Transmisiunea activului si pasivului succesoral

I.1.      Obiectul transmisiunii succesorale

La decesul unei persoane fizice patrimoniul ei - intransmisibil in timpul vietii - se transmite asupra mostenitorilor, legali sau testamentari. Fiind vorba de un patrimoniu, o universalitate, ea cuprinde nu numai drepturile, dar si obligatiile defunctului. Transmisiunea are ca obiect, in principiu, numai drepturile si obligatiile defunctului cu continut patrimonial, cele personale nepatrimoniale fiind netransmisibile pe cale de mostenire.

Intrucit transmisiunea succesorala este nu numai activa, ci si pasiva, sint necesare precizari privind cuprinsul activului si pasivului patrimonial, precum si o analiza a transmisiunii drepturilor si obligatiilor si a diviziunii lor in cazul pluralitatii de mostenitori.

I.1.1.           Cuprinsul activului succesoral

Intra in alcatuirea patrimoniului succesoral, in principiu, numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii mostenirii. Drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit prin mostenire decit in mod exceptional, in cazurile si in limitele prevazute de lege

Drepturile patrimoniale ale defunctului intra in alcatuirea activului succesoral, indiferent de natura lor:

drepturi reale principale sau accesorii (proprietate, uzufruct, uz, abitatie, superficie, servitute, dreptul real de folosinta, ipoteca si gajul);

drepturi de creanta;

drepturi patrimoniale rezultind din creatii intelectuale;

actiunile patrimoniale in revendicare, anulare, rezolutiune sau reziliere etc., actiuni care pot fi pornite sau continuate de mostenitori potrivit regulilor aplicabile.

Nu intra in alcatuirea activului succesoral acele drepturi care, desi patrimoniale si existente in patrimoniul celui care lasa mostenirea, se sting la moartea titularului lor intrucit au caracter viager sau sint contractate ori nascute ex lege intuitu personae (dreptul de uzufruct, uz sau abitatie; dreptul la intretinere; dreptul la pensie etc.) ori din alte cauze (de exemplu moartea celui care lasa mostenirea a operat ca o conditie rezolutorie sau ca un termen extinctiv).

Exista si unele drepturi care, desi nu fac parte din patrimoniul defunctului la data deschiderii mostenirii, vor intra in alcatuirea activului succesoral ca urmare a reductiunii liberalitatilor excesive sau prin efectul raportului donatiilor, daca mostenitorii beneficiaza de rezerva succesorala, respectiv de raport. Vor mai intra in activul succesoral fructele naturale si civile produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii mostenirii, inclusiv echivalentul banesc al folosintei exercitata de un mostenitor asupra unui bun din masa succesorala. In conditiile economiei de piata urmeaza a fi avute in vedere si fructele industriale, tinind seama insa de cheltuielile facute si munca depusa pentru producerea lor de catre unul/unii dintre mostenitori.

I.1.2.           Cuprinsul pasivului succesoral

In alcatuirea pasivului mostenirii intra datoriile si sarcinile mostenirii (art. 774 Cod civil).

a)      Prin datorii succesorale se inteleg acele obligatii patrimoniale ale defunctului care - indiferent de izvorul lor (contractual, delictual, legal etc.) - exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii, inclusiv datoriile defunctului fata de mostenitori.

Nu reprezinta datorii succesorale obligatiile stinse prin moartea celui care lasa mostenirea, cum sint obligatiile legate de o calitate personala a defunctului (de exemplu intretinerea datorata in calitate de ruda sau de sot) sau care au fost contractate intuitu personae (ca antreprenor, mandatar etc.). Aceste obligatii nu se transmit prin mostenire, insa efectele produse in trecut sint opozabile mostenitorilor (de exemplu raspunderea pentru pieirea bunului predat mandatarului in vederea vinzarii, raspunderea antreprenorului pentru vicii etc.).

b)      Prin sarcinile succesorale se inteleg acele obligatii care - fara a fi existat in patrimoniul celui care lasa mostenirea - se nasc in persoana mostenitorului la deschiderea mostenirii sau ulterior, independent de vointa defunctului sau din vointa lui. Astfel sint:

cheltuielile de inmormintare (care nu trebuie sa fie excesive), inclusiv cheltuielile efectuate de mostenitori cu parastasele pentru pomenirea memoriei autorului lor, la diferite intervale de timp, conform obiceiurilor;

cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii, inclusiv taxele si impozitele pentru bunurile din mostenire sau cheltuielile necesare pentru efectuarea procedurii succesorale (art. 723 Cod civil);

plata legatelor cu titlu particular (inclusiv sarcini impuse mostenitorilor), care confera legatarului calitatea de creditor al unei creante, reprezinta de asemenea o sarcina succesorala in sensul larg al notiunii.

