Idea integratoare

IDEA INTEGRATOARE

Am aratat mai sus cit de importanta paote fi o idee integratopare pentru o natiune. Procesul de cautarea a unei idei integratoare pentru societatea moldoveneasca are deja o istorie. In 1993, vice-presedintele Parlamentului, Victor Puscas, a fost primul inalt demnitar care a lansat propunerea de a formula o idee integratore pentru societatea moldoveneasca. Acest lucru s-a intimplat in perioada crizei parlamentare care s-a soldat cu dizolvarea Parlamentului de legislatura a XIII-a si pregatirea alegerilor parlamentare anticipate. Se poate afirma ca acel apel a avut o finalitate - organizarea la 4 februarie 1994, in preajma alegerilor parlamentare anticipate, a congresului "Casa noastra - Republica Moldova". Idea a fost sustinuta de unul dintre cei mai talentati scriitori moldoveni, Ion Druta. Scopul congresului a fost de a oferi in calitatea de platforma pentru o conciliere interetnica idea identitatii moldovenesti (moldovenismul). Aceasta a fost idea cu care Partidul Democrat Agrar (PDA), pe listele caruia au candidat presedintele Parlamentului, Petru Lucinschi si prim-ministru Andrei Sangheli, a cistigat majoritatea absoluta a mandatelor (56 din 104). La alegrile parlamentare din 27 februarie 1994. Idea congresului a fost sustinuta de catre presedintele tarii, Mircea Snegur. Peste doua saptamini dupa alegerile parlamentare a fost organizat un sondaj national in cadrul caruia peste 80% din cetateni s-au pronuntat in favoarea edificarii unui stat moldovenesc independent. Evident, acel sondaj urmarea anumite scopuri. Dupa cum am aratat stabilitatea relativa a statului moldovenesc a fost asigurata mai mult de conjunctura politica internationala, cit de dorinta cetatenilor de a trai intr-o comunitate cu parametrii unui stat independent .

Apropierea alegerilor prezidentiale, programate pentru decembrie 1996 a acutizat luptele intestine din cadrul PDA. In consecinta PDA a suferit cateva sciziuni in urma carora fruntasi cu optiuni reformatoare ai partidului s-au divizat in grupari politice ce gravitau, pe de o parte, in jurul presedintelui tarii, Mircea Snegur, iar pe de alta parte, in jurul presedintelui Parlamentului, Petru Lucinschi. Aripa conservatoare a PDA s-a consolidat in jurul figurii primului ministru, Andrei Sangheli. Petru Lucinschi a invins in alegerile prezidentiale din 1996 cu sloganul "Stabilitatea, Ordine, Bunastare", care poate fi interpretat drept o continuitatea a sloganului din 1994 referitor la edificarea statului moldovenesc independent. La acea vreme Republica Moldova devenise deja si membru al Consiliului Europei (1995).

In preajma alegerilor parlamentare din 1998, presedintele Parlamentului si liderul formal al PDA, Dumitru Motpan, a lansat din nou propunerea identificarii unei "ideologii de stat". De aceasta data initiativa a fost criticata de oponentii politici pentru formularea nereusita. Esenta criticilor se rezuma la faptul ca in conformitatea cu prevederile articolului 5 din Constitutie "nici o ideologie nu poate fi instituita in calitate de ideologie a statului". Contextul politic in care Dumitru Motpan lansase propunerea privind necesitatea formularii unei "ideologii de stat" se deosebea de cel din 1993 - 1994. Problema independentei Republicii Moldova nu mai era actuala. In prim plan iesise problema dispersarii fortelor politice de centru si lipsa unei strategii coerente in ceea ce priveste prelungirea reformelor economice.

