Islamismul si occidentul - raspandirea miscarii de renastere islamica

In timpul Evului Mediu, a existat o lupta relativ continua intre Europa crestina si statele musulmane, care controlau portiuni mari din ceea ce a devenit mai apoi Spania, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria si Romania. Cea mai mare parte a pamanturilor cucerite de musulmani au fost reclamate de catre europeni, iar multe dintre posesiunile lor din Africa de Nord au fost de fapt colonizate pe masura ce puterea Occidentului crestea, in decursul secolelor XVIII-XIX. Aceste rasturnari de situatie au fost catastrofale pentru religia si civilizatia musulmana, despre care credinciosii erau convinsi ca era cea mai inalta si mai avansata cu putinta, depasindu-le pe toate celelalte. La sfarsitul secolului XIX, incapacitatea lumii musulmane de a respinge eficient cultura occidentala a dus la miscari de reforma, care incercau sa redea islamismului puritatea si puterea lui originara. O idee de baza a fost aceea ca islamismul ar fi trebuit sa raspunda provocarii occidentale prin afirmarea identitatii propriilor sale convingeri si practici.

Aceasta idee a fost dezvoltata in diferite moduri de-a lungul secolului XX, formand fundalul revolutiei islamice din Iran, in 1978-1979. Revolutia a fost alimentata initial de opozisia fata de sahul Iranului, care acceptase si incercase sa promoveze reforme de modernizare dupa modelul oferit de Occident - de exemplu, reforma agrara, acordarea dreptului de vot femeilor si dezvoltarea educatiei laice. Miscare care l-a inlaturat de la putere pe sah a adunat laolalta oameni cu interese diferite, dar care nu erau nicidecum atasati fundamentalismului islamic, ci unei figuri dominante - Ayatollah Khomeini - care propovaduia o reinterpretare radicala a ideilor siite.

Dupa revolutie, Khomeini a infiintat un guvern organizat conform legii islamice traditionale. Religia, asa cum este specificata in Coran, a devenit baza directa a intregii vieti politice si economice. Pe baza legii silamice reinnoite - sharia - barbatii si femeile erau segregati cu rigurozitate, femeile erau obligate sa isi acopere trupurile si capul in public, cei care practicau homosexualitatea erau condamnati si trimisi in fata plutonului de executie, iar adulterul era pedepsit cu lapidarea cu pietre pana cand mureau. Acest cod strict era insotit de o pozitie extrema, nationalista, care se situa in opozitie in special cu influentele occidentale.

Scopul Republicii Islamice a Iranului era islamizarea statului - organizarea unui guvern si a unei societati astfel incat invataturile silamice sa devina dominante in toate domeniile. Dar acest proces este departe de a se fi incheiat si exista forte care i se opun activ. Zubaida (1996) a distins trei categorii de grupuri angajate in lupta unul impotriva celuilalt. Radicalii doresc sa continue si sa adanceasca revolutia islamica. Ei cred, de asemenea, ca revolutia ar trebui sa fie exportata activ in alte tari islamice. Conservatorii sunt constituiti mai ales din functionarii religiosi care cred ca revolutia a ajuns destul de departe. Ea le-a asigurat o pozitie de putere in societate, pe care ei doresc sa si-o mentina. Pragmaticii se pronunta in favoarea reformelor de piata si a deschiderii economiei catre investitiile si comertul cu strainatatea. Ei se opun impunerii stricte a codurilor islamice asupra femeilor, familiei si sistemului de legi.

Moartea lui Ayatollah Khomeini in 1989 a fost o lovitura data elementelor radicale si conservatoare din Iran; succesorul sau, ayatollah Ali Khamenei manifsta loialitate fata de puternici mullah-i iranieni (lideri religiosi), dar este din ce in ce mai nepopular in randul cetatenilor de rand, care resimt regimul represiv si bolile sociale persistente. Conflictele din cadrul societatii iraniene intre pragmatici si altii au inceput sa apara destul de clar in perioada presedintiei reformatorului Mahomed Khatami (1997-2005). Guvernarea lui Khatami s-a caracterizat prin dispute cu conservatorii care s-au straduit indelung sa stopeze incercarile de reforma ale lui Khatami privind societatea islamica. In 2005, alegerea primarului profund conservator al Teheranului, Mahmond Ahmadinejad, ca presedinte a micsorat tensiunile dintre liderii religiosi si politici ai tarii, dar a crescut tensiunile cu Occidentul.

