Conditiile dreptului de mostenire legala

1. Notiunile mostenirii legale

Mostenirea este legala in cazul in care transmiterea ei are loc in temeiul legii la persoanele, in ordinea si in cotele determinate de lege.

De regula, mostenirea legala intervine in toate cazurile in care defunctul nu a lasat testament. Ea poate interveni si in cazul in care a fost lasat testament, insa acesta nu cuprinde legat, ci alte dispozitii de ultima vointa precum: desemnarea unui executor testamentar, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, dispozitii cu privire la funeralii etc. Mostenirea poate fi legala si in cazul in care testamentul cuprinde exheredari (dezmosteniri) prin care o parte din mostenitori sunt inlaturati de la mostenire, dar fara ca testamentul sa cuprinda legate, situatie in care la mostenire vor fi chemati restul de mostenitori legali (nedezmostenitii) care vor imparti intre ei intreaga masa succesorala.

Mostenirea legala poate coexista cu cea testamentara, daca defunctul a dispus prin testament numai de o parte a mostenirii sale (sau a dispus de intreaga mostenire, dar exista mostenitori rezervatari) situatie in care o parte din mostenire se va transmite dupa vointa testatorului, iar cealalta dupa regulile mostenirii legale.

Conditiile mostenirii legale

Enumerare

Pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire trebuie sa indeplineasca o conditie generala: sa aiba capacitate succesorala. Pentru ca o persoana sa poata mosteni in temeiul legii trebuie insa, sa indeplineasca urmatoarele conditii speciale:

a)sa aiba vocatie succesorala legala (conditie pozitiva);

b)sa nu fie nedemna (conditie negativa);

c)sa nu fie dezmostenita (conditie negativa).

In cazul in care sunt intrunite aceste trei conditii transmisiunea mostenirii se face in virtutea legii, fara insa a se intelege ca, in aceasta situatie, mostenitorii sunt obligati sa primeasca mostenirea .

Vocatia succesorala legala

In dreptul nostru sunt chemate la mostenire in temeiul legii persoanele care sunt in legatura de familie cu defunctul (rudele [2]acestuia). Acestea pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie (in anumite conditii). Alaturi de acestea este chemat la mostenire si sotul supravietuitor al defunctului. Rezulta deci, ca mostenirea legala este conceputa ca o mostenire de familie, statul mostenind numai in cazul in care mostenirea este vacanta.

Vocatia succesorala a rudelor (care sunt chemate la mostenire alaturi de sotul supravietuitor al defunctului) nu inseamna ca ele toate, impreuna si deodata vor culege mostenirea lasata de defunct, deoarece vocatia lor la mostenire este numai generala, potentiala, vizand o posibilitate de principiu de a mostenii patrimoniul persoanei decedate. Vocatia lor concreta, de a culege efectiv mostenirea este determinata prin devolutiunea succesorala legala.

Rudele in linie dreapta, descendenta (fiu, nepot de fiu, stranepot de fiu etc.) si ascendenta (parinti, bunici, strabunici etc.) au vocatie succesorala in mod nelimitat in grad[3].

Rudele colaterale au vocatie succesorala numai pana la gradul al IV-lea inclusiv (fratii si surorile defunctului - rude de gradul doi, nepotii si stranepotii de frate sau sora - rude de gradul III sau IV, unchii si matusile - rude colaterale de gradul al III-lea precum si copiii acestora - rude de gradul al IV-lea si fratii sau surorile bunicilor defunctului - rude colaterale de gradul al IV-lea).

Principiul reciprocitatii vocatiei legale

generale la mostenire

In virtutea acestui principiu, daca o persoana are vocatie succesorala legala la mostenirea lasata de o alta persoana, atunci si aceasta persoana are aceeasi vocatie in raport cu prima (sensul pozitiv al principiului). Vocatia lor concreta va depinde de ordinea in care a survenit decesul lor sau al uneia

dintre ele. De exemplu, copilul are vocatie la mostenirea parintilor (in concurs cu ceilalti mostenitori, daca exista) .

Principiul reciprocitatii vocatiei succesorale nu vizeaza statul si nici persoanele juridice intrucat acestia nu pot transmite o mostenire. De asemenea, acest principiu nu este aplicabil nici in domeniul mostenirii testamentare (chiar daca doua persoane si-ar conferi prin testamente separate vocatie succesorala reciproca). Principiul nu este aplicabil intrucat cele doua testamente sunt acte juridice unilaterale independente, iar vocatia succesorala nu este, in acest caz, interdependenta.

