Procesul de evaluare - probatiune

Procesul de evaluare

1. Notiuni generale

Evaluarea este un proces dinamic de colectare, analiza si interpretare a datelor. Pentru ca evaluarea sa fie eficienta, ea trebuie atent planificata, stabilindu-se atat scopul general al acesteia, cat si obiectivele operationale si pasii prin care scopul propus poate fi atins.

Evaluarea este o parte esentiala a procesului de ajutor, ce actioneaza ca o etapa pregatitoare, stabilind o baza ferma pe care se vor cladi celelalte etape ale procesului de ajutor. Ea precede orice demers de interventie psiho-sociala si trebuie retinut ca este un proces ciclic, desfasurandu-se pe toata perioada lucrului cu clientul, indiferent de forma pe care o va lua interventia, pentru ca este necesara o permanenta re-evaluare a clientilor, in functie de schimbarea circumstantelor.
            In practica, atunci cand ne gandim la procesul de evaluare trebuie sa avem in vedere cateva aspecte cheie:

1. Adunarea de informatii despre client ;

Explorarea faptelor, sentimentelor, gandurilor si conduitelor clientului ;

3. Clarificarea si identificarea nevoilor si/sau problemelor clientului (insistandu-se asupra celor criminogene), a motivatiei pentru schimbare ;

4. Intelegerea in context (social, familial) a situatiei clientului ;

5. Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situatiei clientului pentru planificarea actiunilor necesare rezolvarii problemelor identificate sau satisfacerii nevoilor clientului si reducerii riscului identificat.

In literatura de specialitate intalnim trei tipuri de evaluare, definite in functie de momentul in care aceasta are loc, utilizate in activitatea de reintegrare sociala si supraveghere: initiala, continua si finala.

Evaluarea initiala se realizeaza cu doua finalitati distincte, care insa uneori se intrepatrund. Una dintre finalitati este intocmirea referatului de evaluare si aceasta este obiectul analizei pe care o vom realiza in cadrul acestui ghid. Cea de a doua finalitate este schitarea unui plan de interventie, sub forma planului de supraveghere sau sub cea a planului de reintegrare sociala. Spuneam ca se intrepatrund deoarece, in cazul in care instanta a solicitat intocmirea unui referat de evaluare, anterior pronuntarii unei sentinte, care prevede suspendarea pedepsei sub supraveghere, pentru un inculpat, referatul de evaluare intocmit anterior poate servi drept baza pentru o evaluare in vederea realizarii planului de interventie, insa nu o poate substitui pe aceasta, care este mai ampla, in special in cazul in care se realizeaza in scopul intocmirii planului de reintegrare.

Evaluarea continua este folosita pe perioada interventiei, in scopul revizuirii planului de supraveghere si adaptarii acestuia la dinamica nevoilor persoanei condamnate si in scopul masurarii progreselor obtinute in activitatea de reintegrare sociala.

In cazul in care instanta solicita acest lucru, evaluarea continua se poate concretiza intr-un referat de evaluare a persoanei condamnate. In cazurile in care instanta nu solicita un referat de evaluare a persoanei condamnate, aceasta evaluare se regaseste intr-un raport de evaluare, intocmit cu o periodicitate de 6 luni si atasat dosarului persoanei condamnate. Acest tip de evaluare se mai foloseste pentru masurarea progreselor si revizuirea programelor in activitatea de asistenta si consiliere oferita persoanelor aflate in penitenciar sau minorilor aflati intr-un centru de reeducare precum si persoanelor liberate din aceste forme de detentie.

Evaluarea finala se realizeaza la incheierea supravegherii si se refera la modul in care condamnatul a indeplinit obligatiile impuse in sarcina sa de catre instanta de judecata si la eficienta metodelor si tehnicilor utilizate de catre consilierul de reintegrare pentru atingerea acestui obiectiv.

In cazul in care persoana aflata in supraveghere a solicitat asistenta si consiliere, evaluarea finala se realizeaza la incheierea acestei activitati si urmareste masura in care au fost atinse obiectivele planului de reintegrare sociala si eficienta programelor si metodelor utilizate pentru satisfacerea nevoilor criminogene ale persoanei supravegheate.In acelasi scop se foloseste evaluarea finala si in interventia in cazul persoanelor aflate in detentie sau/si dupa liberarea acestora.

Planificarea evaluarii

Prima etapa pe care trebuie s-o urmarim in acest proces o reprezinta planificarea evaluarii clientului, extrem de importanta.

Inainte de a demara procesul de evaluare trebuie sa tinem seama de cateva principii care stau la baza unei activitati eficiente cu clientul:

- Este necesar sa tinem seama si de impactul posibil al evaluarii asupra persoanei (si sa respectam acel principiu care spune ca vom aduna minimum necesar de date, nu maximum posibil); scopul evaluarii este acela de a cunoaste si intelege clientul dintr-o anume perspectiva si nu de a afla detalii despre intreaga viata a acestuia;

- Este importanta implicarea cat mai activa a clientului in procesul evaluarii - avantajele unei relatii de parteneriat fiind increderea mai mare in persoana consilierului si implicit o relatie de lucru pozitiva, mai multe oportunitati pentru o colaborare si cooperare eficienta, atmosfera care permite clientului sa fie mai relaxat

Cum implicam clientul activ in procesul evaluarii? Fiind onest cu el si explicandu-i scopul evaluarii, a importantei colaborarii sale in obtinerea unei imagini cat mai complete despre persoana sa, precum si aducandu-i la cunostinta pasii care vor fi urmati pe parcursul acestui proces si persoanele/institutiile la care vom apela pentru a obtine date suplimentare. De asemenea, respectand toate principiile lucrului cu clientul, avand o atitudine deschisa, onesta, de acceptanta, nediscriminare. Nu trebuie sa uitam ca, intotdeauna, prin tot ceea ce facem ca si consilieri oferim un model clientilor nostri, iar acest model trebuie sa fie unul pozitiv.

- O evaluare echilibrata trebuie sa acopere atat punctele slabe ale clientului, cat si resursele acestuia. Exista pericolul ca profesionistii care lucreaza cu oamenii sa se centreze exclusiv asupra aspectelor negative/dificile ale situatiei, ceea ce conduce la neglijarea aspectelor pozitive. De ce este important sa identificam aceste aspecte pozitive? Pentru ca acestea reprezinta punctul de plecare pentru interventia ulterioara, stiut fiind ca interventia specialistului este determinata in timp, iar scopul final al acestei interventii este acela de a-l ajuta pe client sa invete sa-si rezolve singur problemele sau sa-si satisfaca nevoile, altfel decat adoptand un comportament infractional.

Referindu-ne la evaluarea initiala realizata in scopul intocmirii referatului de evaluare, planificarea evaluarii presupune:

- stabilirea SCOPULUI evaluarii. In acest caz scopul este acela de a oferi judecatorului o analiza a modului de functionare a comportamentului infractional al persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare, a modului in care anumite conditii sociale, psihologice, medicale se transforma in factori criminogeni si a modului in care se poate actiona asupra acestor factori pentru scaderea riscului de recidiva si reintegrarea sociala a inculpatului.

Este, deci, mai mult decat o prezentare a unor date factuale, care pot exista in dosarul penal al inculpatului, provenind din alte surse (anchete sociale, expertize medico-legale).

In acest context, este important sa amintim ca responsabil de ceea ce se intimpla pe parcursul interviurilor, deci de conducerea discutiei spre scop, este consilierul de reintegrare sociala si supraveghere. Astfel, urmarind scopul evaluarii (anuntat in prealabil intervievatului), nu este recomandat sa raspundem nediscriminativ tuturor solicitarilor clientilor (ex. iti cere sa-l asculti vorbind despre toate probleme pe care le-a avut pana in prezent, detaliat), aceasta ducand uneori la pierderea firului rosu al interviului. Daca inculpatul doreste sa continue relatia profesionala si dupa finalizarea referatului de evaluare, ii vom spune care sunt conditiile in care i se poate oferi asistenta si consiliere si de catre cine, urmand a face o planificare a acesteia.

alegerea METODELOR pe care le vom folosi pentru culegerea informatiilor. Aceste metode pot fi: studierea unor documente, interviul, observatia, utilizarea unor instrumente..

