Cazul circumstantelor personale

Cazul circumstantelor personale

Circumstantele personale sunt imprejurari care privesc personal pe un participant, fie in legatura cu atitudinea sa psihica cu care a contribuit la savarsirea faptei prevazute de legea penala (circumstante subiective), fie in legatura cu particularitatile personalitatii participantului respectiv (circumstante de individualizare).

Sunt circumstante personale subiective:

-forma si modalitatile cu care a lucrat participantul;

-scopul urmarit de el;

-mobilul care 1-a determinat;

-manifestarea vointei de a se desista;

-pocainta si alte asemenea atitudini psihice. Sunt circumstante personale de individualizare:

-calitatile participantului (functionar, militar, lucrator);

-starea civila (casatorit, celibatar, vaduv);

-situatia sa fata de victima (ruda apropiata, ruda, colocatar, coleg de serviciu, prieten, dusman);

-antecedente judiciare (condamnat, recidivist, urmarit penal pentru alte fapte, reabilitat, amnistiat);

-orice date proprii pentru individualizarea participantului (felul de viata,reputatia, merite sociale)

Impartirea circumstantelor personale in subiective si de individualizare are importanta caci circumstantele de individualizare pot intra in continutul legal al infractiunii si isi pierd calitatea de circumstante personale, devin element constitutiv al infractiunii si sub acest aspect radiaza fata de toti participantii, in masura in care le-au cunoscut sau prevazut

Potrivit dispozitiei din al. 1 al art. 28 C. penal, circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti participanti, nici nu le profita, nici nu le agraveaza situatia.Asadar, la stabilirea pedepsei, se va tine seama de circumstantele personale ale fiecarui participant si se va face abstractie de circumstantele personale privind pe ceilalti participanti. Circumstantele personale pot fi agravante sau atenuante cand raspunderea penala se modifica in sensul agravarii sau atenuarii. Astfel, in raport cu natura circumstantelor, se va stabili pedeapsa

participantului, iar agravarea sau diminuarea nu va avea nici o inraurire asupra pedepselor celorlalti participanti.

Desi circumstantele personale nu radiaza intre participanti, totusi, prin exceptie, potrivit art. 75, lit. c C. penal - "Circumstante agravante" (savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor), minoritatea uneia dintre persoane care a conlucrat la savarsirea faptei constituie o circumstanta agravanta pentru infractorii majori, daca acestia din urma au stiut ca cel cu care au cooperat este minor.

In cazul cand aceeasi circumstanta este personala mai multor participanti, se va tine seama de acea circumstanta la stabilirea pedepsei fiecaruia dintre acei participanti. De exemplu: la o fapta comisa de patru autori majori, doi dintre acestia, fara stirea celorlalti s-au servit de contributia a doi complici minori. Ori, potrivit dispozitiei din art. 75, lit. c C. penal, savarsirea unei infractiuni de catre un major impreuna cu un minor constituie o agravanta pentru faptuitorul major, asa ca, in exemplul dat, celor doi autori, avand o circumstanta agravanta comuna, li se va tine in seama aceasta fiecaruia dintre ei, nu insa si celorlalti autori care nu au stiut de contributia minorilor.

Astfel, circumstante (cauze) personale agravante sunt:

-recidiva;

-betia premeditata, care agraveaza raspunderea penala a recidivistului ori a celui in stare de betie anume provocata in vederea savarsirii faptei prevazute de legea penala; in timp ce:

-starea de provocare,

-lipsa antecedentelor penale;

-betia completa voluntara;

-atitudinea sincera si de regret manifestata dupa comiterea faptei, sunt circumstante personale atenuante.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Sunt fapte prevazute de legea penala la care autor nu poate fi decat o persoana care are o anumita calitate: functionar, gestionar, medic, militar. In cazul acestor fapte, calitatea ceruta pentru autor nu mai este relevanta ca circumstanta personala, ci ca element constitutiv in continutul faptei prevazute de lege, adica o conditie ceruta pentru realizarea faptei, asa incat indeplinirea acestei conditii fata de autor opereaza fata de ceilalti participanti. Asadar, trebuie sa se faca deosebirea intre cazul cand o calitate este element constitutiv al unei fapte prevazute de legea penala, de cazul in care calitatea apare numai ca o circumstanta personala. La faptele cu pluralitate naturala de subiecti, bilaterale (adulter, bigamie), este suficient ca elementul constitutiv la calitatea de persoana casatorita sa fie indeplinita fata de unul dintre faptuitori pentru ca incadrarea juridica sa se rasfranga si asupra celuilalt faptuitor.

Exista situatii de fapt in care o circumstanta, prin natura ei personala sa capete un aspect obiectiv si sa se converteasca intr-o circumstanta reala. De exemplu: premeditarea este o manifestare 

-subiectiva. Totusi, cand cel care a premeditat sa savarseasca o anumita fapta prevazuta de lege efectueaza acte de pregatire impreuna cu alte persoane care cunosc scopul pregatirii, circumstanta premeditarii a devenit obiectiva, fiind implicit insusita si de ceilalti participanti

De asemenea, calitatea unui participant, desi constituie o circumstanta agravanta personala, se converteste in circumstanta reala si se rasfrange si asupra celorlalti participanti. De exemplu: evadarea unui condamnat nu era in fapt posibila decat cu inlesnirea celui care avea in paza pe condamnat, inlesnire care a fost obtinuta. Calitatea paznicului constituie o circumstanta personala, insa in cazul citat ea a devenit o circumstanta reala care se va rasfrange si asupra celorlalti participanti, cel care a instigat pe paznic, cel care i-a dat ajutor.

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia complet accidentala, minoritatea faptuitorului, eroarea de fapt) se grefeaza, in genere, pe situatii sau stari de fapt, ele capata insa relevanta datorita actiunii exercitate de aceste stari asupra psihicului faptuitorului, facand sa dispara vinovatia (cel care se apara, care inlatura un pericol, cedeaza unei constrangeri sau lucreaza sub inraurirea unei erori), faptuitorul nu este considerat ca a lucrat in mod vinovat, fiindca el nu a avut subiectiv posibilitatea de a-si determina liber vointa.

In cazul acestor cauze care exclud caracterul penal al faptei ne gasim in fata unei stari subiective care trebuie sa fie tratate la fel ca si circumstantele personale, ele operand numai fata de participantul care s-a gasit subiectiv sub presiunea lor, iar nu si fata de ceilalti participanti. Situatiile de fapt care conduc la unele dintre aceste cauze sunt insa obiective si au valoarea unor imprejurari reale care pot fi invocate de oricare dintre participanti cu conditia ca sa se constate ca s-a gasit si el subiectiv constrans cand a efectuat actele de participare.

O mentiune speciala se cuvine a fi facuta cu privire la stare de provocare, prevazuta in art. 733, lit. b C. penal - "Circumstante atenuante", care fiind organic legata de latura subiectiva a infractiunii este o circumstanta atenuanta cu caracter personal, ca atare ea nu se rasfrange asupra participantilor. Daca insa actul provocator a produs o stare de tulburare sau emotie, la fel de puternica, nu numai in psihicul autorului dar si al celorlalti participanti, acestia vor beneficia

si ei de efectele atenuante ale starii de provocare, insa nu datorita radierii sale de autor asupra participantilor, ci pentru ca, sub influenta actului provocator, fiecare dintre ei a fost subiectiv tulburat.