Caracteristici ale saraciei in Romania

Caracteristici ale saraciei in Romania

Dimensiunea fenomenului- cercetarile asupra saraciei indica existenta unui procent de 5% din populatia. Romaniei pentru care cheltuielile medii lunare nu acopera ceea ce s-a determinat (de catre cercetatori ai INSSE, Banca Mondiala, INE, ICCV si ai altor institute specializate) a fi un minim necesar de consum alimentar. La acestia se adauga un segment, care a variat putin in timp ca dimensiune, formand un grup de aproximativ 10-12% gospodarii, aflate in saracie severa. Daca acest nucleu de saracie a ramas relativ constant, segmentul celor afectati de saracie a crescut intre 1995 si 2001,cu cel putin 5 puncte procentuale ,ajungand in jururl valorii de 30% .

Un studiu realizat in anul 2000 (Tesliuc, Pop, Tesliuc, 2001) pe date referitoare la anii 1995, 1996 si 1997 arata ca, dintr-un numar de 3000 de gospodarii intervievate in fiecare din cei 3 ani, 36,4% fusesera sarace in cel putin doi ani. Cea mai mare incidenta a saraciei permanente s-a inregistrat in randul gospodariilor de "lucrator pe cont propriu", intre care 38,3% fusesera in saracie in toti acesti ani, respectiv de "agricultor" - 31,8%. Saracia permanenta afecta gospodariile de pensionari in proportie de doar 11,1%.

Aceasta scurta descriere a fenomenului saraciei se exprima in termeni nominali, astfel: incepand cu 1995, numarul celor afectati de saracie a crescut cu 1,5 milioane persoane, ajungand la aproximativ 6,5 milioane locuitori, in 2001. De-a lungul acestei perioade a existat un nucleu de 1 milion de persoane ale caror cheltuieli medii curente nu acopereau un prag alimentar minim necesar.

Saracia severa: caracteristici

Dimensiunea saraciei severe, in raport cu diferite caracteristici

Tabelul nr.1.2.   %

Sursa: date CASPIS, metodologie BM si INSSE, 1999

Desi pe ansamblu, dimensiunea saraciei severe nu a variat, riscul de a fi afectat de saracie severa a crescut pentru familiile numarand cel putin 6 membri, familiile monoparentale, precum si pentru cele cu mai mult de 3 copii in intretinere. Din aceasta sumara observatie rezulta ca grupul copiilor se numara intre cele mai expuse riscului de saracie severa si - prin urmare - excluziunii sociale. Analize detaliate privind acest segment de varsta arata ca 1 din 3 copii traieste in familii ale caror cheltuieli medii pe membru de familie nu permite acoperirea pragului alimentar minim.

Rata saraciei la copii, comparativ cu adulti si total populatie, in 2002)

Tabelul nr.1.3.   %

Sursa:date CASPIS,dupa anchete INSSE,metodologie BM si INSSE, 2001.

De altfel, intre persoanele afectate de saracie severa, peste jumatate au mai putin de 30 de ani. Pentru a completa descrierea populatiei aflate in saracie severa mai poate fi amintit ca aproape trei sferturi provin din mediu rural, peste trei sferturi au mai putin de 8 clase, aproape o treime sunt persoane fara venit (fara a include elevii si studentii) sau au statut de "ajutor familial neremunerat", iar aproximativ 17% sunt lucratori pe cont propriu in agricultura. Intre persoanele care s-au autoidentificat de etnie rroma, aproximativ 3 din 4 se afla in saracie severa.

Rata de saracie si distributia beneficiarilor de VMG (2002)

Tabelul nr.1.4.              

Total 11,8 5,6 5,4       

Sursa:date CASPIS(metodologie 1999), pe baza datelor INSSE, respectiv MMSSF.

