Exproprierea pentru cauza de utilitate publica

Notiune si reglementare. Prin expropriere intelegem trecerea fortata in proprietate publica, prin hotarare judecatoreasca, a unor imobile aflate in proprietate privata, cu o dreapta si prealabila despagubire, pentru cauza de utilitate publica

Exproprierea pentru cauza de utilitate publica este o exceptie de la caracterul absolut si inviolabil al dreptului de proprietate privata. Inviolabilitatea dreptului de proprietate privata este prevazuta in art.136 alin. (5) din Constitutie. De aceea, si exproprierea este reglementata principial tot in legea fundamentala. Astfel, art.44 alin.(3) din Constitutie dispune: 'Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire'. In aliniatul 6 al aceluiasi articol se prevede ca despagubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin hotarare judecatoreasca .

In aplicarea prevederilor constitutionale a fost adoptata Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica^[2], in care este circumscrisa sfera bunurilor imobile care pot face obiectul exproprierii si sunt reglementate utilitatea publica si declararea ei, masurile premergatoare exproprierii, solutionarea cererilor de expropriere de catre instantele de judecata, modul si criteriile de stabilire a despagubirilor care se cuvin proprietarului imobilului, plata acestor despagubiri, consecintele juridice ale exproprierii. In ultimul capitol al acestei legi exista norme privitoare la folosirea imobilului in intervalul de timp dintre momentul trecerii lui in posesia expropriatorului si momentul utilizarii sale in scopul pentru care a fost expropriat si la dreptul fostului proprietar, in anumite conditii, de a cere retrocedarea bunului.

Legea nr.33/1994 se completeaza cu Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de interes national sau de interes local^[3].

O aplicare particulara a exproprierii apare in Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale si in Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 941/2004

Exproprierea consta in trecerea fortata a unor imobile in proprietate publica. De aceea, procedura exproprierii intervine numai in cazul in care partile, adica persoanele care urmeaza sa devina expropriator si respectiv expropriat, nu convin o alta modalitate de transmitere a imobilului sau imobilelor in proprietate publica. Daca partile convin ca transferul bunului imobil expropriabil sa aiba loc printr-o alta modalitate (vanzare-cumparare, schimb, donatie etc.) trebuie sa respecte toate conditiile de valabilitate, precum si conditiile de publicitate prevazute de lege pentru actul juridic pe care-l incheie.

Pot interveni si situatii cand partile cad de acord numai cu privire la modalitatea de transfer cu titlu oneros al bunului (vanzare-cumparare, schimb) dar nu se inteleg referitor la natura sau intinderea echivalentului pe care urmeaza sa-l primeasca proprietarul. Intr-o astfel de ipoteza, instanta de judecata competenta va lua act de intelegerea partilor si va stabili, dupa caz, intinderea despagubirii ori echivalentul in natura care se cuvine proprietarului (art.4 din Legea nr.33/1994)

Bunurile imobile care pot fi expropriate . Art.2 din Legea nr.33/1994 prevede ca pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice, precum si cele aflate in proprietatea privata a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor. Asadar, sunt expropriabile numai bunurile imobile proprietate privata. Bunurile imobile aflate in proprietate publica, prin insasi natura sau destinatia lor, sunt si pot fi oricand afectate unei utilitati publice prin actul de putere al autoritatii competente a statului sau unitatii administrativ-teritoriale careia ii apartine

De asemenea, nu pot fi expropriate bunurile imobile aflate in proprietatea privata a statului. Explicatia este simpla. Statul in calitate de proprietar are dreptul ca, prin puterea sa exprimata de organul competent, sa afecteze unei utilitati publice oricare dintre bunurile imobile pe care le are in proprietate privata. Urmare acestei afectatiuni, imobilul respectiv inceteaza a mai fi obiect al dreptului de proprietate privata intrand in sfera bunurilor proprietate publica.

Textul art.2 din Legea nr.33/1994 dispune ca sunt expropriabile si bunurile imobile aflate in proprietatea privata a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor. Apreciem ca exproprierea in acest caz intervine numai atunci cand utilitatea publica se declara pentru lucrari de interes national. Daca, dimpotriva, utilitatea publica se declara pentru lucrari de interes local, exproprierea imobilelor proprietate privata a acelei unitati administrativ-teritoriale nu este necesara, neavand nici o ratiune. Organul competent al comunei, orasului, municipiului sau judetului va putea afecta bunul respectiv utilitatii publice pentru lucrari de interes local, ceea ce va avea ca efect trecerea acelui bun din proprietatea privata in proprietatea publica a aceleasi unitati administrativ-teritoriale.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Utilitatea publica si declararea ei. Conform art.3 din Legea nr.33/1994, exproprierea poate fi hotarata de instantele de judecata numai dupa ce utilitatea publica a fost declarata potrivit normelor legale in materie.

Utilitatea publica se declara pentru lucrari de interes national sau pentru lucrari de interes local.

Art.6 din lege enumera principalele categorii de lucrari de utilitate publica. Enumerarea nu are caracter limitativ.