Toate aceste metode pot fi folosite, in proportii diferite, in investigarea fiecarui caz, cu mentiunea ca, in acest tip de evaluare, observatia nu este o metoda distincta (observatia directa sau indirecta a comportamentului infractional al persoanei) ci o metoda integrata interviului, avand ca tinta comportamentul nonverbal al persoanei si corelarea informatiilor, astfel obtinute, cu cele relatate verbal de catre persoana in cauza.

- stabilirea SURSELOR DE INFORMATII. De obicei, primul demers pe care il realizeaza consilierul de reintegrare, dupa ce i-a fost incredintat cazul, este studierea dosarului penal, care este si prima sursa de informatii. Cu privire la intaietatea acestui demers fata de acela al intervievarii persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare, exista opinii contradictorii in randul specialistilor si practicienilor. Polemica are la baza considerentul potrivit caruia, preponderenta informatiilor despre infractiune, obtinute din dosarul penal, anterior intervievarii persoanei, genereaza prejudecati si sentimente negative, care survin in atitudinea consilierului de reintegrare si in obiectivitatea interviului. Practica scoate, insa, in evidenta avantaje obiective ale studierii dosarului inaintea intervievarii persoanei, constand in obtinerea unor informatii concrete folosite pentru conturarea unor repere in procesul de culegere a informatiilor.

Astfel, informatiile obtinute din dosarul penal pot fi folosite pentru stabilirea unei liste preliminare a surselor de informatii dezirabile, in timpul interviului cu inculpatul, putandu-se verifica relevanta si accesibilitatea acestor surse, precum si completa aceasta lista. De asemenea, informatiile furnizate de dosarul penal pot reprezenta o baza in planificarea interviului cu persoana, in realizarea planului si ghidului de interviu adaptate specificului cazului.

Poate, cel mai important argument este acela al facilitarii conducerii interviului de catre consilierul de reintegrare, mentinerii lui in sfera autenticitatii informatiilor vehiculate si al posibilitatii confruntarii informatiilor, prezentate de persoana, cu informatiile existente in dosarul penal, in cazul in care acestea sunt contradictorii. Acest fapt faciliteaza obtinerea unor informatii cu un grad mai mare de autenticitate si o economie de timp, in raport cu situatia in care contradictiile ar fi sesizate in timpul studierii dosarului penal, daca aceasta se va face doar ulterior intervievarii persoanei, fiind necesara reluarea procesului de intervievare.

Acest pragmatism al abordarii nu poate exclude riscul real ca informatiile despre infractiune, obtinute din dosarul penal, sa activeze prejudecati ale consilierului de reintegrare si sa genereze o atitudine discriminatorie fata de persoana care a comis infractiunea, insa acest risc poate fi evitat printr-un exercitiu de autoanaliza, pe care consilierul de reintegrare trebuie sa-l practice cu regularitate, pentru a-si constientiza prejudecatile fata de persoanele cu care lucreaza, constientizare necesara in intreaga activitate profesionala nu doar in cazul evaluarii pentru intocmirea referatului de evaluare. O solutie, in acest caz, poate fi studierea dosarului cu cateva zile inaintea realizarii interviului, lasad timp pentru decantarea informatiilor si atenuarea subiectivitatii.

Revenind la selectrea surselor de informatii, important este, nu numarul surselor accesate ci relevanta lor, in raport cu situatia actuala a persoanei. De exemplu, este irelevanta intervievarea dirigintelui din scoala primara in cazul in care, persoana pentru care se intocmeste referatul de evaluare, este un adult, cu exceptia situatiei in care se evidentiaza un patern de comportament care s-a format in acea perioada si investigarea debutului acestuia este absolut necesara pentru calitatea evaluarii. Aceste cazuri sunt exceptii rar intalnite, in general, pentru acest tip de evaluare acordandu-se atentie antecedentelor apropiate de momentul comiterii faptei.

In modul de selectare a informatiilor trebuie avuta in vedere si obiectivitatea acestora si realizarea unui echilibru intre sursele cu un grad crescut de subiectivitate, datorat relatiei lor cu persoana in cauza (parinti, prieteni), si cele cu mai mari sanse de obiectivitate (din mediul scolar, in cazul minorilor, din cel profesional in cazul adultilor, vecini, alti profesionisti care cunosc persoana - asistenti sociali, medici psihiatri, politistul de sector, etc ).

O sursa de informatii, care poate fi avuta in vedere, sunt documentele si inregistrarile existente in arhiva altor institutii cu care a venit in contact persoana, atunci cand acestea sunt relevante in raport cu momentul evaluarii si cu obiectul acesteia. Astfel de documente pot fi fise medicale, dosare de asistenta sociala, caracterizari ale profesorilor sau ale superiorilor de la locul de munca, etc. In privinta caracterizarilor, trebuie avut in vedere gradul de subiectivism, pe care acestea il pot implica si autenticitatea oricarei informatii se verifica numai coreland-o cu informatiile obtinute din celelalte surse. In cazul in care, o sursa de informatii prezinta o perspectiva care nu se regaseste in celelalte surse, in cazul in care consilierul o considera importanta, se poate mentiona in referat facandu-se precizarea ca aceasta nu este confirmata de celelalte surse de informatii.

-stabilirea timpului pe care il avem la dispozitie pentru realizarea evaluarii. Este cunoscut faptul ca referatul trebuie predat instantei de judecata in termen de 14 zile de la inregistrarea solicitarii la serviciul de reintegrare. In interiorul acestui termen, consilierul de reintegrare trebuie sa-si planifice culegerea informatiilor, analiza lor si readactarea referatului de evaluare.

Pentru atingerea scopului referatului de evaluare, se contureaza cateva arii de investigare:

mediul social al persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare: familie, nivel scolar si profesional, grup de prieteni, sistem de valori, modalitati de petrecere a timpului liber, adictii;

comportamentul acesteia: comportamentul inainte si dupa comiterea infractiunii, comportamentul infractional, istoricul infractional, factori care pot influenta conduita generala a persoanei;

riscul: de a comite alte fapte cu caracter penal, de autovatamare si de pericol pentru public;

perspectivele de reintegrare sociala: interventia necesara pentru diminuarea factorilor precipitatori ai comportamentului infractional, resursele disponibile.

Dupa ce am parcurs aceasta etapa, a planificarii evaluarii vom avea o imagine asupra temelor de atins pe parcursul intrevederilor si putem sa ne pregatim (in acest moment) pentru colectarea datelor.

In urmatoarele pagini ale ghidului vom face referire la evaluarea elementelor cuprinse de aceste arii de investigare si la cadrul teoretic care ne va ajuta in acest demers al nostru, prezentand, in acest scop, doua modele de analiza care sunt utilizate preponderent in munca cu infractorii.

3. Evaluarea initiala a persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare

Evaluarea mediului social al persoanei pentru care s-a solicitat intocmirea referatului de evaluare. Acest capitol cuprinde, pe de o parte, prezentarea unor date factuale legate de componenta familiei, situatia materiala a acesteia, spatiul locativ de care dispune, problemele de sanatate, adictiile si antecedentele penale in cadrul familiei, grupul de prieteni ai persoanei, vecinatatea dar si analiza locului si rolului persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare in cadrul acestui mediu social, relatiile sale cu familia, grupul de prieteni si cu vecinii si impactul pe care aceste relatii il au asupra comportamentului sau.

Trebuie acordata atentie informatiilor care sunt relevante, se analizeaza acei factori care au avut impact asupra comportamentului sau infractional. De exemplu, se prezinta problemele de sanatate ale membrilor familiei numai in conditiile in care aceste probleme au interferat cu functionarea sociala, in parametri normali a persoanei, luand forma unor frustrari sau nevoi resimtite puternic de persoana in cauza, pentru a caror solutionare a recurs la metode ilicite.