Daca legatul particular are ca obiect un drept real (proprietate, uzufruct, abitatie etc.) asupra unui lucru individual determinat, legatarul dobindeste calitatea de titular al dreptului in cauza din momentul deschiderii mostenirii si, in consecinta, legatul nu reprezinta un pasiv al mostenirii. El poate actiona ca titular al dreptului real, iar nu in calitate de creditor. In schimb, daca legatul care are ca obiect o suma de bani sau bunuri determinate generic ori obligatii de a face sau a nu face, confera legatarului numai un drept de creanta impotriva succesorului obligat sa execute legatul. Tot astfel, in cazul legatului bunului altuia avind ca obiect un lucru individual determinat lasat de un testator in cunostinta de cauza, legatarul dobindeste numai un drept de creanta avind ca obiect o obligatie alternativa de a face impotriva mostenitorului insarcinat cu executarea legatului.

Cheltuielile suportate de unul dintre viitorii succesori cu intretinerea lui de cuius pe timpul vietii acestuia, fara participarea celorlalti, nu pot fi incluse in pasivul mostenirii, iar daca, potrivit legii, aceste cheltuieli pot fi recuperate in parte de la ceilalti obligati la intretinere, problema urmeaza sa fie solutionata direct intre acestia, fara implicarea patrimoniului succesoral. Lichidarea acestor cheltuieli, daca este cazul, se poate face si inainte de deschiderea mostenirii, creanta fiind prescriptibila potrivit dreptului comun, de la data cind se naste dreptul la actiune (art. 7 din Decretul nr. 167/1958).

I.2.      Transmisiunea activului succesoral

Transmisiunea activului succesoral (ca si a pasivului) poate fi universala, cu titul universal sau cu titlu particular. In toate cazurile, ea opereaza de drept, de la data deschiderii mostenirii, dar prezinta unele particularitati in cazul legatelor cu titlu particular.

I.2.1.           Transmisiunea universala sau cu titlu universal

Transmisiunea universala are ca obiect patrimoniul succesoral, iar titularii dreptului sint mostenitorii cu vocatie universala: mostenitorii legali si legatarii universali. Datorita vocatiei universale, ei pot deveni titularii intregului patrimoniu succesoral, chiar daca, in concret, emolumentul pe care il culeg nu va cuprinde tot activul succesoral.

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Transmisiunea cu titlu universal are ca obiect o cota-parte (fractiune) din mostenire (universalitate), datorita vocatiei limitate a titularului dreptului, care este legatar cu titlu universal.

I.2.2.           Transmisiunea cu titlu particular

Ea are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, privite izolat (ut singuli). Este cazul legatului cu titlu particular.

Transmisiunea cu titlu particular, fie si sub conditie, opereaza tot din momentul deschiderii mostenirii, dar natura dreptului dobindit de legatar depinde de obiectul legatului.

Daca legatul are ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unor bunuri individual determinate sau drepturi de proprietate intelectuala (de exemplu de autor) sau dreptul succesoral mostenit de testator si lasat legat inainte de lichidarea acelei mosteniri, legatarul dobindeste dreptul direct de la defunct, devenind titularul dreptului din momentul deschiderii mostenirii. In celelalte cazuri (bunuri de gen determinabile dupa numar, masura etc., obligatii de a face sau de a nu face, inclusiv in cazul legatului avind ca obiect bunul altuia) legatarul dobindeste un drept de creanta impotriva mostenitorului obligat la plata legatului.

I.2.3.           Diviziunea de drept a activului succesoral intre mostenitorii universali sau cu titlu universal

In momentul deschiderii mostenirii, creantele defunctului - inclusiv cele solidare - se divid, prin efectul legii, intre comostenitori si terti, in proportie cu partea ce revine fiecaruia din mostenire (art. 1059 si 1060 Cod civil). In consecinta, fiecare mostenitor va putea urmari pe debitor numai pentru partea sa de creanta. Daca obiectul creantei este indivizibil, fiecare mostenitor poate cere in totalitate executarea obligatiei (art. 1064 Cod civil).