Raspandirea miscarii de renastere islamica

Desi ideile care stau la baza revolutiei iraniene trebuiau sa unifice intreaga lume islamica impotriva Occidentului, guvernele tarilor in care siitii constituie o minoritate nu s-au aliniat situatiei din Iran. Totusi, fundamentalismul islamic a dobandit o popularitate semnificativa in majoritatea celorlalte state, si a stimulat pretutindeni diferite forme de renastere islamica.

Desi miscarile fundamentaliste islamice au castigat in influenta in majoritatea tarilor din nordul Africii, Orientul Mijlociu si Asia de sud in ultimii 10-15 ani, ele au venit la putere doar in doua alte state. Incepand cu 1989, Sudanul a fost condus de Frontul Salvarii Nationale al lui Hassan al-Turabi. Regimul taliban fundamentalist si-a consolidat puterea asupra statului fragmentat al Afganistanului in 1996, dar a fost indepartat de la putere la sfarsitul anului 2001 de fortele de opozitie afgane si de armata SUA. In majoritatea celorlalte state, grupurile fundamentaliste islamice au castigat in influenta, dar nu au putut ajunge la putere. In Egipt, Turcia si Algeria, de exemplu, ascensiunea fundamentalismului islamic a fost suprimata de stat sau de armata.

Multi s-au temut ca lumea islamica este liderul confruntarilor cu acele parti ale lumii care nu le impartasesc convingerile. Cercetatorul in domeniul politicii Samuel Huntington (1996) a sustinut ca luptele intre Occident si perspectivele islamice ar putea deveni parte al unui "conlict" mondial "al civilizatiilor" odata cu sfarsitul Razboiului Rece si cu accentuarea globalizarii. Dupa Huntington, statul-natiune nu mai exercita principala influenta in relatiile internationale; de aceea, vor aparea rivalitati si conflicte intre culturile sau civilizatiile extinse.

Suntem martorii unor astfel de exemple in timpul anilor '90 in fosta Iugoslavie, in Bosnia si Kosovo, unde musulmanii bosniaci si albanezii din Kosovar s-au luptat impotriva sarbilor, care reprezinta cultura crestin-ortodoxa. Astfel de evenimente au facut ca musulmanii sa isi dea seama din ce in ce mai mult ca reprezinta o comunitate mondiala; cum au subliniat si unii observatori: "Bosnia a devenit locul de adunare a musulmanilor din intreaga lume musulmana [Ea] a creat si configurat sensul polarizarii si al radicalizarii in societatile musulmane, accentuand totodata constiinta de a fi musulman" (Ahmed si Donnan 1994).

Razboaiele din fosta Iugoslavie sunt discutate in detaliu in capitolul 13, "Rasa, etnie si migratie", pg. 499.

In acelasi fel, razboiul irakian condus de americani a devenit un loc de raliere a musulmanilor radicali dupa invazia din 2003. Ca explicatie a cauzelor atacurilor teroriste de la New York si Washington din data de 11 septembrie 2001, decizia americana de a exclude regimul islamic din Afganistan si renasterea rezistentei religioase fata de prezenta SUA in Irak dupa 2003, teza lui Huntington capata o atentie din ce in ce mai mare din partea mijloacelor media.

La inceputul secolului XX, opozitia islamica este in proces de constructie in Malaezia si Indonezia, cateva provincii din cadrul Nigeriei au implementat recent legea sharia, iar razboiul din Cecenia a atras participarea militantilor islamici care sustin consolidarea unui stat islamic in Caucay. Majoritatea membrilor retelei teroriste a lui Osama Bin Laden al-Qaeda provin din intreaga lume musulmana. Simbolismul islamic si formele de manifestare au devenit insemne importante de identitate in randul a numerosi musulmani care traiesc in afara lumii islamice. Evenimente precum Razoiul din Golf si atacurile teroriste din 9 septembrie din New York si Washington au determinat reactii diferite dar puternice in cadrul lumii islamice, fie impotriva, fie ca raspuns fata de Occident.