In 1999, in a doua perioada a exercitarii mandatului sau prezidential, obtinut in decembrie 1996 sub sloganul "Stabilitate, Ordine, Bunastare", presedintele tarii Petru Lucinschi a ajuns la concluzia ca promisiunile sale electorale nu pot fi onorate din cauza sistemului constitutional inadecvat care nu-i permite sefului statului sa coordoneze mai eficient activitatea Guvernului. Acesta o spunea un om despre care se stia ca a fost direct responsabil pentru reforma constitutionala din 1993. Dupa organizarea in mai 1999 a referendumului consultativ privind necesitatea schimbarii sistemului de guvernamint din unul semiprezidential in unul prezidential, Petru Lucinschi s-a referit cu diferite ocazii la necesitatea introducerii sistemului prezidential, care ar fi putut contribui mai lesne la promovarea reformelor in scopul integrarii tarii in structurile europene. In luarile sale de cuvint el promova idea integrarii europene ca una mobilizatoare pentru societate. Trebuie sa se mentioneze ca si liderii partidelor democratice extraparlamentare au vehiculat idea integrarii europene, dar in cazul dat este interesant sa observam cum a fost promovata aceasta idee de catre oamenii politici cu cele mai inalte functii in stat.

In 2000, cu citeva luni inainte de alegerile prezidentiale ce urmai sa aiba loc in conformitate cu noile prevederi constitutionale, primul ministru, Dumitru Braghis, s-a adresat ziaristilor cu propunerea ca acestia sa se incadreze in procesul de formulare a unei idei care ar putea fi consolidatoare pentru societatea moldoveneasca. Aceasta propunerea a fostului premier Braghis a fost sugerata de contextul politic foarte contradictoriu. Se intuia usor ca dispersarea fortelor politice se va manifesta in incapacitatea de a alege presedintele tarii in decembrie 2000 (dupa modificarea Constitutiei alegerea presedintelui urma sa aiba loc in Parlament) . De fapt, Dumitru Bragis a reformulat in termeni acceptabili propunerea lui Dumitru Motpan.

In sfirsit, dupa victoria Partidului comunistilor (PC) la alegerile parlamentare din 25 februarie 2001, problema identificarii unei "ideii integratoare pentru intreaga noastra natiune" a fost preluata de catre noul presedintele al tarii, Vladimir Voronin, care i-a adresat, pe 17 ianuarie 2002, o scrisoare deschisa scriitorului poporului, academicianului, Ion Druta, si in care a expus motivele necesitatii ideii integratoare. Din scrisoarea presedintelui Voronin se vede foarte clar ca idea integratoare urmeaza sa aiba si o foarte insemnata componenta menita sa contribuie la o conciliere etnica.

Vedem ca problema identificarii unei idei nationale, sau integratoare ii preocupa pe politicienii de prim rang in permanenta. Este semnificativ ca pe parcursul a aproximativ 10 ani de cind se vehiculeaza, ea a revenit la punctul initial, cel al relatiilor etnice si interetnice. De asemenea, este semnificativ ca, practic, ori de cite ori a fost ridicata problema identificarii unei idei integratoare, acest lucru s-a produs intr-un context electoral, fie ca era vorba despre alegeri parlamentare, prezidentiale sau de organizarea a unui referendum. S-ar parea ca ultima initiativa a presedintelui Voronin reiese dintr-un context postelectoral, legat de obligatia indeplinirii promisiunilor electorale. Dar asa s-a intimplat ca scrisoarea adresata lui Ion Druta a fost publicata cu doar trei saptamini inainte de demararea campaniei electorale pentru alegerile locale generale anticipate (ulterior Curtii Constitutional a declarat organizarea alegerilor locale anticipate la 7 aprilie 2002 drept un act neconstitutional) Insa este important sa fie remarcat faptul ca intentia organizarii alegerilor locale anticipate a fost o consecinta a reconsiderarii sistemului de administratie publica locala, care la rindul sau a fost consecinta a campanie partidului de guvernamint privind "construirea verticalei puterii de stat". Din acest punct de vedere se poate afirma ca si ultima initiativa privind identificarea ideii integratoare a purtat un caracter pre-electoral. O abordare mai atenta a contextului politic arata ca lansarea initiativei prezidentiale cu accentele pe solutionarea problemelor etnice nu prea are alt suport decit cel electoral mentionat mai sus. Intr-adevar

idea a fost lansat doar la un an dupa victoria PC in alegerile parlamentare din 2001, in urma carora PC a abtinut o majoritate constitutionala in parlament (71 de mandate din 101);

principalul oponent al PC, Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD) a exclus din programul sau politic inca in decembrie 1999 optiunea unirii cu Romania, inlocuind-o cu optiunea integrarii europene;

personalitatile marcante ale PPCD au contribuit pe parcursul ultimilor 8 ani la imprimarea unei imagini democratice acestui partid, renuntind la vehicularea ideii statului national si recunoscind ca Republica Moldova este un stat multietnic in care este nevoie sa se evite tensiunile interetnice .

