Conflictul in sistemul familial - conflictul conjugal si factorul individual: concept si semnificatie

1 Conflictul conjugal si factorul individual: concept si semnificatie

Conflictul este definit ca "o situatie in care oamenii interdependenti prezinta diferente in ceea ce priveste satisfacerea nevoilor si intereselor individuale si interfereaza in procesul de indeplinire a acestor scopuri".[1] Incompatibilitatea este una din cauzele cele mai raspandite ale conflictelor, dar nu este singura, pentru ca, de exemplu, chiar si simplele diferente intre oameni (gusturi, preferinte, etc.) pot sta la originea conflictelor.

Deseori ne intrebam ce face obiectul unui conflict? Sursele conflictelor dezvaluite de A.S. Constantin se dovedesc a fi complexe si variabile; apicabile si in cazul conflictului cu specific conjugal; diferentele si incompatibilitatile dintre persoane, respectiv parteneri conjugali, nevoile/interesele umane, comunicarea, stima de sine, valorile individului, comportamente neadecvate, agresivitatea, competente sociale, cadrul extern; statutul, puterea, prestigiul, "principiile"; utilizarea si comunicarea culturii si informatiilor.

Cele mai importante deosebiri generatoare de conflicte sunt: unele trasaturi de personalitate (exemple: nobil versus inert, extravertit versus introvertit); opinii; atitudini (exemplu: toleranta − intoleranta fata de greselile copiilor); valori (exemplu: pretuirea esteticului in amenajarea locuintei − pretuirea practicului; un parinte valorizeaza cultura si se straduieste sa-i dea educatie copilului, celalalt parinte pretuieste realizarea pe plan material); nevoi (un partener are nevoie de opt ore de somn pe noapte calalalt de sase, etc.); gusturi si preferinte (alimentatie, vestimentatie, modalitati de agrement si relaxare).

Comunicarea este conflictogena (generatoare de conflicte) sau ingreuneaza rezolvarea conflictului in cel putin doua dintre situatii: cand este absenta (individul nu spune ceea ce il deranjeza, dar acumuleaza tensiune) sau defectuoasa (duce la intelegere eronata, neintelegeri).

Conduitele interpersonale pot leza starea de bine. Printre acestea autorul citat enumera: contestarea, minimalizarea de catre o persoana a succeselor; asumarea unor sarcini inaccesibile si constrangerea unei persoane sa actioneze contrar constiintei sale.

Conflictul de norme, nerespectarea normelor explicite sau implicite constituie o alta sursa de conflict. De pilda nerespectarea linistii intr-o familie cu copil mic (regula nescrisa) poate degenera in conflict.

Intre agresivitate, cu o incidenta crescuta in contemporaneitate, si conflict exista o relatie reciproca; agresivitatea este fie cauza, fie forma de manifestare, fie rezultatul conflictului.

Structura sau cadrul extern: constrangerile temporale, procedeele de comunicare , si mai ales resursele limitate pot constitui si acestea surse ale conflictelor.

Conflictul conjugal, asa cu rezulta din datele cercetarilor "constituie o iminenta in evolutia interactionala conjugala, avand in esenta o valoare dinamogena si catharctica in procesul acomodarii diadice".[2]

"Familia este arena proastei comunicari"[3] − sustin unii specialisti in domeniu. Si ca o ancora negativa, exemplele curg in lant, de la banala diada conflictuala mama−fiica sau tata−fiu, pana la familiile care sufca orice initiativa personala.

Evolutia cuplului marital cunoaste un demers caracterizat de schimbari si tendinte actuale, asupra caruia actioneaza diversi factori.

Neintelegerile in familie pot sa apara la orice pas, degenerand in conflict si chiar in violenta, in functie de situatie si de caracteristicile proprii ale membrilor cuplului.

Astfel pot sa apara neintelegeri pornind de la distributia rolurilor si responsabilitatilor casnice intre soti, sau neintelegeri legate de cresterea si educarea copiilor si, in fine, aceste neintelegeri pot sa fie generate de nepotrivirea conceptiilor partenerilor legata in mare masura de modul in care au fost formati in familia de orientare.