Renasterea islamica nu poate fi deplin inteleasa doar in termeni religiosi; ea reprezinta in parte reactia impotriva impactului Occidentului si este o miscare de aparare nationala sau culturala. Este incert daca renasterea islamica, chiar in formele sale cele mai fundamentaliste, ar trebui considerata doar o renastere a conceptiilor islamice traditionale. Ceea ce s-a intamplat, tine de ceva mult mai complex. Practicile traditionale si modurile de viata au fost reinnoite, dar au fost combinate, de asemenea, cu preocupari care tin specific de vremurile moderne.

Fundamentalismul crestin

Ascensiunea organizatiilor fundamentaliste crestine in Marea Britanie si in Europa, cu un succes deosebit mai ales in Statele Unite, este una dintre trasaturile remarcabile ale ultimelor cateva decenii. Fundamentalistii cred ca "Biblia, este un ghid fatis despre politica, guvern, afaceri, familii si toate problemele umanitatii" (Capps 1990). Fundamentalistii considera ca Biblia este infailibila - ea contine exprimari ale Adevarului Divin. Fundamentalistii crestini cred in divinitatea lui Christos si in posibilitatea mantuirii sufletului prin acceptarea Christului drept mantuitor personal. Ei se angajeaza in raspandirea mesajului lor si in convertirea tuturor celor care nu au adoptat inca aceleasi convingeri.

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Fundamentalismul crestin este o reactie impotriva teologiei liberale si a adeptilor "umanismului laic" - cei care "favorizeaza emanciparea ratiunii, a dorintelor si a instinctelor in opozitie cu credinta si supunerea fata de preceptele lui Dumnezeu" (Kepel 1994). Fundamentalismul crestin se pronunta ca solutie impotriva "crizei morale" elaborata de modernizare - declinul familiei traditionale, amenintarea moralitatii individuale si slabirea relatiilor intre om si Dumnezeu.

In Statele Unite, incepand cu Maturizarea Morala a reverendului Jerry Falwell din 1970, unele grupuri fundamentaliste au devenit din ce in ce mai implicate in ceea ce a fost denumit "Noua Dreapta Crestina", in politicile nationale, in special in aripa conservatoare a Partidului Republican (Simpson 1985; Woodrum 1988; Kiecolt si Nelson 1991). Falwell a semnalat "cinci mari probleme care au consecinte politice carora americanii ar trebui sa fie pregatiti sa le faca fata: avortul, homosexualitatea, pornografia, umanismul, familia destramata" (in Kepel 1994). Asumandu-si actiuni concrete, Noua Dreapta Crestina s-a adresat mai intai scolilor publice, incercand sa influenteze legiuitorii cu privire la continutul curriculei scolare si sa inlature interdictia rugaciunii in scoli, sustinand intens Operation Rescue, organizatia militanta care baricada clinicile de avort. Organizatiile fundamentalist crestine constituie o forta puternica in SUA si au ajutat la construirea politicilor si discursurilor Partidului Republican, atat in perioada guvernarii Reagan, cat si a celei a lui Bush.

In 2005, numeroase grupuri crestine s-au angajat in proteste in incercarea de a impiedica scoatarea tuburilor de alimentare care o tineau in viata pe Terri Schiavo, o femeie al carei creier fusese grav afectat.

Jerry Falwell a condamnat initial atacurile teorirste de la 9 septembrie 2001 asupra New York-ului si a Washington-ului asupra "pacatosilor" din SUA. El a comentat in direct la televiziune: "Cred cu tarie ca paganii, cei care se pronunta in favoarea avortului, feministii, homosexualii si lesbienele care incearca activ sa faca din aceasta un stil de viata, [Uniunea Libertatilor Civile Americane], People for the American Way [ambeleorganizatii liberale], toti cei care au incercat sa laicizeze America sunt responsabili pentru tot ceea ce s-a intamplat" (CNN, 14 septembrie 2001). Desi mai tarziu si-a cerut scuze pentru remarcile sale, el a determinat multe controverse prin declaratia conform careia "Mahomed a fost un terorist. Am citit destule lucrari scrise de musulmani si de ne-musulmani [pentru a decide] ca el a fost un om violent, un razboinic" (BBC, 13 octombrie 2002). Din nou si-a cerut scuze pentru aceasta remarca, dar era prea tarziu pentru a opri o revolta sectanta in Solapur, in vestul Indiei, intre hindusi si musulmanii care reactioneau impotriva celor sustinute de el, si care a avut ca urmare cel putin opt morti. Deloc surprinzator, comentariile sale au trezit reactii adverse din partea tuturor liderilor islamici din lume.