problema: moldoveni versus romani a pierdut din intensitate, cautindu-se o formula de compromis bazata pe evidentierea atit a particularitatilor, cit si a trasaturilor comune si punindu-se accentul pe drepturile indivizilor la autoidentificare .

in 2001 presedintele Vladimir Voronin a semnat documentele de aderare a republicii Moldova la Pactul de Stabilitatea pentru Europa de Sud Est, care este considerata o "anticamera a Uniunii Europene", lucru sustinut de catre opozitie;

la 10 ianuarie 2002 Guvernul Republicii Moldova a publicat Conceptia de dezvoltare a Republicii Moldova pe termen mediu in care se stipuleaza ca scopul este pregatirea Republicii Moldova pentru aderarea intr-o perspectiva mai indepartata la Uniunea Europeana, lucru care nu poate sa nu convina opozitiei.

Din cele expuse mai sus se vede ca nu existau nici un fel de motive pentru ca problemele legate de identificarea idei nationale si identificarii nationale si lingvistice ale bastinasilor sa apara. Totusi, de ce au fost ridicate aceste probleme de catre autoritati?

Primul raspuns care se intrevede este ca autoritatile comuniste au fost ghidate de sentimentul revansard. In folosul acestei versiuni ne vorbeste setul de articole aparute in presa comunista imediat dupa alegeri. Spre exemplu: "Problema lingvistica in cele doua ipostaze ale sale (moldoveneasca si rusa) e o problema politica, etnopolitica si geopolitica". Sau: "Limba moldoveneasca sa se asemenea ea de trei ori cu cea romana sau sa fie de trei ori identica cu ea, trebuie sa-si pastreze glotonimul sau" . Aceste lucruri se afirma pentru a justifica din punct de vedere "geopolitic" promisiunea comunistilor de a promova aderarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia - Belarusi.

Mai tirziu s-a dovedit ca este vorba despre o strategie de constituire a "verticalei puterii" care sa permita controlul puterii centrale asupra celei locale. S-a creat impresia ca autoritatile au readus in prim plan problema "ideii integratoare", vazuta prin prisma relatiilor interetnice pentru a avea temei sa impuna anumite solutii in ceea ce priveste construirea "verticalei puterii", desi dupa cum am aratat situatia era de asa natura ca practic nimeni nu contesta statalitatea Republicii Moldova.

Daca urmarim cum s-a produs acest lucru observam ca la 10 august in saptaminalul "Saptamina" apare un articol semnat de consilierul prezidential, Anatol Dubrovschi, care afirma urmatoarele: "Chestiunea oportunitatii statalitatii moldovenesti, de la 27 august 1991, a incetat a mai fi o problema politica sau stiintifica. Prin urmare, nu mai poate fi tema de dezbateri politice sau stiintifice, fapt care merita a fi legiferat in Constitutie. In mod obiectiv, orice discutie la aceasta tema poate fi calificata drept un act de subminare a statului, a relansarii lui economice si a pacii civice"

Dupa aparitia articolului consilierului prezidential a urmat cuvintarea presedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, adresata cetatenilor cu ocazia celei de a 10 aniversari a independentei in care au fost reiterate principalele teze din articolul consilierului referitoare la subiecte actualitatea carora a parea demult depasita: "Atunci, in 1991, multi erau impotriva celor care au cerut independenta. Ei nu protestau impotriva ideii de independenta ca atare, ci mai degraba impotriva sensului pe care il atribuiau acestei idei politicienii de atunci. Exclusivism national, romantism economic agresiv, dezbinare in "in ai nostri" si "venetici" - iata ce propuneau liderii asa-numitei eliberari nationale, cind vorbeau despre independenta. Nimeni din ei nu vedea atunci viitoarea statalitate moldoveneasca ca pe o strategie pentru decenii. Suveranitatea trebuia sa joace doar un rol distructiv in raport cu statul unional, ca mai apoi sa se autolichideze in perspectiva unei alte uniri.