In legatura cu nepotrivirea temperamentelor, nepotrivirea conceptiilor, tradusa in comportamente, un studiu interesant realizat de cercetatorii americani Stanley A. Murell si James G. Stachowak ("The Family Group Developement Structure and Therapy" in "Journal of Marriage and the Family", nr.11/feb1965), incearca o sinteza a factorilor ce intervin pe aceasta linie in disolutia relatiei dintre sot−sotie. Care sunt elementele la care se refera cei doi cercetatori? −In primul rand ei subliniaza faptul ca relatia cojugala contine intr-o anumita masura elemente conflictuale chiar de la constituirea ei, in consecinta, aceasta relatie necesita modificari permanente, fara de care relatiile reciproce dintre parteneri nu pot fi mentinute. Autorii au in vedere faptul ca in societatea moderna in care alegerea partenerului este relativ libera, fiecare dintre cei doi, isi bazeaza selectia pe anticiparea ca celalalt este cel mai indicat sa-i satisfaca o serie de cerinte. Acest lucru se intampla cu ambii parteneri − fiecare il alege pe celalalt pentru sine in speranta ca ii va fi cel mai bun partener o viata intreaga. Ori, ulterior, in cadrul relatiilor, fiecare asteapta ca celalalt sa-l satisfaca pe el. Aceste asteptari pot sa fie convergente sau divergente. De aici pot sa apara o serie de divergente, neintelegeri.

In momentul in care apar puncte contradictorii, reactiile celeilalte parti la acestea poate fi de iritare, manie sau vorbe de repros, insulte, mergand pana la violenta. Iata curba ascendenta a conflictului. Mecanismele de functionare ale acestui proces pot fi descrise cu usurinta. Partea a doua a conflictului se refera la raspunsul celeilalte parti: aceasta se poate simti jignita sau nedreptatita, va considera ca reactia este nejustificata sau disproportionat de mare si, in consecinta, va reactiona si ea cu adversitate − iar conflictul se desfasosra in deplinatatea sa. Ca efecte imediate intalnim: distrugerea armoniei si relatia dintre cei doi poate fi suspendata pentru o perioada de timp sau se afla in criza. In situatia in care partea afectata stie sa nu reactioneze pripit sau stie sa raspunda cu tact, cu rabdare si conflictul nici nu apuca sa se dezvolte. El nu ajunge sa ia proportii, se stinge din fasa. De cele mai multe ori, insa, sotii au fost "instruiti" sa tinteasca deasupra, sa aiba autoritate, sa aiba ultimul cuvant. Si de cele mai multe ori cearta nu se poate termina pentru ca nici unul nu poate sa se "umileasca" si sa cedeze. Orgoliul este motorul intern care intretine cearta si adanceste conflictul. Iata de ce, in continuare cuvantul lui Dumnezeu adauga: "ci in smerenie fiecare sa-l priveasca pe celalalt mai presus de sine insusi".(Ton, E., 2000)

Din constatarile empirice asupra unei cazuistici extinse de cupluri cu ambii parteneri normali din punct de vedere psihic, cu un partener anormal din punct de vedere psihic si cu ambii parteneri anormali din punct de vedere psihic, consideram relevante urmatoarele aspecte (Mitrofan I., 1989):

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

conflictul conjugal patogen este semnificativ frecvent in cuplurile asimetrice din punct de vedere al normalitatii psihice; respectiv in cuplurile cu un partener nevrotic;

in cuplurile cojugale simetrice, cu ambii parteneri normali din punct de vedere psihic, conflictul conjugal continua sa se manifeste, afectand relatiile interpersonale si, in special, realizarea optima a functiilor familiale. Un procent semnificativ de cupluri cu parteneri normali din punct de vedere psihic evolueaza dupa un model conflictual patogen, ceea ce in decursul timpului faciliteaza dezvoltarea reactiilor si comportamentelor nevrotice si psihopatice ale partenerilor, constituind o sursa de stres continuu. Aceste cupluri ajung de obicei la divort;

in cupluri cu ambii parteneri nevrotici se constata o tendinta la perpetuarea unui model interactional nevrotic, care mentine in mod paradoxal uniunea conjugala;

in cupluri cu ambii parteneri psihopati, gradul de instabilitate si manifestarile conflictuale sunt multmai prezente;

cuplurile patologice mixte (un partener nevrotic − un partener psihopat sau psihotic) prezinta, de asemenea o bogata simptomatologie conflictuala familiala, angrenand disfunctii de profunzime in nucleul familial.

