Aceste infuzii au fost folosite inca de
pe vremea grecilor, dar elixirul alcoolic a fost creat abia in 1792. Pierre
Ordinaire, un doctor francez ce traia in Elvetia, in
cantonul Neuchatel, a distilat in alcool pelin, anason, parfum de lamaie si
alte cateva plante locale. Produsul obtinut, cu 72% alcool, a devenit foarte
cunoscut pe plan local, avand darul de a vindeca toate bolile, motiv pentru
care a si fost numit Zana verde. Pe rand, reteta a fost data mai multor
persoane, printre care primarului Dubied, al carui ginere era Henri Louis
Pernod.
Oricare ar fi adevarul din spatele legendei, absintul a
incetat sa mai fie o curiozitate locala si a inceput sa devina un fenomen
mondial in 1797, odata cu fondarea distileriei de la Couvet, Elvetia. Impozitele percepute la vama fac putin rentabil exportul in Franta
al acestei bauturi. Henri Louis Pernod surmonteaza
aceasta dificultate, creand de cealalta parte a frontierei, la Pontarlier,
distileria Pernod si fiii.
Medicamentul facut in casa se va sterge din memoria
colectiva aproape definitiv, odata cu aparitia aperitivului. Fabricat industrial,
absintul este produs prin distilarea alcoolului cu frunze de absint,
amestecate cu seminte de marar si anason, ce i tempereaza amareala. In acest
fel, i se da produsului distilarii, mai degraba incolor, o tenta verde,
facandu-i o infuzie cu un amestec de absint-pitic si
isop.
Lichidul astfel obtinut este albicios, iar pentru a i
se da culoarea verde, originala, se utilizeaza spanac, menta si patrunjel. Gustul poate fi nuantat cu coriandru. Cat priveste alcoolul,
el este mai mult decat puternic, mai ales daca ne
gandim ca aperitivul obtinut are intre 60 si 70 de grade.
