Persoanele care au capacitate succesorala

Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

Persoanele fizice in viata. Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art. 654 C. civ. Nu are importanta cat anume a trait o persoana dupa deschiderea mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea mostenirii drepturile sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facand parte din propriul patrimoniu. In astfel de situatii nu are importanta ca mostenitorul, care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii, nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala intrucat acest drept face parte din patrimoniul retransmis propriilor mostenitori, care vor putea sa-l exercite pana la implinirea termenului de prescriptie prevazut de lege.

Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotararea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.

Persoanele disparute. Potrivit art. 19 din Decretul nr. 31/1954 "cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva", ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atat cele declarate disparute prin hotarare judecatoreasca cat si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, [art. 16 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954] au capacitate succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa proviorie. Situatia se va definitiva fie prin reaparitia lui fie prin constatarea fizica a mortii, intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea prin hotarare judecatoreasca a mortii prin hotarare definitiva si irevocabila prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a avut capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotararea judecatoreasca declarativa de moarte ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la care ar fi avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la succesiune prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii, ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire prin reprezentarea sa vor pastra cota lui parte din mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie care vin la mostenire prin reprezentare.

Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii. Atat din prevederile art. 654 C. civ. cat si din cele ale art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseamna, asadar, ca pentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni va trebui sa se dovedeasca, prin orice mijloc de proba, acest fapt material si anume ca acel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de catre art. 654 alin. (3) C. civ. ca nu exista. Si in domeniul mostenirii testamentare art. 808 alin. (2) C. civ. prevede ca "este capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului".

Intrucat Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul de dovedire al conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se apeleaza la prevederile art. 61 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. In prezent s-a acceptat unanim ca aceste dispozitii legale se aplica si in domeniul analizat, atat in cazul in care problema filiatiei se confunda cu problema stabilirii capacitatii succesorale a copilului conceput dar nenascut, cat si in cazul in care stabilirea filiatiei nu se confunda cu stabilirea capacitatii succesorale ² .

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

a. Alcatuirea loturilor. Dupa ce se stabilesc bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna - pe care coproprietarii le au unii fata de altii - instanta procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor.

Stabilirea loturilor se face prin hotararea finala de partaj, fie ca se pronunta direct aceasta hotarare, fie ca in prealabil se pronunta incheierea prevazuta de art. 673⁵ C. proc. civ.

Compunerea loturilor constituie operatiunea de baza a partajului si de aceea ea trebuie dominata de principiul egalitatii partilor. Nu este si nu poate fi vorba de o egalitate in sensul ca fiecare coindivizar sa primeasca loturi de o valoare egala, indiferent de cota detinuta, ci de faptul ca fiecare trebuie sa primeasca un lot egal cu drepturile sale. Este vorba deci, de o egalitate proportionala cu drepturile cuvenite.

Codul civil roman, inspirat si in aceasta materie dupa Codul Napoleon (vechiul art. 832 Cod civil francez), consacra regula egalitatii in natura. Articolul 741 C. civ. arata ca "La formarea si compunerea partilor, trebuie sa se dea in fiecare parte, pe cat se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante, de aceeasi natura si valoare." Exigenta egalitatii in natura nu poate fi pusa in discutie din moment ce pretinde a se compune loturile din aceeasi cantitate de mobile, de imobile, iar la creante si drepturi se pretinde ca in fiecare lot sa fie repartizate, pe cat posibil, unele de aceeasi natura sau valoare.

Egalitatea in valoare are doar un caracter subsidiar si rezulta din faptul ca doar in alin. (2) al art. 741 se arata ca, "se va evita insa, cat va sta in putinta, imbucatatirea peste masura a eritajelor si diviziunea exploatatiunilor" ² .

Includerea in fiecare lot a unor bunuri de aceeasi natura reprezinta un deziderat care nu trebuie absolutizat. Fiecare lot trebuie sa cuprinda atat bunuri mobile cat si imobile, drepturi sau creante, atunci cand exista toate acestea, dar bunurile mobile sau imobile nu trebuie sa fie toate de acelasi fel. O astfel de compunere este, din punct de vedere obiectiv, imposibila, pentru ca in majori-tatea covarsitoare a cazurilor in masa indiviza nu se afla bunuri mobile si imobile de acelasi fel in asemenea numar, incat compozitia loturilor sa fie identica.

Regula egalitatii in natura a loturilor nu trebuie sa mearga pana la a uita de dispozitia subsidiara privind egalitatea in valoare. Daca egalitatea in natura in ceea ce priveste formarea loturilor cu bunuri mobile este usor realizabila, ea este mai greu de obtinut in cazul imobilelor. Acestea se vor imparti in loturi numai atunci cand nu se ajunge la imbucatatirea peste masura a bunurilor. Loturile pot cuprinde usor aceeasi cantitate de bunuri imobile atunci cand exista mai multe de acelasi fel, de exemplu mai multe terenuri agricole sau mai multe apartamente. Regula repartizarii de bunuri imobile in fiecare lot se poate realiza nu numai in cazul aratat ci si atunci cand se ajunge la o diviziune materiala a bunului, fara a i se afecta insa valoarea si utilitatea, ca in cazul unei constructii, cand se pot realiza doua unitati locative distincte sau in cazul terenurilor de constructii, cand noile corpuri funciare create sunt suficiente pentru a se edifica pe ele mai multe constructii, si sa ramana terenul aferent necesar.