Principiul reciprocitatii vocatiei la mostenire are si un sens negativ. Astfel, daca o persoana nu are vocatie la mostenirea unei alte persoane, nici aceasta din urma nu are vocatie la mostenirea celei dintai (de exemplu, ginerele si socru).

Vocatia legala concreta (efectiva, utila)

Rudele defunctului cu vocatie succesorala legala nu sunt chemate toate si in acelasi timp la mostenire. Daca s-ar intampla acest lucru "averile succesorale s-ar faramita in parti de o valoare neinsemnata, iar institutia mostenirii nu si-ar mai putea indeplini rosturile ei social-economice" .

Pentru evitarea acestei situatii, in cadrul devolutiuni legale a mostenirii legiuitorul a instituit o anumita ordine de chemare a rudelor defunctului la succesiune. Astfel, pentru ca o persoana sa fie chemata, efectiv, la mostenire in temeiul legii (deci sa aiba vocatie succesorala concreta), nu este suficient sa faca parte din categoria mostenitorilor legali cu vocatie generala ci trebuie sa mai fie indeplinita si o conditie negativa, si anume sa nu fie inlaturata de la mostenire de o alta persoana cu vocatie generala dar chemata de lege in rang preferabil.

Legea stabileste doua criterii tehnico-juridice pentru stabilirea ordinii de preferinta intre rudele defunctului cu vocatie generala la mostenire: clasa de mostenitori si gradul de rudenie.

3. Nedemnitatea (nevrednicia) succesorala

3.1.Notiune

Alta conditie pentru ca o persoana sa poata mosteni este ca aceasta sa nu fie nedemna.

Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala consta in decaderea de drept a unui mostenitor legal (si a descendentilor acestuia care ar veni la succesiune prin reprezentare) din dreptul de a culege o anumita mostenire, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din aceasta mostenire, deoarece s-a facut vinovat de o fapta grava fata de de cuius sau fata de memoria acestuia .

Natura juridica

Nedemnitatea succesorala este o sanctiune civila care se aplica nedemnului vinovat de savarsirea unei fapte fata de cel care lasam mostenirea sau fata de memoria acestuia. Sanctionarea nedemnului cu excluderea de la mostenire este opera legii si nu a vointei celui care lasa mostenirea.

Caractere juridice

Nedemnitatea succesorala se caracterizeaza prin urmatoarele:

a)Nedemnitatea se aplica numai in domeniul mostenirii legale si in cazul comiterii faptelor expres si limitativ prevazute de lege;

b)Nedemnitatea opereaza de drept, cel care lasa mostenirea neputand inlatura efectele ei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa; dupa comiterea faptei, cel care lasa mostenirea poate totusi sa-l gratifice pe nedemn (in limitele si potrivit regulilor prevazute pentru liberalitati);

c)Cel care lasa mostenirea nu poate inlatura sanctiunea nedemnitatii prin iertarea nedemnului pentru fapta sa, deoarece nedemnitatea opereaza in puterea legii. Totusi, dupa comiterea faptei, cel care lasa mostenirea ar putea sa-l gratifice prin testament pe mostenitorul nedemn . In literatura de specialitate s-a exprimat si opinia contrara potrivit careia instituirea ca legatar al mostenitorului nedemn ar fi de natura a eluda legea, adica prin vointa testatorului s-ar admite inlaturarea sanctiunii legale a nedemnitatii succesorale. In sprijinul acestei opinii se sustine ca, odata ce nedemnitatea succesorala este o sanctiune civila, aceasta ar trebui sa se rasfranga numai asupra nedemnului, dar cu toate acestea consecintele nedemnitatii se rasfrang si asupra descendentilor nedemnului, care ar veni la mostenire prin reprezentare.