Unii nu vedeau locul reprezentantilor populatiei nebastinase in viitorul stat moldovenesc suveran si le aratau acestora , cu indaratnicire, usa, altii nu suportau sa auda vorba moldoveneasca pe strazile Chisinaului, confundind sovinismul "velocoderjavnic" cu prietenia popoarelor.

Au trebuit sa treaca ani pentru ca in societate sa se formeze o alta atitudine fata de independenta statului moldovenesc, o atitudine mai pragmatica si mai responsabila.

Astazi, devine evident pentru toti ca o adevarata independenta presupune, in primul rind, bunastarea cetatenilor, pacea si dorinta cetatenilor de a trai pe acest pamint, grija statului pentru cetatenii lui, triumful legii si dreptatii. Adevarata independenta presupune mindria cetatenilor cu Patria lor, increderea in viitorul ei.

Sunt posibile oare toate aceste intr-o tara dezbinata in separatisti si unionisti, in bastinasi si straini, "in romani buni" si "moldoveni rai", sau invers "in romani rai" si "moldoveni buni"?

Puterea trebuie in sfirsit sa propuna societatii un proiect concret de dezvoltarea suverana durabila tarii, spre binele tuturor cetatenilor indiferent de nationalitate si de starea sociala. Avem nevoie de un proiect care sa se bazeze pe bogata mostenire a plaiului nostru, pe istoria seculara a statului moldovenesc, pe optimismul inascut al populatiei noastre polilingve, precum si pe valorile epocii contemporane.

Intreaga societate va decide cum trebuie sa fie acest proiect. Dar exista principii la care nu putem renunta. Mai intii trebuie sa constientizam ca avem Patrie. Se stie ca in ultimii ani, in Moldova, nu numai ucrainenii, rusii, gagauzii si bulgarii s-au simtit un fel de paria, dar si moldovenii. Tot mai des se fac incercari de a cobori statutul tarii noastre pina la nivelul unui teritoriu litigios, care nu are si nici nu poate avea istoria sa.

Timp de milenii aici s-a dezvoltat dialogul dintre civilizatiile Occidentului si Orientului, Europei Centrale si Balcanilor. Tocmai de aceea, Moldova este astazi apropiata si inteleasa atit vecinilor ei - Ucrainei si Romaniei, cit si Rusiei si Turciei, Bulgariei si Armeniei. Nicicind in Moldova n-au existat contradictii de ordin religios si rasial . Ce exceptia ultimului deceniu , aici niciodata oamenii nu s-au divizat in bastinasi si venetici.

A regasi Patria inseamna a gasi in ea perspective, care trebuie sa fie egale pentru toti cetatenii tarii noastre"[5].

Au urmat o serie de articole[6] semnate de consilierii prezidentiali si adepti ai asa numitului curent moldovenist , care s-au referit la identificarea etnica a populatiei bastinase si istoria Republicii Moldova . Pare sa fie evident ca aceasta serie de articole a facut parte dintr-o anumita strategie care trebuie sa insoteasca procedura de implementare a hotaririi privind introducerea limbii ruse in calitate de cea de a doua limba de stat, precum si schimbarea cursului de "Istorie a romanilor" cu cel de "Istoria a Moldovei".

Vedem cum intentiile bune ale puterii pot regenera conflicte care parea ca s-au consumat. Daca in Republica Moldova ar fi existat o societate civila dezvoltata ar fi existat si consensul normativ al cetatenilor si nu s-ar fi ajuns la protestele impotriva modului in care au fost impuse unele hotariri in domenii atit de delicate cum sunt cele legate de limba, istorie, etc.