Drepturile reale asupra bunurilor din patrimoniul succesoral se dobindesc de catre mostenitori in stare de indiviziune; intrucit bunurile nu sint susceptibile de diviziune prin efectul legii, comostenitorii dobindesc numai cote-parti ideale din dreptul real asupra bunurilor, corespunzatoare drepturilor succesorale ale fiecaruia, urmind ca drepturile exclusive asupra bunurilor concrete din mostenire sa fie stabilite prin imparteala (partaj).

I.3.      Transmisiunea pasivului succesoral

I.3.1.           Transmisiunea universala si cu titlu universal

Potrivit legii (art. 774-789, 896-897 si 902 Cod civil), pasivul succesoral se suporta de catre succesorii universali sau cu titlu universal (mostenitorii legali si legatarii universali sau cu titlu universal), deoarece ei dobindesc prin mostenire - daca au acceptat‑o - un patrimoniu sau o fractiune de patrimoniu, adica o universalitate care cuprinde nu numai drepturi, dar si obligatii (datorii si sarcini, inclusiv plata legatelor cu titlu particular care confera legatarului calitatea de creditor al unei creante).

I.3.2.           Transmisiunea cu titlu particular

Spre deosebire de succesorii universali sau cu titlu universal, legatarii cu titlu particular - in principiu - nu contribuie la plata pasivului succesoral (art. 75 si 909 Cod civil); neavind vocatie la universalitate, nu suporta nici pasivul universalitatii.

In mod exceptional, legatarul particular va fi obligat sa contribuie la plata pasivului in urmatoarele ipoteze si limite:

a)      Daca testatorul a prevazut expres plata - totala sau partiala - de catre legatarul particular a unei datorii sau sarcini, inclusiv a unui legat cu titlu particular avind ca obiect o creanta (legat cu sarcina). Daca sarcina este prea oneroasa, legatarul poate renunta la legat; dar daca accepta legatul, este obligat sa execute obligatia impusa de testator.

b)      Daca legatul particular are ca obiect un grup particular de bunuri cuprinzind nu numai drepturi, dar si obligatii, cum ar fi dreptul succesoral mostenit de testator ca universalitate sau cota-parte din universalitate, inca nelichidata, ori partea sociala dintr‑o societate.

c)      Daca legatul particular are ca obiect un imobil ipotecat. Potrivit dreptului comun in materie, legatarul nu este obligat sa plateasca; dar fiind obligat propter rem, daca plateste pentru a salva imobilul de urmarirea creditorului ipotecar, se subroga in drepturile creditorului platit (art. 1108 pct. 2 Cod civil), putind recupera (pe calea actiunii in regres) plata facuta de la succesorii universali sau cu titlu universal, obligati sa suporte pasivul mostenirii.

d)      Daca activul mostenirii nu acopera pasivul, in mod indirect si fara a fi obligat personal, legatarul va suporta consecintele existentei pasivului. In concursul dintre creditorii succesiunii (inclusiv creditorii chirografari) si toti legatarii, inclusiv cei cu titlu particular, primi au preferinta fiindca nimeni nu poate face liberalitati (nu poate fi generos) daca nu si‑a platit datoriile. In consecinta, legatul particular va fi redus in masura necesara achitarii pasivului succesoral daca creditorii dovedesc ca nu pot satisface creantele lor din celelalte bunuri ale mostenirii.

e)      In materia legatului uzufructului intregii mosteniri sau a unei fractiuni din mostenire, trebuie adaugata ipoteza legatarului cu titlu particular al uzufructului avind ca obiect universalitatea succesorala sau cota-parte din universalitate (uzufruct universal sau cu titlu universal). Desi legatul este si in acest caz cu titlu particular, legatarul este obligat sa contribuie, alaturi de nudul proprietar, la plata unor datorii si sarcini ale mostenirii, dar numai in conditiile si limitele special prevazute de lege (art. 550 si 552 Cod civil). Legatarul uzufructului universalitatii sau cotei-parti din universalitate suporta datoriile si sarcinile mostenirii numai in aceste conditii si limite chiar daca se accepta solutia potrivit careia un asemenea legat este un legat cu titlu universal.

