Codex alimentarius

Codex alimentarius. De mai multa vreme circula pe internet, au loc emisiuni la diferite posturi de televiziune și se scriu articole in ziare, in care se vorbește de un mare pericol ce ne paște pe toți cei din Romania și nu numai. Se face referire la anumite planuri secrete ale unor organizații mondiale suprastatale, care ar urmari reducerea populației globului prin introducerea in alimente a unor substanțe chimice, care sa produca diferite boli celor ce le consuma, sa scada natalitatea și multe alte nenorociri de acest gen. Se vorbește ca in cațiva ani populația globului va scadea din aceasta cauza cu aproximativ trei miliarde de oameni. Codex alimentarius nu ar fi altceva decat lista neagra cu produsele alimentare menite sa produca populației tot felul de boli și moarte!

Ca cetațean al țarii mele, nu pot sa raman indiferent la aceste informații alarmiste, care circula in voie. Intrebarea care mi-o pun eu și majoritatea celor ce afla de aceste știri vine de la sine: sunt ele adevarate? Daca sunt adevarate, autoritațile noastre și ale celorlalte țari nu au nimic de spus? Ca om și ca cetațean am dreptul natural la viața, am dreptul sa fiu protejat de autoritațile statului. Noi nu suntem in stare de salbaticie, ci traim intr-un stat organizat, un stat de drept, un stat civilizat, care dispune de instituții abilitate sa ia atitudine fața de aceste informații. Daca nu sunt adevarate, autoritațile au datoria legala ca sa interzica difuzarea lor pe orice canale. Nu are dreptul nici un mijloc de informație, indiferent care ar fi el, ca, din dorința de a-și face publicitate, sa transmita asemenea știri, care sa produca panica in populație. Avem noi destule probleme, destule greutați și destule necazuri cu care ne luptam in fiecare zi. De ce trebuie sa suportam niște știri false, care sa ne complice viața și sa ne inmulțeasca temerile? Avem libertate de expresie și drept la informație, dar nimeni n-are dreptul sa abuzeze de aceasta libertate.

Și, totuși, daca aceste știri sunt adevarate, cu ce drept acționeaza acele organizații suprastatale asupra populației lumii? Daca dai o palma unui semen al tau, ești cercetat, judecat și chiar condamnat. Mi se pare normal! Daca otravești insa milioane de oameni nevinovați nu te trage nimeni la raspundere? Auzim tot mai des de decese in jurul nostru datorate cancerului și altor boli incurabile, auzim de tot mai mulți copii care se nasc cu malformații. Aproape ca nimeni nu poate afirma cu certitudine ca este perfect sanatos. Și nici nu este de mirare. Intrați intr-un magazin alimentar și uitați-va pe etichetele produselor. La cel mai banal aliment veți vedea cateva ,,E"-uri, cateva substanțe care-i dau acelui aliment gust, miros, care-l conserva, care-i fac pe consumatori sa devina dependenți de acel produs și sa-l cumpere și a doua și a treia oara. Fructele și legumele din Romania aproape au disparut de pe piața. Ne-au invadat piețele fructele și legumele aduse de peste mari și oceane, de la mii de kilometri. Au aspect frumos, dar nu au gust. Eu insumi eram candva mare mancacios de mere. Azi le cumpar din piața, dar nu-mi plac, nu mai au gustul de mere propriu-zise. Culmea, vaca nu le mananca! A auzit ea, oare, de Codex alimentarius, adica de acea lista neagra cu alimente care produc boli și moarte?

Merg pe strada și privesc fețele oamenilor. Sunt fețe ofilite, pamantii ori galbene, imbatranite inainte de vreme. Rareori vad cate un obraz rumen, o fața plesind de sanatate. Nu mai vorbesc de tristețea, ce se citește pe aceste fețe!

