Prescriptia dreptului de optiune succesorala

A.  Termenul de optiune

Pentru ca soarta juridica a mostenirii sa nu ramina multa vreme incerta, dreptul de optiune trebuie sa fie exercitat intr‑un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii mostenirii. Art. 700 al. 1 Cod civil (modificat prin Decretul nr. 73/1954) prevede ca "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr‑un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii".

Desi legea se refera la "dreptul de a accepta" mostenirea (iar nu la dreptul de optiune), este neindoielnic ca si renuntarea la mostenire urmeaza sa fie facuta in aceeasi perioada de timp. Termenul de 6 luni este acordat de lege pentru exercitarea dreptului de optiune, pentru a se putea pronunta asupra acceptarii sau renuntarii in deplina cunostinta de cauza.

B.   Natura juridica a termenului

Legea (art. 700, 701 Cod civil) califica termenul de 6 luni ca fiind un termen de prescriptie - calificare criticata in doctrina ca fiind o inadvertenta, dat fiind ca prescriptia extinctiva presupune stingerea dreptului la actiune in sens material, iar dreptul de optiune succesorala nu constituie un drept la actiune, ci un drept subiectiv care trebuie valorificat in termenul prevazut de lege (sub sanctiunea decaderii).

Termenul de exercitare a optiunii succesorale trebuie considerat tot un caz de prescriptie a dreptului la actiune, iar nu de prescriptie a dreptului material. Astfel fiind, termenul de prescriptie a dreptului patrimonial de optiune succesorala este susceptibil de intrerupere, suspendare si repunere in termen, fiindu‑i aplicabile regulile care guverneaza materia prescriptiei extinctive. Opinia dominanta este ca nu sint motive suficient de temeinice pentru care termenul de optiune sa fie sustras regimului de drept comun al prescriptiei extinctive, el oferind solutii corespunzatoare problemelor care se pun in practica.

C.  Domeniul de aplicare al termenului de optiune

Termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 700 Cod civil pentru exercitarea dreptului de optiune se aplica nu numai mostenitorilor legali, dar si legatarilor universali sau cu titlu universal. Se pune insa intrebarea daca acest termen de prescriptie vizeaza sau nu si legatele cu titlu particular.

In practica judiciara se aplica in mod consecvent solutia potrivit careia termenul de 6 luni nu se aplica in cazul legatarilor cu titlu particular, in privinta lor fiind aplicabile dispozitiile referitoare la prescriptie din dreptul comun. Astfel, daca legatul are ca obiect un bun individual determinat, dreptul real cu care a fost gratificat legatarul particular se naste din clipa deschiderii mostenirii si poate fi realizat prin actiunea in revendicare, care este imprescriptibila. Daca legatul consta intr‑un lucru determinat prin gen, in patrimoniul legatarului se naste o creanta care poate fi valorificata printr‑o actiune personala care se prescrie prin 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958).

Marea majoritate a autorilor se pronunta, de asemenea, in sensul solutiei adoptate in practica judiciara, mai ales pe considerentul ca notiunea de "succesiune" din art. 700 Cod civil nu poate desemna decit transmisiunea universala sau cu titlu universal si exclude transmisiunea cu titlu particular.

Intr‑o alta opinie, s‑a sustinut ca este inacceptabil ca pentru unii mostenitori termenul sa fie de 6 luni, iar pentru altii termenul de drept comun, urmind ca in cazul legatului de bunuri individual determinate actiunea sa fie imprescriptibila. Pe de alta parte, nu se poate admite ca o persoana sa dobindeasca ceva fara sa‑si fi manifestat vointa in acest sens, mentinindu‑se o stare de incertitudine timp indelungat. Termenul de "succesiune" poate fi interpretat in sensul ca se refera si la legatele cu titlu particular; termenul general de prescriptie se aplica executarii legatelor particulare, iar nu acceptarii lor, care trebuie sa aiba loc in termenul prevazut de art. 700 Cod civil.

