Comunitatile urbane sarace

Comunitatile urbane sarace

· Orasele a caror industrie a suferit un declin sever in ultimii ani. Ca urmare a acestui fapt, somajul este foarte ridicat. Zonele mono-industriale, in special, prezinta un risc foarte ridicat.

· Zonele urbane cu conditii de locuire inadecvate:

- Blocuri cu conditii de locuit necorespunzatoare, aflate intr-un stadiu inalt de deteriorare, necesitand investitii mari, locatarii nedispunand de resursele necesare.

- Putine zone de recreere, adesea foarte poluate.

- Zone urbane cu constructii saracacioase si ilegale, in care s-au stabilit, in general, imigrantii saraci din localitati sau zone sarace si care au resurse economice reduse.

- Blocuri de locuinte in care traiesc familii ce nu-si pot plati cheltuielile obisnuite de intretinere (caldura, electricitate, apa), riscandu-se astfel deconectarea intregului bloc.

- Zone urbane sarace a caror posibila dezvoltare este impiedicata de criminalitate.

- O situatie speciala o au zonele urbane locuite de comunitatile de romi.

Diagnoza saraciei

2.1. Selectarea abordarii metodologice

Pentru a estima riscul/magnitudinea saraciei pot fi abordate doua tipuri de abordari:

a. Masurarea saraciei la nivelul gospodariei. Aceasta este o abordare standard utilizata in cazul oricarei estimari a saraciei. Exista cateva tipuri de metode. Doua dintre acestea sunt cele mai generale:

· Masurarea veniturilor actuale ale gospodariilor si a bunastarii acumulate. Un substitut il constituie aproximarea resurselor masurand/apreciind consumul. Comparand acesti indicatori cu pragurile de saracie specifice, pot fi identificate starea si riscul de saracie pentru fiecare gospodarie.

· Deprivarea relativa: indicii de consum/proprietate minim/minima sunt identificati pentru fiecare gospodarie. Marimea deprivarii relative este utilizata ca indicator al saraciei.

b. Identificarea surselor structurale ale saraciei la nivel comunitar. Aceasta metoda incepe cu o analiza a comunitatii si a mediului acesteia. Identificarea unuia sau mai multor factori structurali care produc saracia la nivelul comunitatii reprezinta esenta acestei metodologii. Aceasta metoda a fost utilizata in Capitolul 1 pentru a identifica tipurile de comunitati cu risc crescut de saracie.

Cele doua metode sunt mai degraba complementare.

Prima ofera o estimare statistica a saraciei la nivelul comunitatii. Aceste date raspund la intrebari precum: cate gospodarii sunt sarace, cat de sarace sunt, care sunt gospodariile sarace. Metoda nu furnizeaza informatii directe cu privire la cauzele saraciei si nu ofera o imagine asupra caracteristicilor structurale ale comunitatii si nici asupra posibilitatilor sale de actiune.

Cea de-a doua metoda furnizeaza informatii asupra factorilor structurali care produc saracia. Acestia indica in mod evident care sunt variabilele strategice de actiune pentru a preveni si reduce saracia, dar nu furnizeaza statistici foarte exacte asupra saraciei.

Masurarea saraciei la nivelul gospodariilor este foarte potrivita pentru o estimare a saraciei comunitare generala, ne-specifica. Abordarea structurala a comunitatii este mult mai potrivita pentru identificarea saraciei comunitare specifice.

Factori structurali care produc saracia la nivel comunitar

Bunastarea comunitatii

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Indicatori de venit/ bunastare la nivelul gospodariilor

Pentru o diagnoza completa a saraciei este necesar a fi utilizate ambele abordari. Dar, o asemenea combinatie ideala are cateva dezavantaje: necesita un timp indelungat si este costisitoare. Procentul costului diagnozei in costul total al programului de combatere a saraciei poate fi prea mare. In acelasi timp, o asemenea metoda poate furniza informatii mult prea exacte fata de cerintele programului de interventie.

In general, pentru o diagnoza completa realizata in contextul unui program anti-saracie orientat, este suficienta si de preferat abordarea structurala a comunitatii: este relativ ieftina, nu necesita prea mult timp, furnizeaza cele mai importante informatii pentru identificarea comunitatilor sarace si a variabilelor strategice de actiune.

