Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor lor - savarsirea faptei prejudiciabile de catre prepus

Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor lor

Aceasta forma de raspundere isi gaseste reglementarea in dispozitiile art.1000 alin. 3 C.civ., conform carora "comitentii raspund de prejudiciul cauzat . ..de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat". Codul civil nu defineste notiunile de prepus si comitent, astfel incat aceasta sarcina a revenit literaturii de specialitate si practicii judiciare.

Astfel, comitentul a fost considerat ca fiind persoana fizica sau juridica, care incredinteaza unei persoane fizice o anumita insarcinare, incredintare din care rezulta posibilitatea acestuia de a-i da instructiuni, de a-i directiona si controla activitatea.

Prepusul este persoana fizica, careia i se incredinteaza o insarcinare, a carei activitate este directionata si controlata de catre comitent.

Raspunderea comitentului este angajata in cazul in care victima prejudiciului dovedeste conditiile generale de raspundere, precum si existenta a doua conditii speciale: existenta raportului de prepusenie si comiterea faptei de catre prepus in functiile ce i s-au incredintat de comitent. Raspunderea comitentului are la baza existenta unui raport de subordonare a prepusului fata de comitent, raport ce trebuie sa existe in momentul comiterii faptei.

1. Raportul de prepusenie

Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului este conditionata, in primul rand de existenta unui raport juridic, in care cele doua parti au drepturi si obligatii corelative: comitentul sa incredinteze sarcini cu titlu oneros sau gratuit, sa directioneze, sa controleze si sa indrume activitatea prepusului, iar acesta sa execute insarcinarile primite, fara a cauza altora prejudicii. Pornind de la drepturile si obligatiile partilor, raportul de prepusenie poate fi definit ca acel raport juridic in cadrul caruia, in temeiul acordului de vointa sau al unei prevederi legale, prepusul accepta sa indeplinesca sarcinile incredintate de comitent sub directia, controlul si supravegherea acestuia212.

Raportul de prepusenie presupune trei elemente constitutive213: acord de vointe intre comitent si prepus; indeplinirea de functii sau activitati de catre prepus in contul comitentului; acceptarea de catre prepus a pozitiei sale de subordonare fata de comitent, adica recunoasterea puterii de directie, control, supraveghere a comitentului.

Lipsa raportului de subordonare a prepusului fata de comitent face ca raspunderea prevazuta de art.1000 alin.3 C.civ. sa nu se poata invoca, linie de gandire pe care s-au situat si practicienii dreptului .

In principal, raportul de prepusenie trebuie sa existe in momentul comiterii faptei ilicite si prejudiciabile, chiar daca ulterior, la data introducerii actiunii in despagubiri, cel care a comis fapta nu mai are calitatea de prepus.

Contractul de munca, care implica subordonarea angajatului fata de angajator, constituie izvorul raportului de prepusenie. Raporturile de munca nu constituie singurele raporturi de prepusenie, ci asemenea raporturi pot exista si intre membrii unei familii (intre parinti si copii, intre sot si sotie, intre prieteni) cand exista o subordonare, caz in care suntem in prezenta asa-numitilor "prepusi ocazionali" .

2. Savarsirea faptei prejudiciabile de catre prepus in cadrul functiilor incredintate de comitent

Aceasta conditie rezulta din dispozitiile art.1000 alin.3 C.civ., care prevad ca prejudiciul trebuie sa fie cauzat de prepusi "in functiile ce li s-au incredintat", lipsa acestei conditii ducand la inlaturarea raspunderii comitentului, sens in care s-a pronuntat si instanta noastra suprema care, retinand ca in cursul unei altercatii la locul de munca inculpatul salariat al unei regii autonome si-a ucis un coleg prin aplicarea unei lovituri de cutit in abdomen, a respins cererea partii civile-sotia defunctului-de obligare la plata despagubirilor cuvenite urmasilor si a regiei autonome al carei salariat era inculpatul, in calitate de comitent, motivat de faptul ca fapta comisa de inculpat nu are legatura cu functia incredintata .

In practica judiciara s-a admis angajarea raspunderii comitentului atat pentru fapta prejudiciabila comisa de prepus in cadrul atributiilor specifice functiei incredintate, cat si pentru fapte abuzive ori de depasire a atributiilor, motivandu-se pe necesitatea existentei unei legaturi vadite intre functia incredintata prepusului si fapta pagubitoare, a unei conexiuni, astfel incat exercitarea functiei sa fi determinat comiterea faptei . Astfel, printr-o decizie, inculpatul condamnat pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin.3 C.pen. a fost obligat la plata de despagubiri, in solidar cu partea responsabila civilmente, retinandu-se ca in calitate de conducator auto la S.M.A. Calarasi, in seara de 24 octombrie 1987 a parcat autocisterna pe care o avea in primire, dupa care a consumat bauturi alcoolice impreuna cu V.M. Ulterior, inculpatul s-a urcat impreuna cu V.M. in cabina autocisternei, pe drum provocand un accident de circulatie, in urma caruia V.M. a decedat.