Un aspect important este analiza sistemului de valori al persoanei si factorii care au contribuit la formarea acestui sistem de valori: familia, prietenii, anumite experiente de viata, etc.

In privinta grupului de prieteni este important sa se analizeze locul pe care il ocupa in grup (ex. lider, marginalizat, model, etc) nevoile pe care i le satisface grupul de prieteni ( socializare, valorizare, afectiune, etc) si felul in care acesta compenseaza carente ale mediului familial, in special in cazul minorilor si tinerilor. In acest context, este important sa se analizeze gradul de influentabilitate al persoanei si modul in care grupul de prieteni ii influenteaza decizia dezvoltarii si mentinerii comportamentului infractional.

Analiza acestor factori se face in dublu sens, atat acela al identificarii in randul acestor conditii sociale, a factorilor care favorizeaza comportamentul infractional, dar si a identificarii factorilor protectivi, care pot fi antrenati ca resurse pentru reintegrarea sociala a persoanei. Exista un subcapitol distinct in structura referatului de evaluare, destinat enuntarii celor doua tipuri de factori ( "Factori care influenteaza sau care pot influenta conduita generala a persoanei"), insa acestia trebuie evidentiati in acest capitol de analiza, astfel incat enuntarea lor intr-o maniera sintetica in subcapitolul mentionat, sa decurga logic din analiza mediului social.

1.Evaluarea comportamentului. Analiza comportamentului poate genera o gama vasta de informatii, dar tine de abilitatile consilierului de reintegrare, modul in care reuseste sa dea sens acestor informatii.

Exista cateva intrebari la care consilierul de reintegrare trebuie sa caute raspuns in demersurile sale de a realiza o evaluare a comportamentului infractional:

este acesta un comportament singular? Care sunt factorii care l-au determinat?

daca s-a manifestat anterior acest comportament, sunt aceiasi factori care l-au determinat sau sunt diferiti?

exista patern infractional: similaritati in privinta tipului faptei, modului de comitere a faptei, contextului comiterii faptei, factorilor care au determinat comiterea faptei?

care consecinte reintaresc comportamentul, favorizeaza perpetuarea lui?

cum a reactionat la alte sanctiuni?

ce modalitati de sanctionare au inhibat comportamentul in istoria personala a persoanei evaluate;

persoana afiseaza acest comportament pentru a obtine anumite rezultate (consecinte) sau a evita altele?

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

In acest caz, este important sa se acorde atentie modului in care explicatiile persoanei asupra comportamentului sau se leaga de aceasta ipoteza.

In ceea ce priveste modelele teoretice, care ne pot ajuta in realizarea unei analize a comportamentului infractional, va vom prezenta doua modelele de evaluare, apartinand orientarii cognitiv- comportamentale: modelul ABC - de analiza functionala a comportamentului si modelul ABC care evidentiaza relatia gandire - emotie - comportament, insistand asupra inter-relationarii acestora si a influentelor lor reciproce.

Aceste doua modele sunt cel mai des folosite in lucrul cu persoanele care au comis infractiuni si sunt prezentate in literatura de specialitate ca fiind cele mai relevante pentru acest tip de activitate. Ele pot fi completate cu elemente ale altor teorii (ex. programare neurolingvistica, analiza tranzactionala, etc).

Modelul ABC ca analiza functionala a comportamentului porneste de la ideea ca fiecare dintre comportamentele noastre indeplineste o functie, deci si savarsirea de infractiuni se inscrie in acest cadru. Devine necesar sa identificam ce functie are fiecare comportament problematic, cauzele (problemele sau nevoile criminogene) acestuia, astfel incat sa putem construi un plan de interventie adecvat pentru inlaturarea lor si reducerea probabilitatii de aparitie ulterioara a acestor conduite.

Modelul poate fi sintetizat sub forma schemei propuse de Skinner:

A (antecedents) - B (behavior) - C (consequences)

Modelul este focalizat asupra identificarii naturii relatiei dintre antecedente, comportament si consecintele acestuia.

Prin antecedente pot fi intelese elementele care constituie contextul in care s-a produs comportamentul infractional sau care preceda producerea sa. Antecedente ar putea fi considerate toate evenimentele care formeaza istoria de viata a persoanei, insa a cuprinde in evaluare toate aceste evenimente este un obiectiv care excede unei evaluari orientata catre un scop bine definit, in cazul nostru intocmirea referatului de evaluare pentru instanta de judecata. Teoria face distinctie intre antecedentele apropiate si cele indepartate in timp de momentul comiterii infractiunii.

Nu este nici posibil nici nu este de dorit sa fie cuprinse in evaluare toate detaliile privind antecedentele indepartate in timp de momentul comiterii infractiunii, insa, uneori cunoasterea antecedentelor indepartate ofera indicii despre situatiile care pot precipita comportamentul infractional in viitor si pot oferi repere cu privire la antecedentele apropiate care trebuie analizate.

Atentie trebuie acordata, cu precadere, antecedentelor apropiate in timp - evenimente care au avut loc imediat inainte de producerea comportamentului analizat. Aceste evenimente pot fi: o situatie (ex. o cearta), un anumit loc (ex. o sala de clasa), un anumit moment al zilei, prezenta, afirmatiile sau actiunile unei persoane sau grup de persoane.

Comportamentul - se analizeaza natura relatiei intre diferite elemente ale comportamentului. De exemplu, poate exista o relatie de reciprocitate intre cognitie si emotie, astfel ca, un anumit gand poate induce furie, precum si trairea furiei poate induce ganduri agresive.

Relatii de reciprocitate similare pot functiona, intre cognitie si actiune, precum si intre emotie si actiune. Este important sa avem in vedere faptul ca, comportamentul observabil (cel exterior) si comportamentul neobservabil (interior, intim) functioneaza in reciprocitate.

Consecintele se refera la faptul ca o actiune a unei persoane produce efecte asupra sa si asupra celorlalti.Ca si in cazul antecedentelor, se poate face distinctie intre consecintele apropiate si cele indepartate de momentul producerii comportamentului infractional.Consecintele apropiate sunt rezultatele imediat observabile ca urmand unui comportament specific.Consecintele indepartate sunt cele care apar dupa o perioada de timp de la producerea comportamentului specific.Astfel, afirmatii certe pot fi facute doar cu privire la consecintele imediate, despre cele indepartate putandu-se vorbi numai cu probabilitate.

Consecintele unui comportament infractional pot fi:

sociale: comportamentul genereaza o reactie din partea unor persoane sau grupuri;

fizice: distrugerea unui bun, ranirea unei persoane, etc;

Orice comportament produce consecinte care sunt percepute de un individ ca dezirabile sau indezirabile, in functie de aceasta perceptie, el tinzand sa le obtina sau sa le evite.

In timpul interviului este important sa urmarim identificarea celor trei componente ale modelului: A semnificand antecedentele comportamentului (ce anume s-a intamplat imediat inaintea declansarii comportamentului, care au fost modificarile din mediul extern/intern care le-au determinat); B fiind comportamentul tinta (infractional), curent si circumstantele in care acesta s-a produs, iar C reprezintand consecintele acestui comportament, care au fost acestea (imediate si/sau pe termen lung; pozitive sau negative), care a fost impactul comportamentului infractional asupra propriei persoane si a mediului imediat.

Observand reactiile clientului si notand toate informatiile legate de infractiunea curenta    putem raspunde la intrebarea: de ce aceasta persoana, a comis aceasta infractiune, exact in acel context particular, in acel moment, cu acele persoane, asupra acelei victime?