Din punctul de vedere al corelatiei conflict − structura de personalitate, s-au inregistrat urmatoarele corelatii semnificative: frecventa mai mare a conflictelor coreleza cu explozivitatea, impulsivitatea, activismul, tendintele autoritar−dominatoare; durata mare a conflictelor coreleaza cu rigiditatea psihoafectiva, suspiciunea, spiritul critic, egocentrismul, raceala afectiva (72% din cazuri); intensitatea si gravitatea mare a conflictelor coreleaza cu imaturitatea afectiva, anxietate, tendinte agresive structurale (89% din cazuri); forma de manifestare a conflictului coreleaza la 53% din cazuri cu trasaturi excitabile, impulsive, autoritare, (manifesta); submanifesta − la 62% din cazuricu structurile anxioase, hiperemotive, imature afectiv, introvertite, structurile scrupuloase.[4]

2. Conflictul conjugal si factorul interpersonal

Cu privire la conflictul conjugal si factorul interpersonal Mitrofan I. (1989) aduce in discutie doua principii de coexistenta si  functionalitate diadica, intalnite in mod contrastant si la atractivitatea in formarea cuplului, si anume principiul complementaritatii (compensatiei interpersonale) si principiul similitudinii (identificarii interpersonale).

Principiul complementaritatii

Unele trasaturi ale celor doua personalitati se pot potenta sau atenua prin mutualitate, ori se pot neutraliza intr-un sens favorabil sau, dimpotriva, defavorabil evolutiei cuplului. Manifestarea in exces a uneia dintre trasaturile unui partener conduce la deficite de interacomodare si de asumare a rolurilor conjugale. Astfel, consortii ajung sa se frustreze reciproc, transformandu-si relatia in conflict.

Pe de alta parte, se constata tendita ca o trasatura, cu potential dezadaptativ (conflictual) a unui partener sa fie atenuata de o trasatura moderatoare a celuilalt partener. Astfel, impulsivitatea, explozivitatea, agresivitatea unui sot se modereaza prin echilibrul, calmul celuilalt. Naturile active si agresive se exacerbeaza, din pacate, in prejma celor supuse, pasive, extrovertitii se dilata in raport cu inrovertitii, curajosii devin imprudenti si impulsivi in raport cu anxiosii. Conflictul este potential continut in chiar fenomenul de bipolaritate a celor doua personalitati in actul interpersonal. Aceasta nu inseamna ca, in general, cuplurile constituite pe principiul complementaritatii sunt predispuse la disolutie; ceea ce se poate afirma in cazul lor este doar un coeficient mai mare de dinamism interpersonal si o tendinta spontana mai accentuata la exacerbarea unor trasaturi psihice opuse, ceea ce sporeste riscul conflictual si creste durata intracomodarii maritale.

Principiul similaritatii

Cuplul constituit prin similaritate si identificare mutuala tinde a-i transforma rapid si stabil pe "eu" si "tu" in "noi". Acest tip de relatie, adesea, are un caracter dublu narcisist. In mod paradoxal, principiul similaritatii prin identificare in cuplu include in fapt principiul compensatiei si echilibrului dintre sexe. Partenerii similari  par sa-si asume mult mai rapid etapa acomodarii interpersonale, relatia lor devitalizandu-se insa, de cele mai multe ori, mult mai rapid, decat in cazul partenerilor complementari. Comparativ cu cuplurile formate prin similitudine, cuplurile de "complementari" sunt insa in mai mare masura supuse unei dezorganizari timpurii. Nici cuplurile bazate pe similaritate nu sunt lipsite de conflicte. Prezenta unor trasaturi de personalitate de tip conflictual la ambii parteneri (de exemplu, rigiditate, suspiciune, explozivitate) intretin si amplifica tensiunile conjugale.

