Inflatia - un baromerul al nivelului de trai

Inflatia - un baromerul al nivelului de trai

Fenomenul inflatiei s-a accentuat odata cu trecerea timpului, in secolul XVI atingand cote foarte inalte, sporirea preturilor fiind in perioada 1500-1600 de aproximativ 400%.

Secolul XIX si perioada interbelica s-au caracterizat printr-o "reglare concurentiala" a capitalismului in dezvoltare. Aceasta reglare este produsul extinderii sectorului industrial si a muncii salariate, care a caracterizat "revolutia industriala" din anii 1780-1830, mai intai in Anglia, apoi in Franta si in restul Europei de nord.

Reglarea "prin concurenta" se caracterizeaza printr-o mare flexibilitate a salariului nominal si a gradului de ocupare a fortei de munca, care devin foarte sensibile la variatiile productiei industriale. Caracteristicile reglarii prin concurenta furnizeaza o explicatie a fluctuatiilor constatate de-a lungul secolului XIX si pana la cel de-al doilea razboi mondial, cand fazele de avant ale productiei se concretizeaza prin cresteri ale costurilor de productie, ca urmare a ponderii ridicate a investitiei, a maririi ratei dobanzilor si a competitiei acerbe in jurul materiilor prime. Acestea atrag dupa sine o scumpire a costului vietii, ce conduce la o sporire a salariului nominal. Se produce o scadere a salariului real care limiteaza posibilitatile de marire a productiei si provoaca reactii negative din partea clasei muncitoare.

Rolul activ al statului, in cursul primului razboi mondial si in urma crizei din 1929, l-au facut sa intervina in procedurile de stabilire a salariilor. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, inflatia a fost continua, permanenta si de durata, fara perioade deflationiste[1].

Ulterior, de pe la inceputul anilor '50, pana la sfarsitul anilor '60, s-a afirmat un fenomen rar in istoria economiei tarilor industrializate: cresterea preturilor, care desi relativ moderata ( aproximativ 3%), devine permanenta si tinde sa se accentueze usor, catre sfarsitul perioadei.

In 1973 se produce o puternica presiune asupra preturilor pricinuita de marirea considerabila a costurilor, inca inainte de "explozia" pretului petrolului. In ultimele luni ale anului 1973 si in 1974, cvadruplarea pretului petrolului amplifica fenomenul inflatiei.

In 1979 se produce al doilea "soc petrolier"- pretul petrolului va cunoaste din nou o brutala crestere. Aceasta a doua explozie a pretului petrolului va fi insotita din nou de un puseu al inflatiei, sensibil diferit totusi de cel precedent.

Inflatia a fost considerata  de multi economisti ca fiind fenomenul economic cel mai de temut "dezordinea dezordinelor", aceasta deoarece loveste in moneda, iar moneda nu este altceva decat exprimarea valorii tuturor lucrurilor.

Una din cele mai importante functii ale monedei este aceea de a asigura realizarea, schimbarea marfurilor, respectiv transferul acestora de la producatori la consumatori, prin procesul de vanzare-cumparare. Pentru efectuarea multiplelor operatiuni economice atat firmele, cat si indivizii trebuie sa dispuna de anumite sume de bani, desfasurarea normala a vietii economice in general , fiind posibila numai atunci cand intre masa banilor aflati in circulatie si volumul de bunuri si servicii aduse pe piata exista un anumit raport, bine determinat, respectiv un echilibru valoric intre cele doua marimi.

Complexitatea si particularitatile vietii economice fac insa, ca in anumite situatii, guvernele sa puna in circulatie mai multi bani decat valoarea reala a bunurilor si serviciilor oferite, raportul dintre cele doua componente aflate in relatie fiind, astfel incalcate.

Factorii cei mai importanti a caror actiune conduce la cresterea masei banesti in circulatie sunt: deficitul bugetar, creditul bancar, excedentul balantei de plati curente, intrarea in circuit a unor sume pastrate anterior.

La nivelul perceptiei, ca fenomen economic, inflatia este receptata ca o crestere generalizata a preturilor si de reducere a puterii de cumparare a unitatii monetare. Chiar daca preturile nu cresc la absolut toate sortimentele si categoriile de bunuri, totusi procesul este prezent la marea majoritate a acestora: bunuri de consum si de capital, salarii, preturi ale activelor reale, financiare si monetare, pretul banilor etc.