Acest model poate fi aplicat si pentru a obtine date referitoare la trecutul infractional si, mai mult, pentru a observa daca exista similaritati in ceea ce priveste contextul/modalitatea savarsirii infractiunilor, cu alte cuvinte putem identifica in acest fel existenta unui patern comportamental. Raportat la trecutul infractional, antecedentele (A) pot fi identificate pornind de la factorii statici, urmarindu-se atat informatiile privitoare la infractiunile/condamnarile anterioare, cat si la istoria comportamentala a celui evaluat. Se compara comportamentul infractional prezent (B) cu cele anterioare (in ceea ce priveste contextul in care aceste comportamente au avut loc, daca exista similaritati sau diferente) si consecintele (C) acestuia cu cele ale comportamentelor infractionale anterioare.

Ulterior, se analizeaza informatiile obtinute, in functie de rezultatele cercetarilor/studiilor de specialitate cu privire la comportamentul infractional.
Coroborand informatiile obtinute din utilizarea celor doua modele de evaluare prezentate, consilierul de reintegrare poate obtine:

identificarea factorilor care au condus la comportamentul infractional: evenimente ganduri, convingeri, sentimente;

identificarea unui patern infractional;

evaluarea capacitatii de gandire alternativa a persoanei, daca fapta a fost comisa datorita faptului ca persoana nu a putut gasi solutii alternative;

identifica nivelul de autocontrol al persoanei si depisteaza daca fapta s-a produs datorita unei capacitati scazute de autocontrol a acesteia;

identifica daca fapta se datoreaza unei slabe capacitati de estimare a consecintelor.

O schema provenita din coroborarea celor doua modele de evaluare poate arata astfel:

Antecedente - Comportament - Consecinte

A - B - C

Sentimentele a lovit cu cutitul moartea victimei

Gandurile victima consecinte pentru familia

Convingerile victimei

condamnat la 12 ani inchisoare

3.Particularitati de evaluare in cazul minorilor si a infractiunilor sexuale

Vom prezenta in continuare cateva particilaritati de evaluare, pentru doua dintre categoriile de clienti care necesita o pregatire atenta din partea consilierului.

3.1. Evaluarea minorilor are cateva caracteristici aparte datorita particularitatilor de dezvoltare cognitiva si sociala ale acestora.

In ceea ce priveste dezvoltarea cognitiva, adolescenta este caracterizata de aplicarea abilitatilor de gandire logica nu doar asupra obiectelor concrete, dar si asupra ideilor despre ceea ce este posibil, trecand astfel, conform teoriei lui Piaget in stadiul operatiilor formale.

In al doilea rand, adolescentii devin capabili sa gandeasca despre relatii prin concepte construite mintal, concepte abstracte care sunt construite din concepte mult mai concrete. Avand posibilitatea de a cunoaste despre modul de gandire al altora, acum devin constienti despre posibilitatea ca acestia pot sa-i perceapa negativ.

De asemenea, tot acum se observa o maturizare a rationamentului moral. L. Kholberg a dezvoltat o teorie in ceea ce priveste rationamentul moral care arata ca exista trei perioade si sase stadii de dezvoltare ale gandirii morale. Vom prezenta pe scurt acest model, pentru ca este util sa cunoastem si sa-l utilizam apoi in evaluarea minorilor. Din acest punct de vedere, Kohlberg a identificat sase stadii ale dezvoltarii morale prin care oamenii pot sa treaca; stadiile au fost extrase prin prezentarea spre rezolvare a unor dileme morale, unor persoane de varste diferite; la fiecare stadiu sunt posibile solutii pro sau contra.

Primele doua stadii apartin perioadei morale preconventionale, fiind vorba de orientarea catre ascultare si pedeapsa (comportamentul bun este definit aici ca dorinta de a evita o pedeapsa impusa de o autoritate externa) si de orientarea hedonista si instrumentala (unde bun este ceea ce satisface nevoile proprii ale cuiva, chiar daca indirect, ca atunci cand ajuti pe cineva pentru ca acea persoana te va ajuta; actiunile sunt motivate de dorinta de recompensa sau beneficiu mai degraba decat de dorinta de a evita pedeapsa).    

O data cu avansarea in urmatoarele doua stadii, in perioada moralitatii conventionale, judecatile morale sunt bazate pe standardele internalizate care apar din experienta concreta in lumea sociala. Se concentreaza deci fie asupra opiniilor altora, fie asupra legilor formale.

In stadiul al treilea, orientarea catre conformism, scopul actiunii este acela ca ceilalti sa le aprobe; actiunile sunt motivate mai mult de teama de dezaprobare actuala sau ipotetica decat de teama de pedeapsa.

Baza judecatilor morale se muta inspre a-si indeplini datoria asa cum este aceasta prescrisa de legile societatii. Ingrijorarile despre o posibila dezonoare sau a raului concret pe care-l poate cauza altora inlocuieste teama de dezaprobarea celorlalti in situatia orientarii spre autoritate (sau lege si ordine).

Moralitatea post-conventionala sau principiala transcende rationamentul conventional si incepe a se concentra asupra principiilor mai abstracte subiacente binelui si raului. In cel de-al cincilea stadiu, orientarea spre contracte sociale, scopul este acela de a mentine functionarea buna a societatii. Pot fi luate in considerare legi particulare pentru ca ele lasa oamenii sa traiasca impreuna intr-o armonie rezonabila. La acest stadiu actiunile sunt motivate de dorinta de a mentine respectul de sine si respectul egalilor.

Ierarhia principiilor reprezinta ultimul stadiu al judecatii morale identificat de Kohlberg, iar scopul este acela de a lua decizi pe baza celui mai relevant principiu moral. La acest nivel al gandirii regulile societatii sunt integrate cu dictate ale constiintei pentru a produce ierarhia principiilor morale. Ingrijorarea tine in acest caz de evitarea auto-condamnarii pentru violarea propriilor principii.

Studiile arata ca dezvoltarea morala este mai lenta decat cea cognitiva, astfel incat, rationamentul preconventional (stadiile 1 si 2) este caracteristic copiilor pana la varsta de 9 ani, iar cel moral (stadiile 3 si 4) este caracteristic majoritatii adolescentilor si adultilor. Un studiu longitudinal arata ca stadiul 3 apare in perioada adolescentei si apoi se observa un declin, in timp ce stadiul 4 creste rapid in adolescenta si tinerete. Probabil doar o minoritate ajunge la nivelul post-conventional descris de Kohlberg. Pentru o mai buna intelegere a modelului, vezi Anexa 1 (exemplu adaptat dupa Kohlberg, 1969, de catre Sruofe, L.A. s.a, 1992).

Ideea de baza de care trebuie sa tinem seama atunci cand evaluam minorii este aceea ca adolescentii se schimba mult intr-o perioada scurta de timp si este foarte periculos ca ei sa ajunga timpuriu in sistemul de justitie, acesta fiind un factor important al recidivei, prin efectele negative pe care le are asupra vietii acestora. De aceea trebuie evaluat atent nivelul maturitatii lor, pentru ca adolescenta reprezinta perioada de formare a identitatii lor, perioada in care, din punct de vedere social se dezvolta cel mai mult. Asa cum arata studiile din ultimele decade, tinand seama de provocarile carora adolescentii trebuie sa le faca fata, problemele cele mai frecvente care pot sa apara sunt: consumul excesiv de drog, sarcinile si depresia. Daca in aceasta perioada se interpun factori criminogeni, atunci probabilitatea aparitiei unui comportament infractional creste.