2.2. Obiectivele diagnozei si cateva recomandari tehnice

In acest subcapitol va fi utilizata abordarea structurala comunitara.

2.2.1. Patru obiective principale ale diagnozei

a. Identificarea surselor structurale ale saraciei la nivel comunitar

Iata o lista a variabilelor structurale ce poate fi utilizata (lista pentru verificarea variabilelor structurale ale saraciei):

1. Profilul activitatilor economice din comunitate: calitati, puncte slabe, posibilitati nevalorificate. Numar de intreprinderi, locuri de munca si altele.

2. Profilul activitatilor economice din imprejurimi: comunitati invecinate, judet.

3. Sistemul de proprietate, structura si distributia proprietatii.

4. Infrastructura comunitatii si legaturile externe ale comunitatii.

5. Capitalul economic de care dispune comunitatea: bunuri si resurse financiare ale populatiei.

6. Capital uman: structura populatiei active, educatie, calificare, posibilitati de afaceri; posibilitati de mobilizare a comunitatii.

7. Resurse naturale si posibilitati de exploatare economica a acestora.

Structura comunitatii: exista grupuri cu un nivel crescut al saraciei? Daca da, care sunt principalele lor caracteristici?

8. Exista procese/experiente noi in cadrul comunitatii care vor afecta negativ sau pozitiv bunastarea acesteia?

9. Care sunt variabilele strategice specifice comunitatii?

10. Care sunt posibilitatile de imbunatatire a bunastarii comunitatii?

11. Exista o retea de posibili actori activi implicati in procesul de dezvoltare a comunitatii sau in cel de relansare a activitatilor economice?

b. Estimarea amplorii saraciei (procentul celor saraci, gradul de saracie-prapastia saraciei) si distributia saraciei (grupuri cu risc crescut de saracie).

Pornind de la lista de verificare a variabilelor structurale ale saraciei si adaugand

la aceasta diferiti indicatori si date calitative colectate la nivelul autoritatilor locale si al actorilor sociali comunitari, poate fi identificat un profil al saraciei.

De asemenea, poate fi utilizata metodologia dezvoltata de Banca Mondiala prin reprezentanta in Romania, legata de Fondul Roman de Dezvoltare Sociala privind identificarea comunitatilor rurale sarace si mai ales identificarea comunitatilor rurale cu adevarat sarace in comparatie cu altele.

Consideram ca, in acest context, obiectivul principal nu este acela de a diferentia comunitatile cele mai sarace ci de a identifica comunitatile cu probleme, indiferent de numarul lor si de a le ajuta sa se integreze in procesul de dezvoltare comunitara.

c. Identificarea posibilitatilor de imbunatatire a starii comunitatii: din

punct de vedere economic, natural, uman si al resurselor sociale. Componenta cruciala a diagnozei o constituie identificarea eventualelor solutii: ce se poate face pentru imbunatatirea situatiei si care ar fi costul diferitelor solutii.

d. Identificarea posibililor actori sociali si a modului in care acestia pot actiona pentru desemnarea si lansarea unui program de dezvoltare eficient.

In cadrul diagnozei este importanta atat identificarea surselor saraciei cat si a posibilitatilor de prevenire si reducere a acesteia.

2.2.2.Metode de colectare a informatiilor

a. Identificarea informatiilor disponibile la nivelul comunitatii: Comisia Nationala pentru Statistica (mecanisme locale si judetene), autoritatea locala, alte surse.

b. Interviuri in profunzime, focus-grupuri, discutii de grup cu membrii

comunitatii, cu autoritatile locale, politia, scoala, unitatile sanitare, cu posibilii parteneri locali: patroni, sindicate, biserica, organizatii non-guvernamentale (organizatii ale femeilor si altele). De asemenea, trebuie implicati asistentii sociali care lucreaza la nivelul comunitatii respective.

c. Interviuri cu reprezentantii autoritatilor judetene.

In diagnoza comunitatii este esentiala combinarea a doua seturi de informatii:

i) Informatii generale despre problemele sociale caracteristice intregii populatii. Multe dintre problemele cu care se confrunta comunitatea nu sunt specifice ci mai generale. Folosind informatiile acumulate privind problemele sociale tipice pentru intreaga populatie avem o perspectiva mai buna pentru a intelege unicitatea fiecarei comunitati.

ii) Informatiile specifice asupra comunitatii fac obiectul actiunii de sprijin.