Propovaduitori proeminenti ai Noii Drepte Crestine au gasit numeroase universitati in care au produs o noua generatie de "contra-elita", scoliti in convingerile fundamentalist crestine si capabili sa isi asume pozitii importante in media, viata academica, politica si arte. Universitatea Liberty (intemeiata de Jerry Falwell), Universitatea Oral Roberts, Universitatea Bob Jones si altele i-au conferit posturi in sustinerea unor discipline academice standard, in care sa predea certitudinea biblica. In campus se respecta standarde etice strice in viata privata a studentilor, iar sexualitatea este canalizata doar catre casatorie:

Pentru oricine va fi petrecut ceva timp in campusul Liberty, acesta este un spectacol izbitor. Dormitoarele sunt pentru o singura persoana si sub stricta supraveghere; se practica un amestec de constrangere si autodisciplina. Sarutul francez a fost uitat, si orice relatie sexuala intre studentii necasatoriti este pedepsita prin exmatriculare. (Cuplurile casatorite traiesc in oras). Se permite doar sarutul pe obraz, iar cuplurile se pot tine de mana, desi nu isi pot trece bratul peste talia partenerului. Studentii apara cu buna stiinta aceasta autodisciplina sexuala atunci cand sunt intrebati despre ea de orice vizitator strain; ei sunt de acord cu constrangerea totala ca mijloc de reprimare a unor practici deviante, in special a homosexualitatii, care (se spune) altfel s-ar inmulti in cadrul universitatii fundamentaliste, unde orice flirt este dat uitarii. Pe de alta parte, exprimarea dorintei sexuale ar fi  impotriva scopurilor educationale ale universitatii.

(Kepel 1994)

Miscarea fundamentalist crestina din SUA este sustinutpa in intreaga tara, dar exista un element regional puternic. Sudul Americii a inceput sa fie cunoscut drept "Centura Biblei" - o brazda agrara de pamant, aflata intre "centura de bovine", "centura de porumb" si "centura de bumbac". Multi dintre cei mai cunoscuti si mai influenti evanghelisti americani provin din statele din sudul si Vestul Mijlociu al Americii - Virginia, Oklahoma si Carolina de Nord. Cele mai multe dintre grupurile fundamentaliste influente din SUA sunt Southern Baptist Convention (Conventia Baptista Sudica), Assemblies of God (Intrunirile lui Dumnezeu) si Seventh-Day Adeventists (Adeventistii de Ziua a Saptea).

Concluzie

Intr-o perioada a globalizarii, in care exista o nevoie stringenta de intelegere reciproca si de dialog, fundamentalismul religios poate constitui o forta distructiva. Fundamentalismul este stimulat de posibilitatea violentei - in cazul fundamentalismului islamic si crestin, exemplele de violenta inspirate de loialitatea fata de religie sunt suficiente. In deceniile care au trecut, au existat numeroase conflicte violente intre grupurile islamice si cele crestine in Liban, Indonezia si alte tari. Desi se afla intr-o lume din ce in ce mai cosmopolita, oameni cu traditii si convingeri diferite vin in contact unul cu celalalt mult mai mult decat se intampla inainte. Pe masura ce acceptarea indiscutabila a conceptiilor traditionale isi pierde din importanta, trebuie sa traim cu totii intr-un fel mult mai deschis si mai reflexiv - discutia si dialogul sunt esentiale intre oameni de diferite credinte. Aceasta este modalitatea principala prin care se poate controla violenta si prin care ea poate sa dispara.

Rezumat

Religia exista in toate societatile cunoscute, desi credintele si practicile religioase difera de la o cultura la alta. Orice religie implica un set de simboluri, sentimente de veneratie, legate de ritualuri practicate de o comunitate de credinciosi.

Abordarile sociologice ale religiei au fost mult influentate de ideile celor trei ganditori "clasici": Marx, Durkheim si Weber. Cu totii au sustinut ca religia este intr-o mare masura o iluzie si ca "cealalta" lume pe care o creeaza religia este lumea noastra, distorsionata prin intermediul filtrului simbolismului religiei. Totusi, fiecare considera in mod distincte rolul religiei in societate:

pentru Marx, religia contine un element puternic ideologic: religia asigura o justificare a inegalitatilor de bogatie si putere in societate;

pentru Durkheim, religia este importanta datorita functiei sale coezive, in special prin aceea ca asigura intalniri cu regularitate ale oamenilor pentru afirmarea credintelor si valorilor lor comune;

pentru Weber, religia este importanta datorita rolului jucat in schimbarea sociala, indeosebi dezvoltarea capitalismului occidental.