Tinand seama de toate caracteristicile prezentate mai sus, planificarea evaluarii minorilor este esentiala; iata cateva aspecte la care sa ne gandim atunci cand pregatim evaluarea:

Sa stabilim interviuri cu o durata adecvata nivelului de dezvoltare a persoanei evaluate, recomandabil intre 30 - 45 minute;

De asemenea, metodele de culegere a datelor trebuie sa fie diverse (interviu, observarea comportamentului verbal si non-verbal a minorului, a modului de relationare a acestuia cu membrii familiei, autoritati (daca este posibil); scalele de evaluare si metodele grafice completeaza aceste date si pot reduce anxietatea clientului resimtita in situatia de interviu, care poate biasa datele):

Intrebarile utilizate pe parcursul interviului trebuie sa fie clare, iar cele mai dificile sa le ilustram prin exemple concrete, pregatite anterior;

interviul poate incepe de la un fapt din viata cotidiana, ajungand apoi la infractiune si la analiza acesteia;

metodele grafice pot cuprinde:

-intocmirea unui grafic pe care minorul sa reprezinte evenimentele pozitive si evenimentele negative care i s-au intamplat pana in prezent (unde pe una dintre axe va fi reprezentata varsta, iar pe cealalta polaritatea pozitiva sau negativa a evenimentelor)

desenul copacului care ulterior va fi interpretat si discutat cu clientul

-desenul familiei - i se cere sa deseneze familia, discutandu-se cine ii place, cu cine ar dori sa semene (se pot identifica astfel problemele existente la nivelul familiei, dar fara a fi intruziv)

-desenarea infractiunii, secvential, asemenea unor benzi desenate; se poate analiza apoi mai usor infractiunea, identificarea emotiilor, gandurilor si credintelor sale referitor la infractiunea savarsita; o alta modalitate prin care persoana evaluata poate fi ajutata sa identifice felul in care ia deciziile este de a discuta despre o situatie familiara (ex. la ce se gandeste, ce ia in considerare atunci cand merge sa se tunda? Probabil va raspunde ca trebuie sa se gandeasca la locul unde va merge, la suma de bani necesara, la cum se va imbraca, la tunsoarea pe care doreste s-o aleaga etc.). Se incearca apoi transferarea acestei modalitati de lucru si in cazul infractiunii.

-Daca dorim sa exploram problema pierderii auto-controlului putem desena un omulet si sa-i ajutam sa identifice primele semne fiziologice ale furiei, localizandu-le pe hartia respectiva, in zona in care aceste semne apar mai intai - acest fapt ajuta ulterior si la controlul mai bun al furiei;

-Putem sa-i cerem sa evalueze pe o scala de la 1 la 10 diferitele sentimente legate de familie; iar daca este nefericit, sa se gandeasca la primul lucru pe care ar putea sa-l faca si care sa-l ajute sa fie mai putin nefericit (de ex. sa ajunga pe scala de la 9 la 8)

1. Stabilirea relatiei profesionale cu clientul

Relatia profesionala consilier - persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se desfasoara intr-un cadru procedural si etic, determinat prin reglementarile legislative, metodologia si etica specifice activitatii de reintegrare sociala si supraveghere in Romania.

Sub aspect procedural acest cadru se afla in plin proces de dezvoltare si determinare datorat procesului major de reforma sub semnul caruia se afla in prezent legislatia si practica penala.

Conform Legii 129 / 2002 privind aprobarea si completarea OG 92 / 2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare spcoala si supraveghere se desprind cateva reglementari privind desfasurarea in timp a relatiei cu clientul, in cazul activitatii de intocmire a referatelor de evaluare solicitate de instantele de judecata. Astfel, dupa inregistrarea solicitarii, adresate de instanta de judecata serviciului, pentru intocmirea referatului de evaluare, seful serviciului va desemna un consilier de reintegrare responsabil pentru culegerea informatiilor si intocmirea referatului de evaluare. Consilierul desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare trebuie sa isi desfasoare activitatea cu respectarea termenelor de timp stabilite de lege, dupa cum urmeaza:

stabileste de indata, dar nu mai tarziu de 5 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata, locul, data si ora primei intrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare;

prima intrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie sa aiba loc in termen de 7 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata;

inainteaza referatul de evaluare instantei de judecata in termen de 14 zile de la primirea solicitarii (Regulamentul de aplicare a dispozitiilor O.G. 92 / 2000, art.8, a), f) ).

Din punctul de vedere al spatiului de desfasurare a relatiei dintre consilierul de reintegrare desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare si persoana pentru care s-a solicitat referatul, exista cateva locatii in care se pot desfasura intalnirile intre acestia in scopul culegerii informatiilor necesare intocmirii referatului:

la biroul serviciului de reintegrare sociala;

la domiciliul persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare;

intr-un spatiu pus la dispozitie de catre inspectoratul judetean de politie, in cazul in care persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se afla in arestul IJP;

intr-un spatiu pus la dispozitie in penitenciar, in cazul in care persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se afla in arest preventiv sau este condamnat pentru o infractiune anterioara in cadrul penitenciarului.

Fiecare dintre aceste locuri de desfasurare a intalnirilor dintre consilierul de reintegrare si persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare prezinta un anumit specific.

In cazul in care locul de desfasurare a intalnirii cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare stabilit este biroul serviciului de reintegrare sociala, consilierul de reintegrare trebuie sa acorde atentie catorva aspecte privitoare la crearea unei ambiante favorabile desfasurarii in bune conditii a interviului.

Astfel, consilierul trebuie sa se asigure ca sunt inlaturate, pe cat posibil sursele de zgomot, care ar distrage atentia persoanei intervievate de la cursul interviului. In masura in care serviciul dispune de un spatiu special destinat desfasurarii interviului, inainte de a stabili ora interviului, consilierul de reintegrare este bine sa se consulte cu ceilalti colegi pentru a se asigura ca, in aceeasi perioada de timp, nu este programat un alt interviu. De asemenea, consilierul este bine sa intrerupa functionarea telefonului fix sau mobil si sa-si anunte colegii cu privire la faptul ca in acea perioada se desfasoara un interviu, pentru a nu fi intrerupt.

In conditiile in care consilierul are indicii cu privire la agresivitatea crescuta a persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare si considera ca se expune unui pericol de a fi agresat in timpul interviului, poate lua masuri de precautie, lasand in functiune telefonul fix si cerand unui coleg sa sune sau sa intre in incapere pentru a se asigura ca totul este in regula.

Este indicat ca incaperea destinata desfasurarii interviurilor sa fie dotata cu minimul o masa si doua scaune, acestea fiind asezate pe coltul mesei si nu de o parte si de cealalta a ei pentru a se evita, astfel, crearea barierelor fizice in comunicarea dintre consilier si persoana intervievata si pentru a se evita situatia de confruntare, indusa de pozitionarea fata in fata a interlocutorilor.

Pentru a putea controla durata interviului, fara a se uita prea des la ceasul de mana, situatie care ar putea fi stanjenitoare pentru persoana intervievata, creandu-i acesteia impresia ca nu este ascultat cu interes sau ca ar trebui sa isi intrerupa relatarea, consilierul este bine sa se asigure ca exista un ceas asezat pe perete sau pe masa astfel incat sa fie vizibil fara efort.

In conditiile in care, serviciul nu dispune de un spatiu special destinat desfasurarii interviurilor si acestea au loc in aceeasi incapere care serveste drept spatiu pentru birourile consilierilor de reintegrare, consilierul trebuie sa ia cateva masuri care sa asigure un minimum de confort persoanei intervievate din punctul de vedere al confidentialitatii si sa nu fie distras de stimulii din jur. Astfel, se poate dovedi utila asezarea scaunului persoanei intervievate astfel incat aceasta sa stea cu spatele spre ceilalti consilieri din incapere.

In cazul in care interviul se desfasoara la domiciliul persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare, consilierul de reintegrare are intr-o mai mica masura posibilitatea de a interveni in amenajarea spatiului de desfasurare a interviului, insa poate cere celorlalti membri ai familiei sa il lase singur cu persoana intervievata, evitand astfel posibila retinere a persoanei intervievate de a relata anumite aspecte legate de relatiile din cadrul familiei sau de comiterea infractiunii, in prezenta altor membri ai familiei sale. De asemenea, se evita deturnarea cursului interviului prin interventiile celorlalti membri ai familiei aflati in incapere.