Daca nu sunt bunuri imobile pentru a fi incluse in fiecare lot, iar imobilele existente nu sunt comod partajabile in natura, ele vor fi incluse in unele dintre loturi fara a fi divizate, iar celelalte loturi vor primi bunuri de alta natura, eventual si sulte, realizandu-se in acest fel egalitatea in valoare ³ .

b. Stabilirea loturilor dupa numarul coindivizarilor reprezinta un alt principiu in legatura cu formarea loturilor.

In situatia in care coindivizarii au drepturi egale in masa indiviza, numarul loturilor este, in principiu, egal cu numarul coindivizarilor. Este un lucru firesc din moment ce partajul in natura presupune ca fiecare coindivizar sa-si primeasca drepturile cuvenite prin atribuirea unui lot de bunuri asupra caruia devine proprietar exclusiv. Prin exceptie de la aceasta regula, in cazul reprezentarii succesorale, numarul loturilor depinde de numarul tulpinilor ⁴ . In acest caz lotul cuvenit unei tulpini se va subimparti intre coindivizarii ce formeaza tulpina respectiva.

Numarul loturilor va fi mai mic decat al coindivizarilor si in situatia in care unul dintre coindivizari a decedat, succesorii lui urmand a primi un singur lot, cum ar fi fost situatia daca autorul lor era in viata.

c. Sulta. Inegalitatea in natura a loturilor este o situatie frecventa si normala, alcatuirea unor loturi de o valoare absolut egala fiind greu de realizat. De aceea art. 742 C. civ. prevede ca "inegalitatea partilor date in natura se compenseaza prin bani". Aceasta suma de bani poarta denumirea de sulta. Dispozitia este reluata aproape in aceeasi termeni, prin articolul 673⁵ din Codul de procedura civila. Plata sultei reprezinta o obligatie ce revine copartajantului care a primit in lotul sau bunuri de o valoare mai mare decat cea cuvenita in baza cotei detinute in masa supusa partajului, catre coindivizarii care au primit loturi sub valoarea cuvenita ⁵ .

In cazul in care mai multi copartajanti sunt obligati la plata sultei, intre acestia nu exista solidaritate pasiva ⁶ , legea neprevazand o astfel de solidaritate, astfel incat in raport de dispozitiile art. 1041 C. civ., ea nu se prezuma. Suntem, deci, in prezenta unei obligatii conjuncte.

Coindivizarul obligat la plata sultei datoreaza dobanzi pentru suma respectiva, de la data cererii de chemare in judecata si pana la plata efectiva ⁷ . Nu impartasim opinia ca suma acordata cu titlu de sulta produce dobanzi de drept, de la stabilirea ei si pana la plata ⁸ deoarece in afara unei dispozitii legale care sa prevada aceasta curgere de drept a dobanzii, se aplica dispozitiile din art. 1088 C. civ., in sensul ca acestea se datoreaza numai din ziua cererii de chemare in judecata ⁹ .

Neachitarea sultei nu poate duce la desfiintarea partajului, copartajantul indreptatit avand calea executiei silite a acesteia in cazul in care debitorul refuza plata, iar in caz de insolvabilitate este antrenata obligatia de garantie a celorlalti coindivizari.

In scopul alegerii copartajantului caruia i se atribuie un anumit lot, se au in vedere o serie de criterii cum ar fi cota-parte din masa indiviza, componenta loturilor, natura bunurilor, posibilitatea unei valorificari cat mai eficiente a acestora, satisfacerea nevoilor materiale ale partilor, in special a celor de locuit, posibilitatea de procurare a altor bunuri de natura celor supuse partajului, se poate tine seama de folosinta bunurilor, de investitiile efectuate la acestea, de ocupatia copartajantilor, precum si de orice alte criterii care, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, pot contribui la o atribuire justa si echitabila a loturilor ¹⁰ .

Modalitatea atribuirii intregului bun unui copartas. Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobandi drepturi si obligatii de la data dobandirii personalitatii juridice in conditiile legii ³ . Din acelasi moment au capacitatea de a dobandi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri apartinand unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al inregistrarii, in cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art. 33 din Decretul nr. 31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putand dobandi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula, cu data dobandirii personalitatii juridice. Asa, bunaoara, ar putea dobandi bunuri necesare constituirii patrimoniului viitoarei persoane juridice. Trebuie mentionat insa ca bunurile astfel dobandite prin liberalitati trebuie sa corespunda scopului pentru care au fost infiintate, potrivit principiului specialitatii. Legatul care nu corespunde scopului pentru care persoana juridica a fost infiintata va fi lovit de nulitate sau caduc in functie de faptul daca incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a intervenit ulterior ca urmare a schimbarii scopului de catre organele competente, dar inainte de deschiderea mostenirii ⁴ .

Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, drepturile succesorale dobandite in virtutea testamentului vor trece asupra persoanelor juridice ce vor dobandi patrimoniul acesteia intrand, asadar in masa patrimoniala supusa lichidarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice.