Tranzactia judiciara

Tranzactia judiciara

1. Notiune

Tranzactia judiciara reprezinta contractul prin care partile sting un proces inceput, prin concesii recirpoce, constand in renuntari reciproce la pretentii ori in prestatii noi savarsite sau promise de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul litigios.

Tranzactia judiciara este reglementata in art. 271-273 C.proc.civ.Pentru a putea incheia valabil o tranzactie judiciara partile trebuie sa indeplineasca toate condotiile pentru incheierea valabila a oricarei conventii: capacitate, consimtamant, obiect, cauza.Fiind un act de dispozitie, mandatarilor, pentru a tranzactiona,le este necesara o procura speciala si autentica.Instanta de judecata are aceleasi obligatii ca si in cazul renuntarii la judecata

2.    Procedura

Partile care decid sa tranzactioneze se pot prezenta in acest scop la termenul de judecata, sens in care tranzactia va fi consemnata in fata instantei si poate fi primita de un singur judecator.

Hotararea se va pronunta de instanta in sedinta.

Daca partile se prezinta pentru a tranzactiona in afara termenului de judecata,instanta va da hotararea in camera de consiliu.

Tranzactia partilor va constitui dispozitivul hotararii.

    Efecte

Instanta ia act de tranzactie si pronunta o hotarare, numita hotarare de expedient, care va avea ca dispozitiv continutul tranzactiei partilor.

Hotararea de expedient este definitiva, putand fi atacata numai cu recurs.

Ca orice act juridic, ea poate fi atacata si pe calea unei actiuni in anulare.

Daca una din parti nu isi executa de buna voie obligatiile asumate prin hotarare, aceasta poate fi pusa in executare.

Hotararea se bucura de autoritate de lucru judecat