In situatia in care consilierul obtine informatii din dosarul penal sau din alte surse de informatii asupra agresivitatii persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare, exista posibilitatea de a se deplasa, la domiciliul acesteia, insotit de un coleg. Daca, astfel de semnale sunt receptionate de consilier, imediat dupa primul contact cu clientul sau cu un membru al familiei sale, care ar putea fi violent, in locul patrunderii in locuinta acestuia si continuarii interviului, este mai potrivita invitarea persoanei la biroul serviciului de reintegrare pentru desfasurarea interviului, intr-un mediu care ofera siguranta.

Daca persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se afla in arestul politiei sau in penitenciar, in cele mai multe cazuri, consilierul de reintegrare va fi acompaniat in timpul desfasurarii interviului de catre un lucrator de politie, respectiv un subofiter responsabil cu paza. Acest fapt ar putea crea disconfort persoanei intervievate si . asupra calitatii informatiilor obtinute. Din motive legate de regulamentul de ordine interioara al institutiilor mentionate si de siguranta detinerii, acest inconvenient, cel mai adesea nu poate fi depasit, insa si in acest caz, poate fi redus prin invitarea persoanei intervievate sa se aseze cu spatele la cea de a treia persoana sau prin rugamintea adresata politistului sau subofiterului de a supraveghea desfasurarea interviului din capatul incaperii opus locului unde se desfasoara interviul sau chiar de la intrarea in incapere, astfel incat sa fie posibila interventia sa in cazul in care este necesara fara a afecta in prea mare masura desfasurarea interviului. Aceste inconveniente pot fi diminuate datorita dezvoltarii unei relatii de colaborare intre consilierul de reintegrare si politistul sau subofiterul responsabil cu paza, astfel incat reusita interviului sa fie obiectivul comun al ambilor profesionisti. Pentru aceasta este necesara cunoasterea si respectarea de catre consilierul de reintegrare a regulilor privitoare la accesul in cadrul acestor institutii si la conduita fata de persoanele arestate sau detinute.

Conform protocolului de colaborare incheiat intre directia Generala a Penitenciarelor si Directia de Reintegrare Sociala si Supraveghere din cadrul Ministerului Justitiei, interviul pentru intocmirea referatului de evaluare pentru o persoana aflata in arest sau detentie in penitenciar se desfasoara cu participarea unui educator din cadrul serviciului cultural-educativ din cadrul penitenciarului. In acest caz, datorita similaritatilor privind tipul de relatie profesionala care se dezvolta intre cei doi profesionisti si persoana intervievata, educatorul poate participa activ la desfasurarea interviului, favorizand procesul de culegere a informatiilor.

Cadrul etic, in care se desfasoara relatia profesionala dintre consilierul de reintegrare sociala si persoana pentru care s-a solicitat intocmirea referatului de evaluare, cuprinde principii si valori specifice, dezvoltate in cadrul activitatii de probatiune din tarile cu traditie in acest domeniu.

De altfel, setul de principii si valori prezinta similaritati fata de cel utilizat in profesiile socio-umane, care au ca obiectiv central oferirea de asistenta si sprijin individului pentru o functionare sociala normala, dar si deosebiri fata de acesta, deosebiri impuse de latura coercitiva a activitatii de reintegrare sociala a persoanelor care au comis infractiuni si de orientarea acestei activitati catre protejarea comunitatii. Este vorba despre un set de principii si valori care releva dualitatea "suport - control" a activitatii de reintegrare sociala si supraveghere.

Principiile si valorile se insusesc de catre consilierii de reintegrare in cadrul studiilor universitare si programelor de pregatire profesionala initiala si continua si se dezvolta in experienta practica a acestora. Interiorizate, aceste principii si valori se concretizeaza in atitudini ale consilierilor de reintegrare sociala fata de persoanele cu care dezvolta o relatie profesionala si in cultura organizationala a serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere.

Vom face referire in cadrul acestui ghid, la principiile si valorile relevante, cu deosebire pentru componenta activitatii de reintegrare sociala si supraveghere, careia ii este destinat ghidul si anume intocmirea referatelor de evaluare, cu mentiunea ca, aceste principii se aplica intregii activitati de reintegrare sociala, insa ar trebui completate cu altele pentru a reconstitui intregul cadru etic al acestui domeniu de activitate .

Astfel, unul dintre principiile importante in activitatea de intocmire a referatelor de evaluare este onestitatea. Aceasta se regaseste in atitudinea consilierului de reintegrare fata de persoana pentru care s-a solicitat intocmirea referatului de evaluare, inca din stadiul dezvoltarii relatiei profesionale, in modul in care consilierul de reintegrare ii prezinta clientului rolul sau si al referatului de evaluare, posibilitatea pe care acesta o are de a refuza colaborarea cu consilierul de reintegrare si consecintele pe care le va avea acest refuz (consemnarea in cadrul referatului de evaluare a refuzului de a colabora), precum si precizarea limitelor confidentialitatii.

Este bine cunoscut faptul ca, informatiile pe care ni le furnizeaza persoana pentru care s-a solicitat intocmirea referatului de evaluare sunt confidentiale, insa limitele acestei confidentialitati sunt clar determinate si trebuie aduse la cunostinta persoanei in cauza. Informatiile oferite consilierului de reintegrare stau la baza unei evaluari si sunt mentionate in referatul de evaluare, in masura relevantei lor, referat care este atasat dosarului penal. Pesoanele care au acces la acest dosar sunt judecatorul, procurorul de sedinta, personalul auxiliar si partile implicate impreuna cu avocatii acestora.

Strans legat de acest principiu si derivand din el este principiul respectarii dreptului la autodeterminare al persoanei cu care lucram in calitate de consilieri de reintegrare.

Persoana pentru care s-a solicitat intocmirea referatului de evaluare cunoscand modul in care va fi folosit referatul de evaluare si informatiile cuprinse in acesta, limitele confidentialitatii si posibilitatea sa de a refuza sa colaboreze cu consilierul de reintegrare, va avea posibilitatea de a lua o hotarare cu privire la acceptarea colaborarii pentru intocmirea referatului de evaluare si cu privire la informatiile pe care le ofera consilierului de reintegrare. Acest lucru este important pentru ca acesta sa nu-si formeze false asteptari fata de consilierul de reintegrare si rolul acestuia, asteptari care, ar genera o serie de frustrari si sentimente negative ale persoanei fata de consilierul de reintegrare, precum si pierderea increderii fata de acesta, intr-o etapa care poate reprezenta doar un stadiu initial in relatia consilierului de reintegrare cu persoana in cauza, in cazul in care aceasta, dupa finalizarea procesului penal, va fi incredintata in supravegherea serviciului de reintegrare.

Respectul se regaseste intr-o atitudine politicoasa a consilierului de reintegrare fata de persoana pentru care s-a solicitat intocmirea referatului de evaluare, de valorizare si de nediscriminare a acesteia datorita comportamentului sau sau apartenentei sale la o anumita etnie sau categorie sociala.

Acceptanta se regaseste, intr-o atitudine nonpunitiva a consilierului de reintegrare, in stadiul de evaluare acesta incercand sa inteleaga comportamentul persoanei si nu sa-l judece, iar ulterior, in stadiul de consiliere pentru schimbarea comportamentului, intr-o atitudine care releva faptul ca nu persoana este indezirabila ci un anumit comportament al sau este indezirabil social.

Aceste principii actioneaza nu declarativ ci, interiorizate de catre consilierul de reintegrare sociala, ele se afla in spatele comportamentului sau profesional si il ajuta pe acesta sa dezvolte o relatie profesionala eficienta cu clientul si sa rezolve, uneori, conflictul de valori generat de bipolaritatea suport -autoritate, specifica activitatii de reintegrare sociala.

In stadiul initial al activitatii de reintegrare sociala, de evaluare pentru intocmirea referatului de evaluare pentru instanta, atitudinea suportiva se exprima prin crearea unui cadru in care, persoana pentru care s-a solicitat referatul, se simte confortabil, prin utilizarea ascultarii active, cu toate elementele sale (empatie, parafrazare, reflectare, sumarizare), prin evitarea judecatilor de valoare, etc.

