casa si copiii impreuna, sexul separat".

Formula "sexul − impreuna, casa si copii − mai mult tu, distractiile − separat".

Formula "sexul − partial impreuna, casa − numai tu, copiii − mai ales tu, banii − mai ales eu, distractiile − partial impreuna".

In cadrul acestor variante se contureaza diverse structuri de cuplu disfunctional, conflicte acute, rivalitati si violente cu impact negativ in socializarea copiilor si in starea de sanatate psihica a tuturor.

Adoptarea si exercitarea incompleta a rolului conjugal − parental conduce la o deteriorare treptata a relatiei conjugale, la o saracire si degradare a esentei sale de relatie bio-psiho-sociala, prejudiciind atit personalitatile consortilor si ale copiilor lor, cat si finalitatile sociale ale familiei in general. Frecventa semnificativa a casatoriilor deteriorate sub aspect structural-functional, cu consecinte dintre cele mai nefaste pentru sanatatea fizica si psihica a familiei, impune instituirea unei atente educatii si terapii a cuplurilor inca din etapele initiale ale casatoriei.

2. Pseudocasnicia

Pseudocasnicia constituie cea mai grava forma de manifestare a psiho-socio-patologiei maritale, o modalitate de exercitare neautentica, falsa, aparenta a rolului conjugal-parental. In pseudocasnicie nu poate fi vorba de afectiune mutuala, ci doar de un sistem de interese reciproce (de obicei, economice si sociale), care determina in anumite situatii optiunea unor indivizi pentru oficializarea casatoriei.

Cateva situatii de pseudocasnicii ni s-au relevat in cazul unor cupluri care, desi isi mentineau statutul oficial de casatoriti, adoptasera roluri simultane de autonomie  intra si extraconjugala, ambii parteneri fiind implicati afectiv-sexual in relatii exterioare, desfasurand in paralel viata domestica si timpul liber intr-o relativa indiferenta mutuala. Elementul prin care justificau mentinerea oficiala a casatoriei il constituia problema locuintei si a investitiilor materiale comune efectuate intr-o perioada initiala, cand pretindeau ca s-au "iubit si inteles", precum si pastrarea aparenta a unor statute oficiale si de varsta, avantajate de formula casatoriei.

Implicatiile educationale privind prevenirea si impiedicarea unor astfel de erori sunt deosebite. Si daca, cel mai frecvent, persoanele implicate in asemenea "formule de viata" nu prezinta o patologie individuala semnificativa, relatiile lor asa-zis conjugale sunt profund marcate psiho-socio-patologic, exercitand asupra celor din jur influente nocive si contribuind astfel la discreditarea institutiei casatoriei.