Realitatea economica a pus insa in evidenta si faptul ca nu intotdeauna cresterea preturilor este inflationista; astfel majorarea acestora determinata de costuri mai mari, in conditiile introducerii unor tehnologii mai scumpe, a restrictiilor de resurse, a innoirii produselor nu poate fi asimilata inflatiei. In toate tarile lumii, in timp se inregistreaza la numeroase bunuri o crestere a preturilor pe seama majorarii costului energiei, materiilor prime, investitiilor, salariilor, acest proces fiind justificat datorita ridicarii calitatii si cresterii duratei de folosire a produselor.

Deci o crestere a preturilor devine inflationista numai atunci cand preturile nationale cresc mai mult decat cele internationale, cand acest proces se generalizeaza si dureaza o perioada mai mare de timp, ca atare avand loc o reducere considerabila a puterii de cumparare a populatiei.

Factorii determinanti ai sporirii nivelului general al preturilor [2] sunt: factorul economic si scaderea productiei de bunuri disponibile pentru piata, alaturi de factorii monetari (cresterea circulatiei monetare, cresterea vitezei de circulatie a monedei si descresterea increderii in valoarea monedei).

1 Formele inflatiei

In functie de amploarea procesului inflationist in teoria si practica economica s-au intalnit mai multe tipologii ale inflatiei:

v      Inflatia taratoare (moderata) caracterizata prin cresterea generalizata a preturilor din cosul de referinta cu 2-3% anual. In conditiile acestei forme de inflatie se manifesta o mare incredere in moneda; agentii economici au tendinta sa incheie contracte pe termen lung fiind convinsi ca preturile bunurilor pe care le vand si le cumpara vor cunoaste evolutii previzibile si moderate; se manifesta o preocupare redusa daca plasarea economiilor sa se realizeze in active reale sau in titluri. Ca regula generala, productivitatea factorului de munca creste mai intens ca salariile, iar PNB (PIB) real cunoaste evolutii ascendente pe fondul unor anticipari pozitive din partea agentilor economici.

v      Inflatia deschisa relevanta prin cresterea anuala a preturilor mai mica de 10% dar superioara celei de 3%. Evolutia economiei devine preocupanta pentru toate categoriile de agenti economici. In tarile dezvoltate ea se manifesta doar episodic, fiind insa un criteriu de performanta pentru tarile slab dezvoltate si in tranzitie de la sistemul de comanda la cel concurential. Cand prezenta sa se constata in economie, sunt pregatite pentru a fi puse in aplicare si programe antiinflationiste pentru a proteja populatia de unele efecte negative desi ele nu sunt relevante sau larg preocupate.

v      Inflatia galopanta - cea care conduce la dublarea preturilor in decurs de un an, expresie si sursa a unor ample dezechilibre in economie. Ea a fost frecvent intalnita in tarile in curs de dezvoltare din Africa, America Latina si doar episodic in tarile dezvoltate. Prezenta unei atare inflatii impune indexarea contractelor cu indicele preturilor sau printr-o valuta considerata relativ stabila; moneda nationala cunoaste o pierdere rapida a valorii economice ( puterii de cumparare), rata dobanzii creste rapid , viteza de rotatie a banilor se accelereaza, posesorii acestora ajung sa pastreze asupra lor doar cantitatea de moneda strict necesara tranzactiilor cotidiene; o parte din economii parasesc economia nationala, plasandu-se in strainatate, iar altele sunt substrase investitiilor productive si orientate spre operatiuni speculative sau plasamente in active reale (case,obiecte de arta,terenuri etc.).

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

v      Hiperinflatia caracterizata prin cresteri ametitoare ale preturilor; cererea de moneda nationala scade considerabil, o parte importanta din tranzactii efectuandu-se sub forma de troc modern (barter) sau in moneda alternativa; preturile relative devin deosebit de instabile, iar salariul real al unei persoane se reduce anual cu circa 30%. Ca regula hiperinflatia s-a manifestat in tarile si perioadele cu un stat slab, unde se produce o convergenta de interese intre patronat si sindicatele din unele sectoare (puternic monopolizate sau cu structuri oligopoliste: energie electrica, combustibili, servicii publice marfare etc.) pentru a-si proteja reciproc interesele pe seama celorlalte categorii de agenti economici.