Avem nevoie din partea autoritaților statului nostru sa-și exprime poziția fața de aceste informații alarmiste, de restabilirea adevarului. Avem nevoie de hrana nepoluata, neotravita. Nu mai știi ce sa mananci, ca sa te ferești de aceste otravuri ale vremurilor noastre. Dumneavoastra cei de la țara va numarați inca printre puținii fericiți ai acestei lumi. Aveți posibilitatea sa va cultivați gradinile și pamantul Dumneavoastra, aveți posibilitatea sa evitați ingrașamintele chimice, ierbicidele și pesticidele, aveți posibilitatea sa mancați produse lactate nepoluate de la animalele Dumneavoastra, fructe din pomii Dumneavoastra. De dragul vieții, al copiilor și nepoților Dumneavoastra, nu pregetați sa folosiți aceasta șansa, pe care, din pacate, cei din orașe nu o mai au! Lupta pentru supraviețuire a imbracat o noua forma: nu e suficient sa ai ce sa mananci, e nevoie sa știi ce sa mananci.

Despre Casatorie. O predica excepționala despre casatorie am gasit pe internet. Ea aparține unui parinte de la Muntele Athos, Arhimandritul Emilian Simonopetritul, și o redau atat cat imi mai aduc aminte tocmai datorita invațaturilor pline de ințelepciune, pe care autorul le da atat celor ce se casatoresc, cat și celor casatoriți. In aceasta vreme in care instituția casatoriei este atat de amenințata, asemenea invațaturi sunt precum alifia vindecatoare aplicata pe rana. Așadar, iat-o:

,,Nimeni nu va tagadui ca cea mai insemnata zi din viata unui om, dupa nastere si botez, este cea a nuntii. De aceea, nu este surprinzator faptul ca miscarile contemporane lumesti si institutionale au ca scop anume nimicirea preacinstitei si sfintei taine a Cununiei. Pentru multi, casatoria este doar un prilej de placeri si distractii. Viata, insa, este un lucru serios. E o lupta duhovniceasca, un urcus inspre un tel - cerul. Punctul cel mai crucial si mijlocul cel mai insemnat al acestui urcus este casatoria. Nimanui nu ii este ingaduit sa se fereasca de legatura casatoriei, fie ca va face o nunta de taina (mistica), daruindu-se pe sine lui Dumnezeu [in monahism], fie ca va face o nunta de sfintire (sacramentala) cu un partener de viata.

Astazi ne vom ocupa indeosebi cu nunta de sfintire. Vom vorbi despre cum poate contribui casatoria la viata noastra duhovniceasca, urmand tema cuvantului de dinainte. Stim ca nunta este un asezamant randuit de Dumnezeu. Este "cinstita" (Evr. 13:4). Este o "taina mare" (Efes. 5:32). Cel necasatorit trece prin viata si apoi o paraseste; cel casatorit, insa, traieste si experiaza pe deplin viata.

Unii s-ar putea intreba ce cred oamenii de astazi despre sfantul asezamant al nuntii, aceasta "taina mare", binecuvantata de Biserica. Ei se casatoresc ca si cum ar fuziona doua firme sau doua conturi bancare. Doi oameni se unesc fara sa aiba un ideal - doua zerouri, s-ar putea zice, fiindca oamenii fara idealuri, fara cautari, nu sant nimic altceva decat un zero. "M-am casatorit ca sa-mi traiesc viata!" ii auzi spunand pe unii, "nu ca sa stau inchis intre patru pereti!" zic alții. "M-am casatorit ca sa ma bucur de viata", spun ei, si apoi isi lasa copiii - daca au copii - in grija unei straine, ca sa poata fugi la teatru, la film sau la vreo alta adunare lumeasca.