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Suntem de parerea ca cel care lasa mostenirea este in drept sa hotarasca care dintre persoane sa fie instituit mostenitor testamentar, de aceea sustinem prima opinie potrivit careia, daca ulterior comiterii faptei de catre nedemn, cel care lasa mostenirea il gratifica prin testament, o asemenea dispozitie testamentara ar trebui sa fie considerata valabila, deoarece alta solutie ar fi de natura a prejudicia libertatea de a dispune prin testament;

d)Nedemnitatea succesorala fiind o sanctiune civila[11] produce efecte numai in privinta persoanei culpabile de savarsirea faptelor grave prevazute de lege. In mod exceptional, consecintele nedemnitatii succesorale se rasfrang i asupra descendentilor nedemnului, cand acestia sunt chemati la mostenirea lui de cuius prin reprezentarea si asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul;

e)Nedemnitatea produce efecte relative in sensul ca, fiind o sanctiune civila, nu se rasfrange si asupra altor mosteniri, deoarece persoana nedemna este inlaturata numai de la mostenirea defunctului fata de care a savarsit faptele grave prevazute de lege.

f)Nedemnitatea succesorala presupune ca mostenitorul nedemn sa fi actionat cu discernamant, deoarece in lipsa discernamantului nu se poate vorbi de vinovatie.

Cazurile de nedemnitate

A.     Enumerare   

Codul civil in art.655 enumera, limitativ, trei cazuri de nedemnitate succesorala. Astfel, sunt sanctionati cu nedemnitate:

a)condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct;

b)acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa.

c)mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei.

B.Atentatul la viata celui care lasa mostenirea

Este nedemn de a succede, in conformitate cu dispozitiile art. 655 pct.1 Cod civil "condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct".

Consideram, oarecum, improprie folosirea in acest caz a expresiei de "a omori pe defunct", de aceea propunem de a inlocui cuvantul "defunct" cu "cel care lasa mostenirea".

Legiuitorul a considerat ca ar fi imoral sa ingaduie ca un "asasin"sa poata mosteni pe victima sa.

Din modul cum a fost redactat alin.I al art.655 din Codul civil rezulta ca pentru ca o persoana sa fie inlaturata de la mostenire trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

-mostenitorul sa fi omorat sau sa fi incercat sa omoare pe cel care las mostenirea;

-omorul trebuie sa fi fost savarsit cu intentie. Aceasta conditie rezulta din faptul ca legiuitorul pedepseste nu numai omorul fapt consumat, ci si tentativa de omor. Art. 655 alin.I din Codul civil prevede, ca este nedemn condamnatul care "a incercat sa omoare pe defunct". Astfel, in acest caz faptuitorul va fi nedemn nu pentru rezultatul material al incercarii sale, acesta de fapt, neexistand, ci pentru intentie. Asa fiind, nu va exista nedemnitate in cazul comiterii infractiunii de ucidere din culpa, deoarece lipseste intentia de a ucide. La fel, in cazul infractiunii de lovituri ori vatamari cauzatoare de moarte, nu va exista nedemnitate, deoarece aceasta este o infractiune praeterintentionata, in sensul ca lovirea sau fapta de vatamare corporala se savarseste cu intentie, iar urmarea mai grava produsa - moartea victimei - revine faptuitorului pe baza culpei ;

-mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru omor sau tentativa de omor si hotararea penala sa fi ramas definitiva. Aceasta conditie este aratata in mod expres, in alin.I al art.655 din Codul civil, care incepe cu cuvantul "condamnatul". Astfel, daca mostenitorul a decedat inainte de a fi condamnat, daca a fost achitat, daca a fost scos de sub urmarire penala, daca fapta savarsita a fost amnistiata sau daca sanctiunea penala s-a prescris nedemnitate succesorala nu mai exista, deoarece ii lipseste prima conditie prevazuta de lege .

2.Este nedemn de a succede in conformitate cu pct.2 al art.655 din Codul civil "acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa".

Acuzatia capitala declarata de justitie calomnioasa nu poate avea loc, deoarece sensul ce a vrut sa dea legiuitorul cuvantului "acuzatie" este de denuntare calomnioasa, plangere sau marturie, care ar fi de natura sa atraga dupa sine pedeapsa cu moartea a celui care lasa mostenirea; iar in Romania pedeapsa cu moartea a fost abolita prin Decretul-lege nr.6/1990, astfel, incat acuzatia nu poate fi "capitala" .

3.Potrivit art. 655 pct.3, din Codul civil este nedemn de a succede "mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei".

In acest caz, Codul civil sanctioneaza omisiunea mostenitorului major de a denunta omorul defunctului, deoarece este de natura a ultragia memora defunctului .

Pentru a opera acest caz de nedemnitate, in primul rand, mostenitorul trebuie sa fi cunoscut omorul. Aceasta problema, de fapt, poate fi stabilita de catre instanta de judecata prin mijloacele admise de lege.