In legatura cu tipurile inflatiei in raport de intensitatea acesteia , literatura de specialitate abordeaza si problematica cresterii economice. In acest sens se pot contura mai multe tipuri de crestere economica:

crestere economica neinflationista caracterizata printr-o dinamica relativ inalta a cresterii economice si o inflatie taratoare (moderata). Se apreciaza ca inflatia moderata este un factor stimulativ pentru cresterea economica : in perspectiva unei cresteri moderate si stapanite a preturilor sunt impulsionate investitiile in procesele de modernizare si retehnologizare ceea ce asigura cresterea PIB si PNB real in special pe seama sporirii eficientei utilizarii factorilor de productie. Este o forma sanatoasa de evolutie a economiei caracteristica tarilor dezvoltate in anii '50-'60.

crestere economica inflationista releva ca dinamica cresterii economice este depasita de rata inflatiei; PNB si PIB real se reduc: este o situatie care a caracterizat evolutia economica SUA in perioada 1971-1980 cand unui ritm mediu anual de crestere a PIB de 1,7% i-a corespuns o crestere a preturilor de consum care a oscilat intre 5,8 si 12,6%.

In perioada actuala numeroase economii se confrunta cu fenomenele de stagflatie si slumpflatie.

Stagflatia caracterizeaza acea situatie din economia unei tari concretizata in inflatie rapida (de regula inflatie deschisa) insotita de stagnare economica. PIB si PNB real stagneaza sau se reduc (fenomenul de recesiune) in conditiile cand preturile cresc, masa monetara stagneaza sau chiar sporeste, iar rata somajului este foarte ridicata.

Slumpflatie defineste situatia cea mai critica dintr-o economie nationala: stare de hiperinflatie si reducerea drastica a PNB si PIB real, somaj cronic, de masa, conjugate cu alte dezechilibre grave interne si externe. Slumpflatia s-a intalnit temporar in economiile dezvoltate in cursul primului soc petrolier, in unele economii in curs de dezvoltare si in toate fostele tari socialiste in perioada de reforma si tranzitie spre economia cu piata concurentiala.

2 Cauzele inflatiei

Fenomen economic deosebit de complex si cuprinzator, inflatia a generat o ampla dezbatere intre specialisti, preocupari pentru practicieni si in randul populatiei privind cauzele ce o genereaza si mecanismele care o intretin pentru ca astfel sa se identifice si solutiile viabile pentru stapanirea si incorsetarea fenomenului.

In prezent nu exista o teorie general acceptata a inflatiei; cauzele procesului inflationist sunt numeroase, de ordin economic, psihologic, social-politic, intern si extern, induse prin mecanismul relatiilor economice internationale si al cresterii interdependentelor dintre economiile nationale.

Cresterea nejustificata, fara fundament economic, a veniturilor banesti ale unor categorii de agenti economici, deficitele bugetului de stat, si a conturilor care reflecta relatii economice cu strainatatea, sporirea costurilor si a masei monetare, deprecierea monedei nationale si reducerea ofertei de bunuri marfare etc., pot fi tot atatea imprejurari ce pot declansa, amplifica si intretine procesul inflationist.

Din perspectiva proceselor care o declanseaza, inflatia este tipologizata traditional in:

Inflatie prin cerere

Inflatie prin costuri

Inflatie prin oferta

Inflatie structurala

Inflatie prin cerere

In general nivelul productiei si nivelul general al preturilor depind de nivelul cheltuielilor totale: cheltuielile populatiei pentru bunurile de consum, cheltuielile firmelor pentru bunurile de capital, cheltuielile guvernului si cheltuielile pentru import.

Productia creste atata timp cat activitatea este profitabila. Daca nivelul cererii este scazut, firmele se vor abtine sa investeasca si sa creasca productia, deoarece o parte din volumul productiei ar ramane nevanduta, si profiturile s-ar reduce. Nivelul redus al productiei determina un nivel scazut al ocuparii si al venitului, deci un nivel redus al cheltuielilor si al cererii totale. Cand cererea creste se inregistreaza o sporire a productiei, a gradului de ocupare, a venitului (deci si a cheltuielilor); cresterea productiei depinde atat de comportamentul economic al producatorilor (de marimea profiturilor obtinute) cat si de limitele permise, de volumul resurselor economice disponibile, si de nivelul eficientei utilizarii acestora. Cu cat productia se apropie mai mult de nivelul ocuparii depline a resurselor economice, cu atat rata ei de crestere este mai redusa.

In situatia in care dinamica productiei (ofertei totale) ramane in urma dinamicii cheltuielilor (cererii totale), preturile vor creste. Cresterea preturilor este permanenta atata timp cat cererea totala devanseaza oferta totala.

Cresterea cererii poate fi determinata de:

a)     sporirea masei monetare aflate in circulatie;

b)     sporirea veniturilor disponibile ca rezultat al reducerii taxelor pe venituri;

c)      previziunile cumparatorilor privind evolutia pozitiva a preturilor.

Inflatie prin costuri

Se fundamenteaza pe legaturile care exista intre nivelul costurilor, comportamentul intreprinzatorilor si eficienta utilizarii factorilor de productie, a resurselor in general. Ipoteza de lucru este aceea ca costurile unitare primesc un impuls de crestere. Ipoteza este plauzibila si imprejurarile posibile sunt foarte numeroase:

deprecierea cursului de schimb al monedei nationale, ceea ce scumpeste preturile factorilor de productie provenind din import favorizand cresterea IPC si a bunurilor economice obtinute pe seama factorilor de productie importanti;

pierderea sau restrangerea unor piete de desfacere, ceea ce conduce la cresterea costului mediu fix;

atragerea in circuitul economic a unor factori de productie mai rari ale caror preturi sunt superioare in raport cu productivitatea marginala in valoare, ca urmare a unor proaste alocari ale resurselor;

existenta deja a unui proces inflationist care determina revendicari din partea sindicatelor si patronatului pentru a-si conserva veniturile reale, ceea ce necesita cresterea veniturilor nominale (salarii, rente, dobanzi, impozite si taxe, chirii,etc.), soldate cu majorarea costurilor unitare;

Pe pietele concurentiale sau neconcurentiale majorarea costului mediu si marginal, conduce la restrangerea ofertei, deoarece daca preturile factorilor de productie cresc, cu resursele banesti disponibile, intreprinzatorii vor putea achizitiona cantitati mai mici de factori de productie pe seama carora asigura oferta agregata. In felul acesta pe baza resurselor banesti reale, produsul efectiv coboara sub cel potential ceea ce rupe echilibrul cererii agregate cu oferta agregata.

Inflatia prin costuri poate aparea si ca urmare a politicilor guvernamentale cand puterea este interesata sa mentina o cerere inalta, practicand politici monetare si fiscale expansive.

Inflatie prin oferta

Inflatia poate aparea si in conditiile dereglarii productiei si, deci, ale reducerii ofertei totale. Dereglarea productiei poate fi cauzata de o serie de evenimente economice, sociale, politice, etc., interne sau externe care determina scaderea productiei nationale si cresterea nivelului mediu al preturilor. Impactul negativ al acestor evenimente se manifesta sub forma unui soc asupra ofertei totale adica o reducere brusca a acesteia.

Un astfel de soc poate fi provocat in primul rand de deciziile luate de sindicate care pot impune patronatului o crestere mai rapida a salariilor decat a productivitatii muncii (daca nu se tine cont de nivelul productivitatii muncii, evolutia continuu ascendenta a salariilor si a preturilor se intretine si se amplifica reciproc); in al doilea rand inflatia prin oferta poate fi determinata de deciziile firmelor dominante din cadrul diferitelor industrii si piete care urmaresc obtinerea unor profituri maxime prin majorarea preturilor (maximizarea profiturilor prin cresterea preturilor este posibila cand unele bunuri sunt produse numai de catre o singura firma sau de cateva firme care mentin un nivel redus al productiei si practica preturi inalte cu toate ca dispun de capacitati excedentare si posibilitati de reducere a costului).

Inflatie structurala

Presupune o situatie grava din economie in care cererea si oferta agregate se modifica in sens contrar: ca regula, cererea agregata creste, iar oferta agregata scade. Ea este atat o continuare intre inflatia prin cerere si cea prin costuri dar are si componente specifice: existenta unor puternice structuri monopoliste, de oligopol si administrativ birocratice, care au capacitatea de a stimula unele componente ale cererii globale concomitent cu reducerea altor elemente ale ofertei globale.

Inflatia structurala poate sa provina si din anticiparile incorecte asupra structurii viitoare a cererii ceea ce genereaza neconcordante intre structura materiala a cererii si cea a ofertei. La bunurile la care cererea agregata este mai mare decat oferta se va declansa o tendinta de crestere a preturilor care, prin mecanismele de autointretinere, se generalizeaza in intreaga economie. Cererea excedentara poate proveni de la factori guvernamentali, agenti particulari si externi.

Cand nu intervin socuri asupra cererii si ofertei globale, inflatia tinde sa ramana constanta (inflatia de inertie).

3 Efecte ale inflatiei. Costurile inflatiei

Generata de mecanismele de functionare ale economiei, inflatia are la randul sau efecte ample, pe multiple planuri, asupra economiei si a intereselor tuturor categoriilor de agenti economici, asupra categoriilor populatiei, asupra climatului social politic din interiorul tarii si a relatiilor economice dintre parteneri apartinand unor economii diferite.

v      Inflatia modifica preturile absolute in ritmuri si la momente diferite, ceea ce schimba preturile in felul acesta inflatia redistribuie avutie de la cei ale caror preturi relative s-au redus spre cei ale caror preturi relative cresc.