In motivarea laturii civile s-a retinut ca raspunderea comitentului S.M.A. Calarasi este angajata si in cazul in care prepusul si-a depasit atributiile, chiar fara aprobarea comitentului, care este in culpa pentru insuficienta instruire si supraveghere a prepusului sau, din probele administrate rezultand o vadita legatura de cauzalitate intre functia de conducator a autocisternei ce i s-a incredintat de comitentul sau si comiterea faptei ilicite.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

In momentul comiterii faptei, inculpatul se afla in exercitarea functiei sale de a conduce autocisterna la locul de parcare de la S.M.A., iar imprejurarea ca acesta si-a depasit atributiile conducand autovehiculul in stare de ebrietate nu justifica exonerarea comitentului de plata despagubirilor .

Uneori, in practica judiciara s-a incercat o restrangere a raspunderii, iar alteori o aplicare foarte larga a dispozitiilor art.1000 alin.3 C.civ. Astfel, printr-o decizie a Curtii Supreme de Justitie s-a admis recursul partii responsabile civilmente, care a fost exonerata de obligatia de a raspunde in calitate de comitent, motivandu-se ca inculpatul nu a comis infractiunea in cadrul raporturilor sale de munca ori in calitate de prepus al recurentei .

S-a retinut ca inculpatul a lucrat ca cioban la ferma Macin apartinind I.A.S. Insula Mare a Brailei si, in urma unei neintelegeri cu un alt cioban, cu privire la efectuarea unor activitati la stana, l-a ucis pe acesta, aplicandu-i numeroase lovituri in zone vitale ale corpului cu o bara metalica.

Consideram ca s-ar fi impus mentinerea hotararii atacate cu recurs de obligare a partii responsabile civilmente la despagubiri civile atata timp cat s-a retinut comiterea faptei in urma "unei neintelegeri cu privire la efectuarea unor activitati de stana", adica in legatura cu atributiile de serviciu.

In mod gresit, printr-o hotarare judecatoreasca, instanta a obligat partea responsabila civilmente sa raspunda in solidar cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat, retinand in considerente ca "desi accidentul s-a produs intr-o zi de duminica, iar autoturismul era proprietatea personala a inculpatului, acesta a circulat in interesul serviciului, reintorcandu-se acasa dupa o saptamana de munca desfasurata in numele societatii pe raza municipiului Bistrita impreuna cu inca 4 colegi de serviciu, cu atat mai mult cu cat in cursul diminetii terminasera lucrarile planificate de societate" .

In mod just, sentinta mentionata a fost casata de instanta de recurs, care a inlaturat obligarea partii responsabile civilmente la despagubiri, retinand lipsa corelatiei dintre functie si accidentul produs . In fapt, s-a retinut ca in ziua de 24 noiembrie 1996, zi de duminica dupa ce a rezolvat unele probleme de serviciu in municipiul Bistrita, inculpatul s-a deplasat spre Cluj-Napoca cu autoturismul proprietate personala, impreuna cu 4 colegi, cauzand pe drum, din propria sa culpa, un accident de circulatie soldat cu avarierea unui autoturism si vatamarea corporala a trei persoane.

3. Efectele raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

Obligatia de reparare a prejudiciului cauzat victimei implica stabilirea unor raporturi juridice de drept material intre: comitent si victima; prepus si victima; comitent si prepus, raporturi denumite raporturi de despagubire .

Comitentul raspunde in temeiul dispozitiilor art.1000 alin.3 C.civ., iar prepusul raspunde pentru fapta proprie, in baza dispozitiilor art.998-999 C.civ.

3. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale. Art.1001 C.civ. prevede ca "proprietarul unui animal sau acela care se serveste de dansul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla in paza sa sau ca a scapat".

Articolul mentionat se refera doar la animalele care pot fi supravegheate. Este vorba de animalele domestice, cele salbatice aflate in captivitate, in gradinile zoologice, circuri.

Aceasta raspundere a fost fundamentata intr-o prima opinie pe ideea de culpa in supraveghere a pazitorului, iar in alta opinie pe ideea de garantie a comportamentului animalului fata de victima.

Pe langa conditiile generale de raspundere, victima mai trebuie sa dovedeasca si existenta unor conditii speciale: prejudiciul sa fie cauzat de animal; la data producerii prejudiciului animalul sa se afle in paza juridica a persoanei de la care se pretinde despagubirea.

Raspunderea civila pentru paguba cauzata de animal revine pazitorului juridic, adica persoanei care la momentul producerii prejudiciului exercita paza juridica a animalului. Intra in categoria pazitorului juridic: proprietarul animalului sau persoana careia proprietarul i-a transmis folosinta animalului. Proprietarul este prezumat a fi pazitor juridic, pana la proba contrarie.

Daca animalul care a cauzat prejudiciul este proprietatea mai multor persoane, pazitorii juridici vor raspunde solidar.

Paza juridica nu se confunda cu paza materiala, care nu da dreptul paznicului de a folosi animalul incredintat in propriul sau interes. Are calitate de pazitor juridic: ingrijitorul animalului, persoana care duce animalele la pasunat etc.

Pazitorul juridic poate fi exonerat de raspundere daca dovedeste ca prejudiciul se datoreaza faptei unui tert, faptei victimei sau fortei majore.

Victima pagubita se poate indrepta fie impotriva pazitorului juridic, fie impotriva pazitorului material, care insa raspunde pentru fapta proprie potrivit art.998-999 C.civ., fie impotriva ambilor.

Pazitorul juridic reparand paguba se poate indrepta cu actiune in regres impotriva pazitorului material pentru recuperarea despagubirilor platite.