Autoritatea este data de rolul consilierului de reintegrare sociala de profesionist in cadrul sitemului de justitie penala, care realizeaza o evaluare concretizata intr-un document oficial, referatul de evaluare, care este inmanat instantei si utilizat in scopul individualizarii pedepsei care va fi aplicata persoanei.

Ambele atitudini (suportiva si autoritara) se releva din comportamentul verbal - informatiile pe care consilierul le ofera persoanei, modul in care conduce interviul, tipurile de intrebari pe care le utilizeaza- corelat cu comportamentul nonverbal - postura corpului, privirea, mimica, gestica, modulatia vocii, tonul, tinuta vestimentara.

Toate aceste elemente vorbesc despre noi si despre profesionalismul nostru si determina, in parte, atitudinea si reactiile pe care le obtinem din partea clientului. In cele mai multe cazuri, persoanele cu care lucram, se afla pentru prima data intr-o relatie profesionala de acest tip, noi oferindu-le in acest caz un model de comportament, iar reusita interviului depinde si de modul in care reusim sa transmitem, prin comportamentul nostru verbal si nonverbal, diferenta dintre acest gen de relatie si alt gen de relatii cu care ei sunt obisnuiti ( ex. discutie cu un prieten, flirt, etc).

Experienta profesionala ne arata ca in activitatea pe care o desfasoara, consilierii se confrunta uneori cu situatii aflate la limita relatiei profesionale cu clientul. Acest ghid isi propune a va oferi posibilitatea sa meditati asupra acestor probleme, sa gasiti solutii pe care sa le discutati ulterior in echipa, sa le selectati pe cale mai potrivite, conform principiilor si valorilor profesiei, astfel incat atunci cand va veti confrunta cu ele sa aveti in minte cateva repere care sa va ajute.
Ce faceti atunci cand va aflati in urmatoarele situatii, aflate la limita relatiei profesionale?
1. vi se face un cadou de catre client sau apropiati ai acestuia ;
vi se ofera flori (din gradina sau cumparate) ;
3. sunteti serviti cu bautura, cafea la domiciliu ;
4. sunteti invitat la o cafea, intr-un bar ;
5. sunteti invitat sa derulati interviul in parc ;
6. va intalniti intamplator pe strada, iar clientul adopta o atitudine prea informala, foarte jovial sau dimpotriva, nepoliticos, arogant (ex. "hai sa ma conduci pana in statie, sa mai stam de vorba") ;
7. clientul va cere numarul de telefon personal, adresa, sau va intreaba chestiuni personale in timpul interviului ;
8. clientul va face complimente referitoare la competenta profesionala, la ajutorul pe care i-l oferiti, la aspectul fizic ;
9. clientul vine prea des la birou, cerandu-va sprijinul in orice situatie, nejustificat uneori ;
10. dupa incheierea relatiei profesionala vine la birou si va solicita sprijinul in continuare ;
11. clientul va promite ca va ofera mai multe date referitoare la infractiune sau comportamentul sau daca nu le utilizati in referatul de evaluare ;
1 va dati seama ca clientul va place sau s-a indragostit de dumneavoastra ;
13. realizati ca dumneavoastra sunteti indragostit/a de el/ea ;
14. sunteti amenintati direct sau prin intermediul alto
1.3. Elaborarea referatului de evaluare si calitatea acestuia

1.3.1.Elaborarea referatului de evaluare

Dupa culegerea informatiilor necesare, ne aflam in momentul elaborarii referatului de evaluare. Este momentul in care estimam riscul de recidiva si identificam nivelul motivatiei pentru schimbarea comportamentului infractional Estimarea riscului de recidiva este un proces continuu. Presupune elaborarea unor predictii cu privire la posibilitatea aparitiei comportamentului infractional, frecventa acestor manifestari, tipul de comportament si posibilele victime ale acestui comportament.

Neexistand in Romania un instrument validat pe populatia romaneasca si acreditat pentru a fi utilizat, evaluarea riscului sta, o data in plus, sub semnul "posibilitatii", "incertitudinii".Pentru a estima riscul de recidiva folosim informatiile prezentate in capitolele anterioare ale referatului de evaluare, rezultatele analizei datelor factuale, legate de mediul social al persoanei pentru care s-a solicitat intocmirea referatului de evaluare si de istoria de viata a acesteia, cat si rezultatele analizei realizate in capitolele privind comportamentul persoanei inainte si dupa comiterea faptei si factori ai conduitei generale a persoanei.

In procesul de estimare a riscului trebuie avut in vedere faptul ca exista doua tipuri de factori care influenteaza comportamentul persoanei:

factori statici: ex. varsta comiterii primei infractiuni, varsta actuala, sexul, istoricul infractional;

factori dinamici: ex. abilitatile sociale, anturajul, capacitatea de autocontrol, abuzul de substanta, locuinta, calificarea, nivelul de scolarizare, locul de munca, etc.

Factorii dinamici sunt tinta interventiei pentru schimbarea comportamentului si reducerea riscului de recidiva Ambele tipuri de factori (statici si dinamici) se pot constitui in factori precipitatori sau inhibitori ai comportamentului infractional. Se analizeaza si se mentioneaza ca atare, la capitolul factori ai conduitei generale.

In privinta factorilor precipitatori dinamici, se apreciaza interventia care este necesara pentru diminuarea lor. In acest sens, se evalueaza motivatia pentru schimbare a persoanei pentru care se intocmeste referatul de evaluare si potentialul (resursele) pentru schimbare al acesteia si al mediului (programe, servicii, retea de suport social).

In urma analizei acestor elemente se estimeaza riscul de recidiva, care se prezinta in referatul de evaluare, in unul din cele trei nivele: scazut, mediu (riscul exista, insa, poate fi tinut sub control prin interventia specializata) si ridicat (riscul este imine

1.4.Identificarea motivatiei pentru schimbare

Interviul motivational este utilizat ca instrument de lucru in stabilirea motivatiei pentru schimbare si a stadiului in care se afla persoana evaluata, din punct de vedere motivational.

Acest model a fost creat initial de Prochaska si DiClemente pentru comportamentul adictiv (consumul de alcool) fiind preluat apoi si in munca cu infracorii. Asa cum se stie, modelul postuleaza existenta mai multor stadii motivationale in care se poate afla o persoana cu un comportament-problema: precontemplare, contemplare, decizie, actiune, mentinere, cadere/ recadere. Scopul principal al utilizarii inteviului motivational este acela de a ajuta clientii sa-si dezvolte motivatia pentru schimbare, trecand intr-un stadiu superior, fapt care le ofera posibilitatea de a realiza schimbarea comportamentala pe care o doresc.

In faza intocmirii referatelor de evaluare, utilizam aceasta metoda pentru identificarea stadiului motivational in care se afla clientul, in ceea ce priveste comportamentul infractional. Aceasta, alaturi de identificarea factorilor de risc si a celor protectivi, ne ajuta la estimarea perspectivelor de reintegrare sociala.

Aspectul important care trebuie retinut este ca aplicam modelul fiecare grup de factori crimonogeni in parte, incercand sa identificam specific nivelul motivatiei pentru schimbare (ex. relatii interpersonale, consum de alcool, scolarizare etc.). Acest lucru devine foarte important in momentul in care identifici si planifici interventia cea mai adecvata pentru modificarea comportamentala urmarita. Primii pasi in aceasta directie trebuie realizati pentru rezolvarea problemei pentru care clientul se afla in stadiul motivational cel mai avansat. Motivul este acela ca sansele de succes sunt mai mari, iar clientul poate vedea destul de repede modificarile dorite, lucru care-i va mentine sau spori increderea in sine si dorinta de schimbare.

Actiunile intreprinse de catre client in directia schimbarii sunt luate in considerare la estimarea perspectivelor de reintegrare sociala, iar precizarea lor in acest capitol pot oferi judecatorului date utile in procesul de individualizare a pedepsei.