Ca regula, inflatia redistribuie patrimoniu de la cumparator in favoarea, vanzatorului, de la cel care economiseste in favoarea celui care investeste sau speculeaza cu resursele celui dintai.

Inflatia este cea care distruge puterea de cumparare a economiilor, banilor, hartiilor de valoare, conturilor de economii, contractelor de asigurare si pensiilor etc.

In contracte diferite, fiecare membru al societatii si agent economic este si debitor si creditor, ceea ce face ca fiecare sa beneficieze de pe urma inflatiei in postura de debitor si sa piarda in cea de creditor: rezultatul final depinde de raportul dintre cele doua ipostaze.

Unele studii de caz au evidentiat faptul ca in conditiile de inflatie, pierd mai mult varstnicii decat tinerii, pentru ca primii detin mai multe active nominale (in total patrimoniu) care sunt mai vulnerabile in fata procesului inflationist (chiar daca unele ajutoare sociale si rente sunt de regula indexate, pierderea tot ramane).

Experienta si datele statistice releva ca in conditii de inflatie moderata preturile cresc mai repede decat salariile. Ca atare, inflatia determina si redistribuire de venituri in favoarea detinatorilor de capital si a celor care obtin venituri din profit in dauna salariatilor[3]

Daca impozitele si taxele nu sunt indexate, platitorii acestora isi diminueaza povara fiscala, dupa cum si obligatiile statului pentru datoria publica neindexata sunt diminuate. De aceea, inflatia este, adesea, premeditata de catre autoritatea publica pentru a reduce valoarea reala a datoriei publice favorizand rambursarea ei de catre stat cu bani cu o putere de cumparare mai redusa si la care plateste o dobanda real negativa.

In conditii de inflatie, nu toate veniturile monetare cresc identic si concomitent cu cresterea preturilor. Unele chiar raman fixe sau cresc cu o intarziere apreciabila fata de cresterea preturilor. In felul acesta inflatia penalizeaza anumite grupuri sociale, in special pe cei cu venituri fixe si ii avantajeaza pe cei care traiesc din venituri variabile, dependente de performante, de nivelul activitatii si de alte criterii pe care reusesc sa le impuna.

Inflatia introduce un grad sporit de incertitudine in mediul de afaceri : cand cresterea preturilor este consistenta si de durata se reduce orizontul temporal al deciziilor agentilor economici. Aceasta inseamna ca intreprinzatorii nu se lanseaza in proiecte de investitii ample si de lunga durata, cu risc ridicat. Ei prefera investitii cu orizont scurt si risc redus. Inflatia persistenta si generalizata in timp inhiba procesul de economisire si de investitie transformand un numar mare de intreprinzatori in speculatori specializati in a cumpara azi mai ieftin si a vinde maine mai scump; activitatea de productie este sacrificata in favoarea operatiunilor comercial-speculative, procesele de economisire si investire sunt inhibate.

Cresterea economica stagneaza sau inregistreaza regrese cu o intreaga pleiada de consecinte negative: somaj, deficit bugetar, cresteri si mai substantiale de preturi, deficite ale balantei de plati, climat social politic nefavorabil, scaderi evidente si substantiale ale nivelului de trai si calitatii vietii pentru categorii largi ale populatiei, numeroase falimente in randul firmelor mici si mijlocii, marginalizarea clasei de mijloc, mergandu-se pana la ample procese de dezagregare a vietii si relatiilor economice. Economia in ansamblul sau devine mai instabila, fragila la socurile externe si la relatiile de interdependenta pe care le genereaza diviziunea nationala si internationala a muncii.

La nivel microeconomic, inflatia distorsioneaza preturile si veniturile agentilor economici, rupe preturile relative de evolutia costurilor si a cererii, realoca resursele si reorienteaza spre anumite activitati intreprinzatorii pe baza unor avantaje relative (competitive), care sunt foarte instabile.

Datele statistice releva ca in conditii de inflatie deschisa cotele de amortizare a capitalului fix stabilite legal sunt insuficiente pentru regenerarea valorica a elementelor de capital fix, costurile contabile fiind mai mici decat cele efective. In felul acesta profitul este supradimensionat, firmele pot cunoaste fenomenul de reproductie restransa a capitalului fix pe seama amortizarii, paralel cu diminuarea importantei acesteia in investitia bruta.