Aceste observatii sau interpretari ne conduc la ideea ca principiul similaritatii sau complementaritatii personalitatii consortilor nu coreleaza in mod univoc armonia sau dizarmonia conjugala, in ambele cazuri cuplurile putand evolua functional sau disfunctional.

3. Conflictul conjugal si factorul de microgrup

Rezultatele cercetarilor au relevat in cadrul cuplurilor conflictuale, incidenta unor factori microsociali precipitatori si de risc disfunctionali, printre care mentinam:                 ( Mitrofan, I., 1989)

relatii tensionate ale cuplului cu microgrupul familial de orientare - cel mai frecvent intalnite conflicte nora - soacra, ginere - socru. Prezenta unor modele diferite de rol conjugal, contrastante si reciproc - excluive, preluarea unor "stiluri conjugale" din familiile de origine creeaza conditii propice unei interacomodari deficitare a sotilor, favorizand de timpuriu fenomenele disfunctionale. Exista o tendinta ingrijoratoare a unor cupluri tinere la mentinerea unor relatii stranse cu una dintre familiile de apartenenta, care impiedica procesul de maturizare relationala conjugala si parentala.

relatiile deficitare cu grupul de prieteni, colegi, vecini, ale unuia sau ambilor soti, favorizeaza de asemenea disfunctiile conjugale, crescand astfel riscul pentru conflict.

dezechilibrul produs de bugetul cuplului, unele conditii materiale necorespunzatoare sau a unui buget necorespunzator necesitatilor microgrupului familial pot stimula si sustine unele disfunctii conjugal - familiale, dar in directa corelatie cu nivelul de functionalitate interpersonala in cuplu; asa se explica de ce in conditii economice si materiale ( scazute sau optime ) intalnim atat familii coezive si armonice, cat si familii dizarmonice, conflictuale.

factorul incidental - situational poate precipita uneori conflictualitatea conjugala, actualizand unele disfunctii latente. De pilda - navetele lungi si obositoare, mentinute pe parcursul unor durate importante, predispun la disolutie familiala, in special in primii ani de casatorie.

O atentie deosebita merita discutarea pe larg a "vesnicului" conflict intre generatii. Cei mai multi sunt inclinati sa considere conflictul intre generatii drept universal si valabil. Ideea de conflict sau mai bine zis de situatie conflictuala se creeaza numai in masura in care pozitiile tanarului si ale adultului favorizeaza ciocnirea dintre interese, opinii si atitudini.

Lipsa de intelegere intre generatii isi are izvorul adeseori in neincrederea si suspiciunea reciproca.Generatiile diferite s-au format in conditii diferite. Tineretul, subliniaza Rodica Ciurea (1969), vrea prea multe si prea repede, ceea ce il poate dezorienta. Diferenta de atitudine intre generatii este un lucru firesc si explicabil. Nu negam asadar ca intre generatii pot exista contradictii, dispute chiar, si chiar in anumite conditii aceste dispute iau forme mai acute sau chiar conflictuale.

Banalul conflict tata - fiu poate evolua si lua forme de manifestare si cauzalitate diferite. El poate avea la baza luarea unei note proaste la scoala sau modalitatile de petrecere a timpului liber al fiului in dezacord cu dorintele tatalui.

Demna de luat in considerare este perioada pubertatii. Se poate intalni la aceasta varsta un fenomen de conflictualitate declansat mai ales de conditiile de viata si educatie oferite copilului. Este vorba despre atitudinea negativista fata de familie, de autoritatea familiala, fata de parinti in general. Libertatea de miscare in aceasta perioada se izbeste de autoritatea parentala.

Conflictul nu poate aparea decat ca expresie a crizei in care intra relatiile dintre generatii la un moment dat. Aceasta criza exprima imposibilitatea colaborarii, predispozitia spre negare reciproca, lipsa oricarei cai de acces a unei generatii catre cealalta, intoleranta reciproca.

Conflictul altereaza relatiile normale intre membri, dezmembreaza grupul familial, il faramiteaza. In felul acesta, conflictul dintre generatii poate genera manifestari antisociale − extinse spre cadrul larg, social. Conflictul poate fi considerat, din acest punct de vedere un fenomen de patologie sociala.