In stadiul elaborarii referatului de evaluare, sunt si alte cateva aspecte care trebuie avute in vedere:

-Selectarea din multitudinea si varietatea de informatii culese, a informatiilor relevante (cele care au legatura cu comportamentul persoanei si cu situatia in care el se afla in prezent).

Trebuie avuta in vedere diferenta intre referatul de evaluare intocmit pentru minori si cel intocmit pentru o persoana adulta.

Astfel, pentru o persoana adulta, nu este relevant comportamentul sau scolar, de vreme ce a absolvit in urma cu cativa ani, important este, insa, nivelul sau de pregatire scolara si profesionala. De asemenea, nu este foarte relevanta relationarea cu familia de origine si nu este necesar sa fie prezentata situatia fratilor, etc., daca persoana nu locuieste impreuna cu acestia. Se va mentiona, insa, relatia cu acestia, in cazul in care familia face parte din reteaua de suport social al persoanei.

In conditiile in care persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare este un adult care si-a intemeiat propria familie, relatiile din cadrul acesteia vor face, in principal, obiectul evaluarii.

Este importanta urmarirea firului logic al referatului, astfel incat, concluziile prezentate in capitolele referitoare la "comportamentul persoanei inainte si dupa comiterea infractiunii" si la "perspectivele de reintegrare in comunitate" sa isi aiba justificarea in informatiile prezentate in capitolul "Date despre persoana inculpatului" si sa decurga logic din acestea.

Conform prevederilor O.G. 92/2000, referatul de evaluare trebuie sa fie prezentat clar, coerent si concis, respectandu-se structura referatului si continutul fiecarui capitol. Pentru a indeplini aceste conditii, este recomandat ca referatul sa nu depaseasca 4 pagini. Un referat care cuprinde un numar mare de pagini risca sa nu-si atinga scopul, pe de o parte datorita faptului ca, solicitand mult timp pentru a fi citit, ar putea deveni o simpla formalitate, iar pe de cealalta parte, in cazul in care ar fi citit, din amalgamul de informatii oferite, ar deveni dificila evidentierea informatiilor cu adevarat relevante din cuprinsul referatului. Limbajul utilizat trebuie sa fie unul profesional (nu se va folosi un stil specific naratiunii), simplu dar nu simplist, accesibil, neabuzand de jargonul profesional si folosind citate din afirmatiille persoanelor intervievate numai atunci cand este necesara evidentierea unor aspecte importante.

Consilierul de reintegrare care elaboreaza referatul de evaluare trebuie sa evite folosirea in referat a unui limbaj discriminatoriu, care lasa sa transpara anumite judecati de valoare sau credinte personale ale consilierului, care ar putea declansa anumite prejudecati persoanei care il citeste.

Perspectivele de reintegrare in societate trebuie sa fie realiste, bazate pe potentialul si motivatia pentru schimbare a persoanei, incluzand demersurile care trebuie facute, programele in care ar trebui inclusa persoana, institutiile care le pot derula, sistemul de suport social al persoanei si alte resurse comunitare, care ar trebui activate pentru a facilita reintegrarea sociala a acesteia.

Calitatea referatului de evaluare este data de respectarea, atat a regulilor de intocmire a acestuia (structura, colectarea informatiilor, evaluarea, analiza, sinteza si redactarea lor etc.), cat si de respectarea principiilor si a valorilor profesionale, acestea constituind premisele unui referat profesionist, obiectiv.

Este bine de retinut ca referatul de evaluare este intocmit pentru a fi prezentat judecatorului sau procurorului, ambii avand acces si la alte surse de informatii, dintre care cea mai importanta este inculpatul. Astfel incat, o evaluare subiectiva, care ia in considerare doar perspectiva inculpatului, fara a o confrunta cu alte surse relevante de informatii (in afara familiei, care de multe ori are tendinta de a prezenta doar informatiile care arata inculpatul intr-o lumina favorabila), va determina scaderea credibilitatii noastre, ca profesionisti.

1.5. Impactul referatului de evaluare

In cadrul unui exercitiu de grup desfasurat in cadrul seminarului "Activitatea la instanta si referatul de evaluare", care a avut ca scop indentificarea impactului referatului de evaluare asupra partilor implicate in procesul penal, participantii au identificat aceste parti ca fiind:

persoana pentru care s-a intocmit referatul de evaluare,

familia acesteia,

judecatorul din cadrul instantei penale care solutioneaza cauza,

procurorul de sedinta,

avocatul inculpatului,

consilierul de reintegrare

serviciul de reintegrare din care face parte

Vom incerca sa prezentam, in continuare o sinteza a aspectelor identificate de participantii la curs, cu privire la impactul pe care il poate avea referatul de evaluare asupra fiecareia dintre partile mentionate.

Astfel, persoana pentru care s-a intocmit referatul de evaluare resimte, in cea mai mare masura impactul acestui referat, intr-o maniera pozitiva sau negativa, in functie de proportia mai multor elemente. In primul rand, pentru aceasta persoana, relatia profesionala cu consilierul de reintegrare, ipostaza de a fi evaluat, poate fi o experienta diferita de experientele anterioare ale persoanei, oferindu-i-se prilejul de a discuta despre sine, de a incerca sa inteleaga si sa isi explice propriul comportament. Din acest motiv, interviul cu consilierul de reintegrare, poate constitui primul pas catre trecerea la un stadiu motivational superior cu privire la schimbarea comportamentului infractional.

In cazul in care, consilierul de reintegrare reuseste stabilirea unei relatii profesionale cu persoana pentru care s-a solicitat intocmirea referatului de evaluare, conform criteriilor care au fost deja mentionate, in care acesta se simte valorizat si intelege corect scopul acelui demers, sunt sanse mari ca impactul referatului si al intregului proces de evaluare sa fie unul pozitiv.

In cazul in care, insa, acesta, nu a inteles corect scopul referatului si rolul consilierului, dezvoltand asteptari nerealiste (de exemplu, asteptarea de a i se intocmi un referat favorabil), persoana ar putea percepe aceasta experienta ca fiind negativa.

De asemenea, pentru familia persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare, aceasta ar putea fi o ocazie de a acorda atentie acestei persoane, incercand sa-i inteleaga comportamentul, cauzele care l-au provocat si cum ar putea fi schimbat acest comportament. Este, in acelasi timp o ocazie pentru membrii familiei de a-si constientiza rolul pe care il pot avea in reintegrarea sociala a persoanei, de a-si asuma o responsabilitate in acest sens si de a se implica activ in acest proces.

In cazul in care referatul de evaluare cuprinde informatii relevante si o analiza obiectiva a acestora, el poate veni in sprijinul judecatorului care solutioneaza cauza, favorizand o mai buna cunoastere a inculpatului din punct de vedere psiho-social si a posibilitatilor acestuia de a se reintegra in societate, putand utiliza aceste informatii pentru individualizarea pedepsei.

Impactul poate fi negativ, in cazul in care referatul nu indeplineste standardele de calitate, fie datorita limbajului folosit, lipsei de obiectivitate sau a intelegerii gresite, de catre consilier, a rolului referatului de evaluare, acesta cuprinzand aprecieri cu privire la vinovatia sau nevinovatia inculpatului, opinii sau recomandari adresate instantei, cu prinvire la hotararea care ar trebui luata in cauza sau transformandu-se intr-o pledoarie pentru inculpat.

Trebuie sa avem in vedere, in acest sens, faptul ca referatul de evaluare are "rol consultativ si de orientare" (O.G. 92 /2000) si nu acela de a adresa recomandari instantei cu privire la modul de solutionare a cauzei.

Pentru a-si pastra obiectivitatea, consilierul de reintegrare responsabil de caz, trebuie sa stie ca hotararea apartine instantei, evitand, astfel, auto-responsabilizarea excesiva cu privire la sentinta aplicata.

Referatul de evaluare reprezinta " o carte de vizita" pentru serviciul de reintegrare in cadrul caruia a fost intocmit, oferind o imagine cu privire la competenta si profesionalismul consilierilor de reintegrare.