Legatarul uzufructului asupra unui/unor bunuri determinate (cind si legatul si uzufructul sint cu titlu particular) nu contribuie la plata datoriilor si sarcinilor. Face exceptie cazul in care uzufructul cu titlu particular are ca obiect un imobil ipotecat; in acest caz, daca nudul proprietar sau debitorul creantei garantate nu achita datoria, legatarul uzufructului - pentru a pune la adapost imobilul de urmarirea creditorului ipotecar - va trebui sa plateasca, dar va putea cere restituirea integrala a platii facute de la nudul proprietar (art. 551 Cod civil) sau de la debitorul creantei garantate cu ipoteca in virtutea subrogatiei personale in drepturile creditorului platit (art. 1108 pct. 2 Cod civil).

I.3.3.           Diviziunea de drept a pasivului succesoral intre mostenitorii universali si cu titlu universal proportional cu partile ereditare

In mai multe texte (art. 774, 775, 777, 893, 896, 902 si 1060) Codul civil consacra principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral intre mostenitorii universali si cu titlu universal, de la data deschiderii mostenirii. Legatarul cu titlu particular, in principiu, nu contribuie la plata pasivului succesoral (art. 775 si 909 Cod civil).

Mostenitorii universali si cu titlu universal au obligatia de a plati pasivul succesoral (datorii si sarcini) proportional cu partea ereditara a fiecaruia (art. 777, 893, 896 si 1060 Cod civil). Se admite unanim ca sint eronate acele texte potrivit carora divizarea ar urma sa se faca in raport de emolumentul "cules", "in proportie cu ce ia" (efectiv) fiecare din mostenire (art. 774, 775, 902 Cod civil). In realitate, divizarea trebuie sa se faca in functie de partea calculata dupa vocatia fiecarui mostenitor, chiar daca folosul efectiv este mai mic sau mai mare

Diviziunea de drept a pasivului proportional cu partea ereditara nu este o regula imperativa, defunctul putind insarcina unul dintre mostenitori cu executarea obligatiei (de exemplu suportarea cheltuielilor de inmormintare).

Regula diviziunii de drept a pasivului succesoral proportional cu partea (cota-parte) ce revine fiecarui mostenitor se aplica atit in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, cit si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar. Felul acceptarii determina numai limitele (intra vires hereditatis sau ultra vires hereditatis) in care fiecare mostenitor raspunde pentru partea din pasivul succesoal ce‑i revine potrivit vocatiei succesorale. Chiar daca acceptarea este pura si simpla, mostenitorul nu raspunde solidar pentru pasiv, ci numai fiecare in proportie cu partea ce ii revine in baza dreptului sau succesoral, riscul insolvabilitatii unui mostenitor fiind suportat de creditor, asa cum el suporta si riscul insolvabilitatii mostenirii daca mostenitorii (unii dintre ei) o accepta sub beneficiu de inventar.

Nici calitatea succesorilor universali sau cu titlu universal de a fi mostenitori sezinari sau nesezinari nu are relevanta sub aspectul divizarii pasivului succesoral; intrucit pasivul succesoral se divide de drept intre mostenitori de la data deschiderii mostenirii, creditorii pot actiona pentru plata creantei si impotriva mostenitorilor nesezinari. Obligatia de plata a pasivului nu este o consecinta a sezinei, ci a transmisiunii universale sau cu titlu universal.

In legatura cu diviziunea pasivului succesoral proportional cu partea ce revine fiecarui mostenitor, se pune intrebarea cum se stabileste aceasta parte in cazul in care nu este stabilita sub forma unei fractiuni din mostenire? (de exemplu legatul cu titlu universal al tuturor bunurilor mobile) In asemenea cazuri va trebui raportata valoarea legatului la valoarea intregii mosteniri, pentru ca pasivul sa fie divizat in aceeasi proportie Deoarece evaluarile sint de durata, in mod provizoriu se admite divizarea pasivului in parti virile, adica dupa numarul succesorilor universali si cu titlu universal, creditorii putind actiona in acest sens, urmind ca dupa stabilirea definitiva a partilor ereditare sa se opereze regularizarea intre mostenitori a platilor facute.