Totemismul si animismul consituie tipuri comune de religie in culturile mici. In totemism, o specie de animal sau de planta este perceputa ca avand puteri supranaturale. Animism inseamna credinta in spirite sau fantome, care populeaza aceeasi lume ca si cea a fiintelor umane, uneori posedandu-le.

Cele trei religii monoteiste influente (religii in care exista un singur Dumnezeu) in istoria lumii sunt iudaismul, crestinismul si islamismul. Politeismul (credinta in mai multi sau in majoritatea zeilor) este obisnuit in alte religii. In unele religii, precum confucianismul, nu exista zei sau fiinte supranaturale.

Bisericile sunt organisme religioase mari si recunoscute, de regula cu o structura formala birocratica si o ierarhie a functionarilor religiosi. Sectele sunt grupuri mici de credinciosi, mai putin formale, constituite de regula pentru a renaste o biserica recunoscuta. Daca o secta supravietuieste in timp si devine institutionalizata, ea se numeste confesiune. Cultele aduna sectele, dar sunt grupuri mult mai rasfirate, care urmaresc practici similare, dar nu in cadrul unor organizatii formale.

Laicizarea refera la declinul influentei religiei. Masurarea nivelului de laicizare este complicata, deoarece sunt implicate mai multe dimensiuni ale schimbarii: numarul membrilor religiosi in cadrul organizatiilor, statusul lor social si religiozitatea personala a membrilor. Desi influenta religiei a scazut in mod drastic, cu siguranta religia nu este pe cale de disparitie si continua sa unifice, dar sa si dezbine, oamenii din lumea moderna.

In Marea Britanie ca si in majoritatea tarilor europene, ratele frecventarii cu regularitate a slujbelor religioase sunt scazute. Dimpotriva, in SUA, un mare numar de oameni merg cu regularitate la biserica. Foarte multe persoane din Marea Britanie, Europa si SUA sustin ca ele cred in Dumnezeu, dar ele frecventeaza mai rar, cu regularitate, slujbele de la biserica.

Desi in ultimele decenii, biserica traditionala a fost martora scaderii numarului de membri, majoritatea noilor miscari religioase au aparut alaturi de religiile importante. Noile miscari religioase cuprind o gama larga de grupuri religioase si spirituale, culte si secte. Ele pot fi divizate, in mare, in miscari de afirmare in lume - care se aseamana cu grupurile de auto-sustinere, de respingere a lumii - care se retrag din lumea exterioara si o critica si de acomodare in lume - care favorizeaza preocuparile legate de viata religioasa si nu cele lumesti.

In lume, fundamentalismul a devenit comun in randul unor credinciosi din diferite grupuri religioase. "Fundamentalistii" sunt denumiti astfel deoarece ei cred in reintoarcerea la fundamentele doctrinelor lor religioase. Fundamentalismul islamic a afectat majoritatea tarilor din Orientul Mijlociu, dupa revolutia islamica din 1979 din Iran, care a adus la putere un guvern de inspiratie islamica. Fundamentalismul crestin din Statele Unite ale Americii este o reactie fata de valorile seculare si criza morala resimtita in societatea americana. In eforturile lor de a converti ne-credinciosii, crestinii fundamentalisti au inventat "biserica electronica" - folosirea televiziunii, a radioului si a noilor tehnologii pentru a atrage noi adepti.   

Intrebari

Se pot intampla miracole in lumea moderna?

Cum se poate deosebi o religie de un sistem politic sau moral?

Inseamna religia altceva pentru femei, decat inseamna pentru barbati?

Care sunt modalitatile in care religia poate fi o forta atat pentru stabilitatea sociala, cat si pentru schimbarea sociala?

Cat de rational este sa se caracterizeze religiozitatea in Anglia sau in Statele Unite drept "a crede fara sa apartii"?

Ce se poate spune despre lumea moderna, care a dat nastere ascensiunii unor noi miscari religioase?