Ultima opinie pare sa fie cea mai justa si mai corespunzatoare sigurantei circuitului civil al valorilor materiale:

Notiunea de "succesiune" (mostenire), ca si notiunea de "succesor" - in lipsa altor precizari exprese sau implicite - vizeaza nu numai transmisiunile universale si cu titlu universal, dar si cele cu titlu particular

Prescriptia de 6 luni prevazuta de art. 700 Cod civil este aplicabila si statului, atunci cind vine la mostenire ca legatar universal sau cu titlu universal ori cu titlu particular. Aceeasi solutie este aplicabila si in cazul in care legatarul este o unitate administrativ-teritoriala (sau orice persoana juridica legatara). In schimb, daca statul este chemat ope legis sa culeaga o mostenire vacanta (total sau partial), caz in care nu are drept de optiune, termenul prevazut pentru exercitarea acestui drept devine inaplicabil.

D.  Inceputul prescriptiei dreptului de optiune succesorala

Conform art. 700 al. 1 Cod civil, termenul de prescriptie de 6 luni incepe sa curga "de la deschiderea succesiunii", deci de la data mortii celui care lasa mostenirea. Intrucit dreptul de optiune se naste in persoana mostenitorilor de la deschiderea mostenirii, el poate fi exercitat numai din acest moment. Orice act de acceptare sau de renuntare facut inainte de aceasta data este lipsit de obiect si reprezinta un act asupra unei succesiuni viitoare, nepermis de lege (art. 702 Cod civil) si, ca atare, nul de drept; dupa deschiderea mostenirii, succesibilul poate opta valabil din nou. Nici obligatia asumata inainte de deschiderea mostenirii de a opta intr‑un sens sau altul (de regula in sensul renuntarii), nula de drept, nu anihileaza dreptul succesibilului de a opta liber, indiferent de promisiunea facuta.

Ceea ce intereseaza din punct de vedere al inceputului prescriptiei dreptului de optiune este data decesului, indiferent de momentul inscrierii lui in registrele de stare civila. Termenul prescriptiei incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii chiar daca succesibilul a luat cunostinta mai tirziu de moartea celui care lasa mostenirea. Nu prezinta importanta nici faptul ca succesibilul locuieste in alta localitate (din tara sau chiar din strainatate) decit locul deschiderii mostenirii (ultimul domiciliu al defunctului). Nu intereseaza nici cunoasterea de catre succesibili a componentei patrimoniului succesoral (existenta unor active sau pasive descoperite dupa 6 luni de la deschiderea mostenirii, donatii facute de de cuius pentru care se poate eventual cere revocarea sau reductiunea etc.).

Prescriptia incepe sa curga de la deschiderea mostenirii fata de toti succesibilii indiferent ca vocatia lor la mostenire este concreta, utila sau numai generala, eventuala. Deci termenul de optiune este unic si incepe sa curga de la data mortii celui care lasa mostenirea nu numai pentru succesibilii chemati in primul rind la mostenire, dar si pentru cei subsecventi. Optiunea exercitata de succesibilii subsecventi va produce efecte sau va ramine ineficace, dupa cum succesibilii in rang preferabil vor renunta sau vor accepta mostenirea.

Regula privind inceputul prescriptiei se aplica indiferent daca succesibilul mosteneste in nume propriu, prin reprezentare sau prin retransmitere. In ultima ipoteza, cind moartea succesibilului intervine inlauntrul termenului de optiune, dar mai inainte de a fi optat, si dreptul sau de optiune se retransmite, in cadrul patrimoniului sau lasat mostenire, la proprii sai mostenitori, acestia vor putea exercita dreptul de optiune numai in restul termenului pe care il mai avea succesibilul la data mortii sale. Mostenitorul sau mostenitorii dreptului de optiune prin retransmitere nu pot beneficia de un termen mai lung decit cel avut de succesibilul decedat

De la regula calcularii termenului de prescriptie din momentul deschiderii mostenirii exista si unele exceptii:

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

In cazul copilului conceput inainte de deschiderea mostenirii, dar nascut ulterior, termenul de prescriptie va incepe sa curga pentru el de la data nasterii, deoarece numai din acest moment se va sti ca s‑a nascut viu (art. 654 Cod civil), deci are capacitate succesorala, iar pe de alta parte, el este considerat ca exista de la conceptie numai pentru dobindirea drepturilor, nu si pentru stingerea lor (art. 7 al. 2 din Decretul nr. 31/1954); numai de la nastere el poate exercita (prin reprezentanti) dreptul de optiune.