In practica judiciara s‑a pus si problema daca pentru divizarea pasivului urmeaza a se tine seama si de valoarea bunurilor gospodariei casnice pe care sotul supravietuitor le mostenieste in exclusivitate in temeiul art. 5 din Legea nr. 319/1944. Dreptul special al sotului supravietuitor nu poate fi atins prin valorificarea creantelor creditorilor, aceste creante urmind a fi satisfacute din restul bunurilor, inclusiv partea sotului supravietuitor din aceste bunuri

I.3.4.           Exceptii de la regula divizarii de drept a pasivului succesoral cu partile ereditare

In anumite cazuri - prevazute de lege, de cel care lasa mostenirea sau prin conventia dintre mostenitori - pasivul succesoral nu se divide intre ei sau se divide altfel decit proportional cu partile ereditare:

a)      Daca obligatia are ca obiect un bun individual determinat, mostenitorul posesor va putea fi actionat singur (art. 1061 pct. 1 Cod civil), avind drept de regres impotriva celorlalti mostenitori (art. 1061 al. 2 Cod civil), daca este cazul.

b)      Daca unul dintre mostenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei (art. 1061 pct. 2 Cod civil); in acest caz mostenitorul insarcinat cu plata datoriei poate fi urmarit singur de creditor, de regula fara drept de recurs impotriva celorlalti (art. 1061 al. 3 teza I Cod civil).

Daca titlul din care rezulta insarcinarea este testamentul lasat de defunct, scutirea celorlalti mostenitori reprezinta o liberalitate care va produce efecte numai cu conditia sa nu aduca atingere rezervei mostenitorului insarcinat, daca este cazul.

Daca insarcinarea rezulta din titlul creantei incheiat de cel care lasa mostenirea cu creditorul, mostenitorul solvens va avea recurs impotriva comostenitorilor pentru tot ceea ce a platit peste partea sa din pasiv. Orice clauza contrara ar fi un pact asupra unei mosteniri viitoare, nul ca atare.

Titlul poate fi conventia dintre mostenitori, incheiata dupa deschiderea mostenirii.

In toate cazurile, vointa defunctului (de exemplu testamentul) sau vointa comostenitorilor poate fi invocata de creditori pentru a urmari pe unul dintre ei pentru intreaga datorie. In schimb, daca ei n‑au consimtit, pot urmari pe mostenitori potrivit diviziunii legale a pasivului succesoral.

c)      Daca obligatia este indivizibila (indivizibilitate naturala sau conventionala), oricare mostenitor poate fi urmarit pentru intreg (art. 1061 pct. 3 si art. 1063 Cod civil), cu drept de recurs impotriva comostenitorilor (art. 1061 al. 3 teza a II‑a si art. 1065 Cod civil).

Numai obligatia indivizibila se transmite nefractionat asupra mostenitorilor, avind drept consecinta (avantaj pentru creditor) multiplicarea debitorilor obligati pentru tot in caz de moarte a unuia dintre debitorii obligati indivizibil

In schimb, daca obligatia defunctului a fost numai solidara, fara caracter indivizibil (art. 1059 Cod civil), ea se divide intre mostenitori proportional cu partile ereditare. Din aceasta cauza creditorii cauta sa stipuleze obligatia debitorilor solidar si indivizibil. Creditorul are interesul sa stipuleze indivizibilitatea chiar daca obligatia este asumata de un singur debitor.

d)      Daca datoria este garantata cu ipoteca, mostenitorul care primeste imobilul ipotecat va fi obligat "ipotecar pentru tot" (art. 893, 896 Cod civil) - ipoteca fiind indivizibila - "dar numai pina in concurenta valorii imobilelor ce detin" (art. 902 al. 2 Cod civil). Pentru rest, obligatia se divide intre mostenitori fata de creditor, potrivit regulii generale; iar pentru ceea ce a platit "ipotecar", solvens‑ul va avea actiune impotriva comosnitorilor proportional cu partile ereditare.

e)      La cele patru exceptii (prevazute de lege), practica judiciara a mai adaugat o exceptie: cu toate ca obligatiile se transmit la mostenitori divizat, se admite ca dreptul de gaj general al creditorilor ramine indivizibil cit timp dureaza indiviziunea intre mostenitori. Dreptul urmare, creditorii mostenirii vor putea urmari bunurile succesorale pentru intreaga datorie si, ca atare, nu suporta riscul insolvabilitatii unora dintre mostenitori, fiind satisfacuti integral din pretul obtinut, netinind seama de diviziunea intre mostenitori a datoriilor. Numai daca urmaresc patrimoniul personal al mostenitorilor sint obligati sa tina seama de diviziunea de drept a pasivului succesoral.