Si astfel, casele lor ajung niste hoteluri in care se intorc seara sau, mai degraba, noaptea, dupa ce s-au distrat si le trebuie odihna. Oameni ca acestia sunt goi pe dinlauntru si simt un gol adevarat in casele lor. Nu gasesc acolo nici o multumire, asa ca se grabesc sa alerge de colo-ncoace, in cautarea fericirii. Ei se casatoresc fara sa se cunoasca, fara un simt al raspunderii, pur si simplu fiindca vor sa se casatoreasca sau cred ca trebuie sa o faca pentru a fi niste buni membri ai societatii. Insa care sant urmarile? Le vedem in fiecare zi. Casatoriile esuate ne sant cunoscute tuturor. O casatorie lumeasca, asa cum e inteleasa astazi, nu are decat o singura caracteristica - uciderea vietii duhovnicesti a unei persoane.

Trebuie sa constientizam ca daca dam gres in casatorie, am dat gres mai mult sau mai putin si in viata duhovniceasca. Daca reusim in casatorie, am reusit si in viata duhovniceasca. Reusita sau esecul, sporirea sau naruirea, incep in viata duhovniceasca cu casatoria. Pentru ca este o problema atat de serioasa, sa trecem in revista cateva conditii necesare pentru o casatorie fericita si cu adevarat crestina.

Pentru a avea o casatorie izbutita, e nevoie inca din copilarie de o educatie potrivita. Asa cum un copil trebuie sa studieze, asa cum invata el sa gandeasca si sa se preocupe de parinti sau de sanatatea sa, la fel trebuie si sa fie pregatit pentru o casatorie izbutita. In veacul de acum, insa, nimeni nu mai este interesat sa-si pregateasca copiii pentru aceasta taina mare, o taina care va juca un rol crucial in viata lor. Parintii nu sant interesati de asa ceva, in afara de zestre sau de ale probleme banesti, care ii preocupa adanc. Copilul trebuie sa invete inca din pruncie sa iubeasca, sa daruiasca, sa sufere lipsuri, sa asculte. Trebuie invatat sa simta ca curatia sufletului si a trupului sau este o comoara de mare pret, care trebuie pazita ca lumina ochilor. Firea copilului trebuie modelata corespunzator, pentru a ajunge un om cinstit, curajos, hotarat, deschis, vesel, iar nu o faptura care-si plange de mila si se vaita de soarta sa, un lucru slab si neputincios, fara putere de a gandi. Inca din pruncie, copilul trebuie invatat sa se preocupe de un subiect anume sau sa se indeletniceasca cu ceva anume, pentru ca in viitor sa-si poata intretine familia sau, in cazul unei fete, sa ajute daca e nevoie. O femeie trebuie sa invete sa fie gospodina, chiar daca are studii superioare. Trebuie sa invete sa gateasca, sa coase, sa brodeze. Dar, veti spune: parinte draga, toate astea sant de la sine intelese. Intrebati-i, insa, pe cei casatoriti, si veti vedea cat de multe femei gata sa se casatoreasca nu stiu nimic despre gospodarit"(Continuare in numarul viitor).

Ruga pentru cai,cu toate ca eu nu iubesc caii pentru ca unul dintre ei mi-a ucis tatal! Mulți dintre Dumneavoastra aveți cai. Ii creșteți și-i ingrijiți nu numai pentru a va fi animale de povara și unelte de munca, ci și pentru ca ii iubiți. Ca și cainele, calul este un prieten adevarat și sincer al omului dintotdeauna. Am gasit pe internet o poezie foarte frumoasa a poetului Simion Popescu dedicata calului. Iat-o:

,,Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii!

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii!

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,

Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita!

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-Ți tocul in cerneala
Si-nainte de culcare

Da-i in scris porunca mortii,
Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul!"

Gluma spaniola. In Piața Spaniola din Sevilia(Spania) este urmatoarea inscripție privind imparțirea societații: ,,Cel sarac muncește; Cel bogat il exploateaza; Militarul ii apara pe amandoi; Contribuabilul platește pentru toți trei; Vagabondul se odihnește pentru toți patru; Bețivul bea pentru toți cinci; Bancherul ii excrocheaza pe toți șase; Avocatul ii inșeala pe toți șapte; Doctorul ii omoara pe toți opt; Preotul ii ingroapa pe toți noua; Politicianul traiește de pe urma tuturor celor zece"