Pentru lucrarile prevazute in art.6 utilitatea publica se declara de catre Guvern, fie de catre consiliile judetene sau Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, dupa cum lucrarile sunt de interes national ori de interes local. In cazul lucrarilor de interes local care se executa pe teritoriul a doua sau mai multe judete, utilitatea publica se declara de o comisie compusa din presedintii consiliilor judetene respective. Daca nu se poate ajunge la un acord, utilitatea publica se declara de Guvern.

Pentru orice alte lucrari decat cele enumerate in art.6 din lege, utilitatea publica se declara, in fiecare caz in parte, prin lege. La fel se procedeaza, indiferent de natura lucrarilor, atunci cand urmeaza a fi expropriate lacasuri de cult, monumente, ansambluri si situri istorice, cimitire, alte asezari ori localitati urbane sau rurale in intregime.

Declararea utilitatii publice se face numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile. Cercetarea prealabila este in competenta unor comisii numite de Guvern sau de delegatia permanenta a consiliului judetean dupa cum lucrarile care urmeaza sa se realizeze sunt de interes national sau de interes local.

Alcatuirea acestor comisii este prevazuta in art.9 din Legea nr.33/1994 si Regulamentul adoptat prin H.G. nr.583/1994. Procedura de lucru este stabilita prin acelasi regulament^[9].

Cercetarea prealabila va stabili daca exista elemente care sa justifice interesul national sau local, avantajele economico-sociale, ecologice si de orice alta natura care sa justifice si fundamenteze necesitatea efectuarii lucrarilor. De asemenea, se va examina daca lucrarile respective pot sau nu pot fi realizate pe alte cai decat prin expropriere, precum si daca acele lucrari se incadreaza in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.

Rezultatul cercetarii se consemneaza intr-un proces-verbal care se inainteaza Guvernului sau, dupa caz, consiliului judetean ori Consiliului Local al Municipiului Bucuresti.

Pe baza rezultatelor cercetarii prealabile, Guvernul sau, dupa caz, consiliul judetean ori Consiliul Local al Municipiului Bucuresti va adopta actul de declarare a utilitatii publice, care va fi supus publicitatii in conditiile prevazute de art.11 din Legea nr.33/1994. Actul de declarare a utilitatii publice poate fi atacat atat la instantele de contencios administrativ, cat si la Curtea Constitutionala , fiind insa vorba de un control  de legalitate a acestuia si nu de oportunitate. Daca sesizarea este respinsa, problema utilitatii publice nu va mai putea fi ridicata in fata altor instante de drept administrativ sau de drept comun, pe motivul autoritatii de lucru judecat . In cazul in care instanta admite sesizarea, procedura exproprierii nu mai poate continua.

12. Masuri premergatoare exproprierii. (Etapa administrativa a exproprierii). Dupa declararea utilitatii publice, expropriatorul va executa planurile cuprinzand terenurile si constructiile propuse pentru expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor si a ofertelor de despagubire. Expropriator, in intelesul legii, este Statul prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local.

Propunerile de expropriere a imobilelor si procesul-verbal intocmit de comisia de cercetare prealabila se notifica persoanelor titulare de drepturi reale asupra imobilelor in cauza, care pot face intampinare in termen de 15 zile de la primirea notificarii. Intampinarea se depune la primarul comunei, orasului sau municipiului pe al carui teritoriu se afla imobilul.

Intregul dosar alcatuit din documentele intocmite si eventualele intampinari depuse de cei indreptatiti se va inainta Guvernului sau, dupa caz, consiliului judetean ori Consiliului Local al Municipiului Bucuresti.

Intampinarile vor fi solutionate in termen de 30 de zile de catre o comisie constituita in acest scop. In alcatuirea comisiilor intra, printre altii, si 3 proprietari de imobile din comuna, orasul sau municipiul in care sunt situate imobilele propuse pentru expropriere. Nu pot face parte din comisie proprietarii imobilelor care sunt in cauza, rudele si afinii lor pana la al patrulea grad inclusiv.

Hotararea comisiei se adopta prin vot secret si poate avea ca rezultat evaluarea sau respingerea propunerilor facute de catre expropriator. Hotararea se motiveaza si se comunica partilor in termen de 15 zile de la adoptare.

Daca propunerile expropriatorului sunt respinse, acesta are posibilitatea sa revina cu noi propuneri, in urma refacerii corespunzatoare a planurilor.

In situatia in care si noile propuneri sunt respinse, expropriatorul, proprietarul si titularii altor drepturi reale asupra imobilului propus pentru expropriere pot introduce o contestatie impotriva hotararii comisiei la curtea de apel in raza de competenta a careia este situat imobilul. Contestatia se poate introduce in termen de 15 zile de la comunicarea hotararii comisiei, potrivit prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Contestatia este scutita de taxa de timbru si se va solutiona cu precadere si de urgenta. Instanta de contencios administrativ se va pronunta in legatura cu problemele de fond  si de forma specifice etapei administrative a exproprierii, cum ar fi concordanta dintre propunerile de expropriere si documentatia care a stat la baza declararii utilitatii publice sau respectarea conditiilor de forma specifice acestei etape