Cunoscuta ca o zona traditional saraca, regiunea de nord-est se caracterizeaza prin cea mai ridicata rata a saraciei severe. Riscul ca o gospodarie rezidenta in aceasta regiune sa se confrunte cu situatia de saracie absoluta este dublu, comparativ cu media nationala, si cu a oricarei alte regiuni, exceptand zona de sud- est. Faptul ca eligibilitatea pentru a obtine venitul minim garantat a fost recunoscuta pentru o proportie atat de mare din populatia locala (7,4% dintre rezidentii regiunii de nord-est) este un indicator al riscului de excluziune sociala extrem de ridicat in aceasta zona.

Pentru populatia care se afla in saracie severa, riscul cronicizarii acesteia este mare. O trasatura generala a acestora este lipsa locului de munca pe piata formala. Instabilitatea veniturilor, ca si nivelul lor redus, face ca bugetul acestor gospodarii sa nu poata rezista in fata neprevazutului de orice natura - nasterea unui copil, inlocuirea obiectelor de imbracaminte, noi cheltuieli de scolarizare, cheltuieli de intretinerea locuintei, imbolnaviri, deces, casatorie, pierderea unei surse de venit, deteriorarea unuia dintre obiectele de uz indelungat etc. Nevoia pentru acest tip de cheltuieli nu face decat sa diminueze un buget si asa insuficient, astfel incat cheltuiala in sine, fie este indelungat amanata, fie inlocuieste o alta curenta. Comportamentul de consum prezenteist nu este atat o cauza a situatiei de deprivare multipla, careia ii fac fata aceste familii, cat un efect al ei.

Pentru acest segment de populatie, imprumutul de la o luna la alta este o strategie de supravietuire, atat in urban cat si in rural. La nivel national, conform datelor INSSE, imprumutul nu este o practica frecvent intalnita. In 2001, doar 4% dintre gospodarii au imprumutat in ultima luna bani pentru acoperirea cheltuielilor de consum. Aceasta strategie este accesibila gospodariilor in care exista cel putin o sursa sigura de venit, indiferent de cuantumul sau - alocatia de copii, pensia, sau un salariu, deoarece neplata datoriei (de regula pentru alimente) duce la anularea posibilitatilor viitoare de imprumut.

Un studiu de caz realizat la Iasi[1], pe un lot de familii de salariati cu salarii mici, a regasit imprumutul "pana la salariu" intre strategiile pe termen scurt de a face fata dificultatilor. Desi nu este o solutie foarte agreata, "fiindca banii trebuie dati inapoi si nu este de unde", este preferata vanzarii de lucruri din casa. Cei in cauza au constiinta faptului ca, la nivelul veniturilor lor, "pierderea" oricarui obiect face ca inlocuirea sa sa fie, practic, imposibila.

Posibilitatea amanetarii este o forma de vanzare mascata, care pastreaza aparenta unei saracii temporare pe care o vor putea depasi, candva. Intr-unul dintre cartierele cele mai sarace ale Iasului exista mai mult de 30 de case de amanet pe o suprafata mai mica, probabil, de 5 km patrati. Siguranta intrarii unui venit la o data fixa face posibila o planificare a imprumutului in regim de amanet. Saracia cu care se confrunta aceste familii nu este reflectata in faptul ca amaneteaza bunuri, ci in acela ca aceeasi oameni amaneteaza aceleasi bunuri pe care nu-si permit sa le piarda, pentru ca sunt ultima veriga de care se pot agata pentru a ramane "in randul lumii".

In vederea reducerii saraciei si marginalizarii sociale, respectiv a reducerii saraciei si a saraciei severe, a celor mai defavorizate categorii de persoane, precum si in vederea cresterii gradului de incluziune sociala a acestora sunt stabilite urmatoarele obiective prioritare:garantarea unui venit minim pentru fiecare cetatean; o politica salariala orientata spre scaderea saraciei si cresterea ocuparii;asigurarea accesului la sistemul de asigurari sociale proportional cu nivelul contributiilor la sistem.