Cum se produc kilogramele in exces? o felie de paine cu unt?

CUM SE PRODUC KILOGRAMELE IN EXCES?

Am vazut in capitolul I ca soldul pozitiv dintre "caloriile absorbite" si "caloriile arse" nu putea explica excesul ponderal. Cu alte cuvinte, el nu justifica grasimile de rezerva. Prin urmare, exista o alta explicatie, pe care o propun spre studiu in acest capitol.

A. INSULINA

Procesul de constituire sau de neconstituire a grasimii de rezerva fiind legat direct de secretia de insulina, este necesar sa incepem capitolul de fata cu cateva cuvinte asupra acestui hormon. Insulina[1] este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital in metabolism. Functia sa este aceea de a actiona asupra glucozei adica asupra zaharului) din sange, astfel incat aceasta sa intre in tesuturile organismului. In acest stadiu, glucoza este folosita fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie - daca exista in cantitate mare - sa constituie rezerve de grasime.

Vom prezenta, acum, diverse ipoteze, pentru a determina in ce conditii, cu ce tip de alimentatie si in ce proportii se constituie rezervele de grasime.

B. INGERAREA UNEI GLUCIDE

De exemplu, o felie de paine, mancata singura (fara alt adaos).

Painea este o glucida al carui amidon transformat in glucoza trece direct in sange. Organismul se afla, subit, in hiperglicemie[2] (cresterea procentului de zahar din sange). Pancreasul se decide, atunci, sa secrete insulina. Aceasta secretie de insulina are, de fapt, doua obiective:

1. - Sa fixeze glucoza in tesuturile organismului, fie pentru a constitui o rezerva de energie pe termen scurt, folosita pentru nevoile vitale imediate ale corpului (glicogen), fie pentru a constitui un stoc pe termen mai lung, ca rezerva de grasime;

Sa scada procentul de zahar din sange (vezi capitolul asupra hipoglicemiei).

C. INGERAREA UNEI GLUCIDE SI A UNEI LIPIDE

De exemplu, o felie de paine cu unt.

In ceea ce priveste fenomenul metabolic, ne aflam in fata unui proces identic celui descris la paragraful precedent.

Glucida se transforma in glucoza; procentul de zahar din sange creste; pancreasul secreta insulina.

Diferenta fundamentala, insa, este aceea ca, in acest caz, lipida se regaseste in sange, transformata in acid gras.

Daca pancreasul se afla in perfecta stare, doza de insulina pe care o va secreta va fi exact in raport cu cantitatea de glucoza ce trebuie prelucrata. Daca pancreasul are o functionare defectuoasa, cantitatea de insulina pe care o va elibera va fi mai mare decat cea necesara pentru prelucrarea glucozei si, astfel, o parte din energia lipidei (care, in mod normal, ar fi fost evacuata), va fi stocata anormal, ca rezerva de grasime. Intelegeti, acum, ca starea pancreasului este aceea care il deosebeste pe individul cu tendinta la ingrasare de cel care poate manca orice, fara sa se ingrase, primul fiind afectat de hiper-insulinism.

D. INGERAREA LIPIDELOR SINGURE

De exemplu, o bucata de branza mancata singura (fara alt, adaos).

Metabolismul unei lipide singure nu are nici un efect glicemic, adica nu are loc nici un fel de eliberare de glucoza in sange. In consecinta, pancreasul nu secreta practic insulina.

In absenta insulinei nu exista, prin urmare, stocare de energie.

Ceea ce nu inseamna ca ingerarea respectivelor lipide nu foloseste la nimic. Caci, in cursul procesului de digestie, organismul ia din alimentul in cauza toate substantele care sunt necesare metabolismului sau energetic si, in special, vitaminele, acizii grasi esentiali, precum si sarurile minerale (calciul din lactate).

Aceasta demonstratie este voit schematica si, cu toate ca mi-a fost facuta de oameni de stiinta eminenti, ii face pe multi sa zambeasca din cauza simplitatii ei. Caci realitatea, va dati seama, fara indoiala, este putin mai complicata.

In schimb, ea precizeaza esenta fenomenului care ne intereseaza, esenta din ceea ce trebuie cunoscut pentru a intelege regulile fundamentale pe baza carora vom lucra.

Dar, cu toate ca acest capitol este cel mai important - dupa parerea mea - pentru ca, defineste procesul fundamental al constituirii grasimilor de rezerva, el este inca insuficient pentru ca sa intelegeti de ce, continuand sa mancati absolut normal, dar "diferit", puteti pierde - intr-o prima etapa - toate kilogramele excedentare, iar - intr-o a doua etapa - sa va mentineti la un nivel ideal.

Nota: Pancreasul este, intrucatva, seful de orchestra al metabolismului. Daca este in buna stare, isi va indeplini normal functia care consta in scaderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulina. Daca este afectat, deci daca sufera de hiperinsulina, va avea tendinta sa declanseze o stocare anormala de acizi grasi, adica grasimi de rezerva. De aceea, pancreasul - prin functia sa insulinica - va fi responsabil pentru kilogramele excedentare. Vom vedea mai departe ca o alimentatie hiperglucidica duce, in timp, la o disfunctie pancreatica.