In al doilea rand trebuie ca mostenitorul sa fi omis a denunta omorul organelor competente. Legea nu prevede cerinta ca mostenitorul sa-l fi denuntat pe asasin, ci numai faptul. Deoarece legea nu prevede termenul in care omorul ar putea fi denuntat, acesta va ramane la aprecierea instantei de judecata, care se va pronunta asupra acestui fapt in functie de imprejurari concrete.

Totodata, mostenitorul trebuie sa fie major (capabil). Astfel, minorii si interzisii nu au obligatia de a denunta omorul celui care lasa mostenirea, atata timp cat dureaza minoritatea sau starea de interdictie .

Alta conditie si ultima pentru a opera acest caz de nedemnitate este ca reticenta mostenitorului sa nu fie socotita de lege ca scuzabila.

Efectele nedemnitatii

A.     Enumerare

Dupa cum am vazut, nedemnitatea opereaza si produce efecte de drept. Asa fiind, mostenitorul nedemn este inlaturat, in puterea legii, de la mostenire.

Efectele nedemnitatii succesorale trebuie analizate din urmatoarele puncte de vedere:

-efectele nedemnitatii fata de nedemn;

-efectele nedemnitatii fata de copiii nedemnului;

-efectele nedemnitatii fata de terti.

B.Efectele nedemnitatii fata de nedemn

Constatarea nedemnitatii face ca persoana nedemna sa devina total straina de mostenire, titlul sau de mostenitor fiind retroactiv desfiintat. Odata ce se considera ca prin efectul nedemnitatii, persoana nedemna nu a avut niciodata calitatea de mostenitor, nedemnul va trebui sa restituie tot ce a primit in calitate de mostenitor legal de la persoana fata de care s-a facut vinovat.

Astfel, nedemnul este dator sa restituie toate bunurile ce fac parte din mostenire. Totodata, el este dator sa restituie, conform art. 657 Cod civil si "toate fructele si veniturile a caror folosinta a avut-o de la deschiderea succesiunii". Nedemnul va fi silit sa restituie fructele si veniturile percepute din momentul deschiderii mostenirii si nu de la data constatarii nedemnitatii .

In cazul in care nedemnul a incasat sume de bani de la debitorii mostenirii, va fi tinut la plata dobanzilor pentru sumele incasate chiar din ziua incasarii lor, iar nu de la data chemarii in judecata, in acest caz art. 1088 Cod civil care se refera la raporturile intre creditor si debitor nefiind aplicabil.

Nedemnul, daca era mostenitor rezervatar, pierde si dreptul la rezerva succesorala, care in alte conditii ar fi primit-o in baza legii.

Astfel, inlaturarea nedemnului de la mostenirea celui fata de care s-a facut va profita comostenitorilor legali sau mostenitorilor legali subsecventi.

Deci, Codul civil distinge doua imprejurari si anume:

a)daca copiii nedemnului vin la mostenire in nume propriu;

Copiii nedemnului vin la succesiune in nume propriu, in cazul in care nedemnul ar fi fost unicul mostenitor si a fost inlaturat in puterea legii de la succesiune. In aceasta situatie nedemnitatea produce efect doar asupra nedemnului, care s-a facut vinovat de savarsirea unei fapte grave fata de de cuius, dar nu si asupra copiilor sai.

Pe drept cuvant in litera de specialitate s-a aratat ca nedemnitatea influenteaza impartirea mostenirii in cazul in care exista mai multi mostenitori nedemni, care au un numar inegal de copii. Intr-o astfel de situatie impartirea se va efectua pe capete, pe cand daca copii ar fi venit la mostenire prin reprezentare, aceasta ar fi fost efectuata pe tulpini.

b)daca copiii nedemnului vin la mostenire prin reprezentare.

Reprezentarea, fiind un beneficiu al legii, opereaza numai atunci cand ascendentul predecedat ar fi avut dreptul sa culeaga mostenirea daca ar fi fost in viata la data deschiderii acesteia. Totodata, prin intermediul reprezentarii, reprezentantul capata drepturile celui reprezentant, in vreme ce, in cazul nostru, reprezentatul fiind nedemn el nu a avut nici un drept asupra mostenirii, rezulta ca si reprezentantul nu va putea urca in locul parintelui sau predecedat, care s-a dovedit a fi nedemn.