Aceasta exceptie nu este prevazuta de lege si a fost adoptata din considerente de echitate: suportarea insolvabilitatii unora dintre mostenitori de catre creditorii mostenirii nu se justifica, mai ales daca bunurile din patrimoniul succesoral (activul) acopera valoarea creantelor.

I.3.5.           Contributia mostenitorilor la datoriile platite. Actiuni in regres

Problema vizeaza raporturile dintre comostenitori, in ipoteza in care unul/unii dintre ei a platit din datoriile si sarcinile mostenirii mai mult decit partea sa. O asemenea plata, peste partea contributiva din datorie, poate fi facuta de mostenitor voluntar sau ca urmare a obligatiei juridice de a plati peste partea sa din datorie

In toate aceste cazuri, mostenitorul solvens care a platit peste partea sa are o actiune personala in regres impotriva comostenitorilor care nu au achitat partile lor contributive: fie o actiune din gestiunea de afaceri (art. 987 si urm. Cod civil), fie o actiune rezultata din subrogatie legala (art. 1108 pct. 3-4 Cod civil), fie - daca a fost obligat sa plateasca dupa iesirea din indiviziune - actiunea in garantie a impartelii (art. 787 Cod civil).

In toate cazurile actiunea este divizibila, chiar daca creanta creditorului platit era indivizibila, mostenitorul solvens (asemanator codebitorului solidar) putind cere de la comostenitori partea ce fiecare din ei era obligat a plati (art. 778 si 1053 al. 1 Cod civil), insa partea mostenitorilor insolvabili se va divide intre ceilalti mostenitori, inclusi mostenitorul solvens, proportional cu partile ereditare

Intrucit are ca obiect valorificarea unei creante, deci are caracter personal, actiunea in regres (indiferent de categoria din care face parte) este prescriptibila in termenul general de prescriptie, indiferent ca cererea se valorifica printr‑o actiune separata sau in cadrul actiunii de iesire din indiviziune (care este imprescriptibila - art. 728 Cod civil). Se admite insa ca posesiunea exercitata de mostenitorul solvens asupra bunurilor succesorale aflate in indiviziune are caracter intrerupator de prescriptie, dar numai daca are semnificatia recunoasterii datoriei de catre ceilalti mostenitori.

I.3.6.           Limitele raspunderii succesorilor universali si cu titlu universal pentru pasivul succesoral

In privinta suportarii pasivului succesoral, in mod traditional se face deosebire intre mostenitorii regulati (rudele defunctului cu vocatie legala si sotul supravietuitor) si mostenitorii neregulati (legatarii universali sau cu titlu universal si statul) - conform art. 681 si 897 Cod civil.

Mostenitorii regulati, fiind considerati continuatori ai persoanei defunctului, se substituie persoanei lui si raspund pentru plata pasivului succesoral nu numai cu bunurile mostenirii, dar si cu patrimoniul lor propriu, daca nu au oprit confuziunea dintre cele doua patrimonii prin acceptarea sub beneficiu de inventar. In schimb, mostenitorii neregulati, nefiind considerati continuatori ai persoanei defunctului, ci simpli succesori la bunuri, raspund pentru pasivul succesoral numai in limita bunurilor mostenite (intra vires bonorum), cu conditia ca, prin intocmitea unui inventar (in prezent in conditiile art. 70 si urm. din Legea nr. 36/1995), chiar si neurmata de declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar, sa poata dovedi componenta bunurilor din activul succesoral (art. 897 Cod civil). Daca legatarul a intrat in posesia bunurilor fara inventar, va raspunde pentru pasiv ca si mostenitorii regulati care au acceptat mostenirea pur si simplu.

Aceasta diferentiere, bazata pe fictiunea continuarii persoanei defunctului, este nejustificata, pentru ca legatarii universali si cu titlu universal sint chemati la o universalitate ca si mostenitorii legali. Pe de alta parte, nu se justifica un tratament preferential in favoarea unor persoane straine, fata de rudele si sotul supravietuitor al defunctului. In practica limitarea raspunderii pentru pasiv numai cu bunurile activului succesoral se produce prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar de catre toti succesorii universali sau cu titlu universal. Numai in cazul in care statul culege mostenirea vacanta, raspunderea pentru pasiv este limitata, in toate cazurile, la activul mostenit.