Sanctiunea proprietatii

A. Proprietatea quiritara

In materia dreptului procesual, am vazut ca in epoca veche proprietatea quiritara era sanctionata prin sacramentum in rem, pe cand in dreptul clasic proprietatea quiritara era sanctionata prin rei vindicatio (actiunea in revendicare), actiune cu formula.

Actiunea in revendicare, in epoca clasica, a imbracat forma unui proces cu formula.

Pentru intentarea actiunii in revendicare era necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:

reclamantul sa fie proprietar quiritar si sa nu aiba calitatea de posesor, deoarece posesorul nu putea intenta actiunea in revendicare;

paratul trebuia sa aiba calitatea de posesor. Numai posesorul putea fi chemat in justitie prin rei vindicatio, adica acea persoana care poseda lucrul in momentul judecarii procesului. In mometul elaborarii formulei, pretorul nu putea trece in intentio numele paratului.

S-a admis in mod exceptional ca actiunea in revendicare poate fi introdusa chiar impotriva persoanelor care nu poseda. Este vorba despre ficti possessores (posesorii fictivi). Astfel, cel ce se oferea procesului fara a fi posesor (qui liti se obtulit), pentru ca intre timp adevaratul posesor sa dobandeasca proprietatea prin uzucapiune, putea fi chemat in justitie prin actiunea in revendicare. De asemenea, putea fi urmarit si cel care inceta sa posede prin dol (qui dolo desiit posidere), tocmai pentru ca a dorit sa evite procesul prin distrugerea bunului.

lucrul urmarit in justitie trebuia sa fie un lucru individual determinat;

lucrul urmarit in justitie trebuia sa fie un lucru roman.

B. Proprietatea pretoriana

A fost sanctionata prin actiunea publiciana, creata de catre un pretor numit Publicius (au fost trei pretori cu un asemenea nume, nu se stie care dintre ei).

Pretorul acorda lui accipiens actiunea publiciana, pe care o putea intenta atat impotriva lui tradens, cat si impotriva tertilor, in scopul redobandirii posesiunii.

In vederea intentarii actiunii publiciene, era necesara indeplinirea conditiilor uzucapiunii, mai putin a celei privitoare la termen. Astfel, pretorul introducea in formula actiunii fictiunea conform careia termenul necesar uzucapiunii s-a indeplinit.

In a doua faza a procesului, judecatorul constata daca sunt indeplinite conditiile uzucapiunii. Fata de felul in care era redactata formula, judecatorul considera ca este indeplinita si conditia termenului necesar uzucapiunii, asa incat dadea castig de cauza reclamantului.

In cazul in care tradens (proprietarul quiritar) intenta impotriva lui accipiens (proprietareul pretorian) actiunea in revendicare, acesta din urma se apara cu succes prin exceptio rei venditae et traditae.

C. Proprietatea provinciala si proprietatea peregrina erau sanctionate prin actiunea in revendicare, in formula careia se introducea fictiunea ca reclamantul este cetatean roman.