Nedemnitatea succesorala, fiind o sanctiune civila si avand un caracter personal, ar trebui sa produca efecte doar asupra persoanei nedemne. Cu toate acestea, nedemnitatea produce efecte si asupra copiilor nedemnului, impiedicand venirea acestora la mostenire pe calea reprezentarii. Consideram ca solutia impusa de Codul civil in arat. 658, in privinta copiilor nedemnului, este injusta si nu ar trebui sa-si mai gaseasca locul intr-o noua reglementare.

Propunem, in ceea ce priveste piedica pe care o constituie nedemnul in cazul venirii la mostenire pe calea reprezentarii a copiilor nedemnului sa se convina asupra unei fictiuni potrivit careia persoana nedemna ar fi inexistenta. De altfel, exact aceasta solutie a si fost adoptata de legiuitorul elvetian, care in art. 541 Cod civil spune:

1. Nedemnitatea este personala

2. Descendentii nedemnului mostenesc ca si cum autorul lor ar fi predecedat" .

D.Efectele nedemnitatii fata de terti

Pentru a aborda problema privind efectele nedemnitatii fata de terti trebuie sa presupunem ca in perioada dintre deschiderea succesiunii si cea a constatarii nedemnitatii, nedemnul in calitate de mostenitor ar fi putut incheia diverse acte juridice cu tertele persoane, care s-ar referi la bunurile succesorale. In aceasta ipoteza se cere gasit raspunsul la intrebarea daca aceste acte urmeaza a fi respectate sau nu.

Doua solutii se prezinta posibile. Pe de o parte, tinand cont de caracterul personal al sanctiuni nedemnitatii, ar trebui ca efectele acesteia sa nu se rasfranga asupra raporturilor juridice, pe care le-a avut nedemnul cu alte persoane, aceasta insemnand ca actele incheiate de catre nedemn cu tertele persoane sa ramana valabile. Pe de alta parte, odata cu constatarea nedemnitatii, se considera ca nedemnul n-a avut niciodata dreptul la mostenirea defunctului si, prin urmare, actele juridice incheiate de nedemn cu tertele persoane, cu privire la bunurile succesorale, ar trebui desfiintate cu efect retroactiv.

In literatura de specialitate s-a aratat, pe drept cuvant, ca rigoarea principiului desfiintarii retroactive a actelor incheiate de nedemn cu tertele persoane trebuie sa fie atenuat prin aplicarea altor principii care ar justifica mentinerea acestor acte.

Astfel, actele de conservare si de administrare se vor mentine, daca acestea nu contravin intereselor mostenitorilor si sunt utile.

In ceea ce priveste actele de dispozitie asupra bunurilor succesorale, facute de catre nedemn, acestea se vor mentine cu urmatoarea distinctie:

-in cazul in care actul de instrainare se refera la un bun mobil corporal si tertul dobanditor a fost de buna-credinta, actul se va mentine in baza art.1909 Cod civil ;

-in ceea ce priveste mentinerea actelor de dispozitie asupra bunurilor imobile, persoana terta, cu conditia sa fie de buna-credinta, va trebui sa faca dovada ca l-a incheiat in credinta ca a contractat cu adevaratul proprietar, si a existat o eroare comuna si invincibila asupra calitatii de mostenitor a nedemnului (error communis facit ius)

3.6.Invocarea nedemnitatii succesorale

Nedemnitatea succesorala poate fi constatata de instanta numai dupa deschiderea succesiunii si poate fi invocata de orice persoana interesata, cum sunt:

-comostenitorii legali sau subsecventi

-legatarii sau donatarii

-creditorii persoanelor, care urmeaza sa profite de inlaturarea de la mostenire a nedemnului sau a copiilor sai

-procurorul

-instanta de judecata.

La fel, propria sa nedemnitate va putea fi invocata si de persoana nedemna, intrucat nedemnitatea nu se pronunta ci numai se constata de instanta judecatoreasca, aceasta operand in puterea legii.

Astfel, nedemnitatea va putea fi invocata impotriva nedemnului cat timp acesta este in viata, iar daca, dupa deschiderea succesiunii a intrat in stapanirea bunurilor care compun masa succesorala si a decedat inainte de constatarea nedemnitatii, impotriva mostenitorilor sai legali sau testamentari care stapanesc aceste bunuri .

Nedemnitatea succesorala poate fi invocata si constatata de catre instanta numai dupa data deschiderii mostenirii si numai daca nedemnul are vocatie succesorala concreta la mostenire, adica daca nu este inlaturat de la mostenire de un succesor in rang preferabil.