In cazul declararii judecatoresti a mortii celui care lasa mostenirea, termenul prescriptiei incepe sa curga nu de la data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii (si care marcheaza momentul deschiderii mostenirii), ci de la data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti declarative de moarte. Solutia se explica prin faptul ca pina in acest moment "cel disparut este prezumat a fi in viata" (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), deci dreptul de optiune nu ar putea fi exercitat in mod valabil.

Daca stabilirea legaturii de rudenie cu defunctul se face pe cale judecatoreasca, presciptia incepe sa curga de la data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti. Pina in acest moment, persoana in cauza nu are posibilitatea exercitarii dreptului de optiune, neputind dovedi vocatia la mostenire. Efectul retroactiv al hotaririi nu este de natura a infirma aceasta solutie (la fel ca si in cazul declararii judecatoresti a mortii sau a copilului conceput).

Inceputul prescriptiei dreptului de optiune succesorala mai poate fi aminat datorita unor imprejurari care constituie cauze de suspendare a prescriptiei, daca aceste cauze opereaza de la data deschiderii mostenirii, impiedicindu‑l pe succesibil sa‑si exercite dreptul de optiune.

E.   Suspendarea si intreruperea prescriptiei. Repunerea in termen

Conform art. 700 al. 2 Cod civil, daca mostenitorul a fost impiedicat, din motive de forta majora, sa‑si exercite dreptul de optiune, instanta judecatoreasca poate prelungi termenul de prescriptie cu cel mut 6 luni de la data cind a luat sfirsit impiedicarea. Intrucit prescriptia dreptului de optiune s‑a redus de la 30 de ani la numai 6 luni, legiuitorul a prevazut posibilitatea repunerii in termenul de prescriptie pentru motive de forta majora.

Dupa adoptarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extincitva - in lumina caruia forta majora este o cauza de suspendare de drept a prescriptiei, iar repunerea in termen poate fi dispusa de instanta pentru alte motive temeinic justificate - s‑a hotariit ca art. 700 al. 2 Cod civil trebuie considerat abrogat tacit si inlocuit prin prevederile art. 13 din Decretul nr. 167/1958. Inseamna ca prevederile dreptului comun al prescriptiei extinctive sint aplicabile si in privinta prescriptiei dreptului de optiune succesorala.

Suspendarea prescriptiei

Cursul prescriptiei dreptului de optiune succesorala de 6 luni se suspenda de drept cit timp succesibilul:

a)      este impiedicat printr‑un caz de forta majora sa‑si exercite dreptul de optiune succesorala (art. 13 lit. a din Decretul nr. 167/1958). Prin caz de forta majora se intelege un eveniment exterior, imprevizibil, inevitabil si invincibil, care creaza o impiedicare absoluta de a actiona. Orice alta impiedicare, temeinic justificata si neimputabila succesibilului, poate justifica numai repunerea in termenul de prescriptie;

b)      face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sint puse pe picior de razboi (art. 13 lit. b din Decretul nr. 167/1958);

c)      este lipsit de capacitatea de exercitiu si nu are reprezentant legal sau are capacitate de exercitiu restrinsa si nu are cine sa‑i incuviinteze actele (art. 14 al. 2 din Decretul nr. 167/1958). Daca cel ocrotit are ocrotitor legal, dar intre ei exista contrarietate de interese cursul prescriptiei se suspenda fata de cel ocrotit atita timp cit acesta n‑a avut curator desemnat pro causa de autoritatea tutelara (art. 14 al. 2 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 132 si 133 Codul familiei);

d)      avind in vedere ca exercitarea dreptului de optiune succesorala reprezinta un act de dispozitie (deci in cazul persoanelor incapabile sau cu capacitate de exercitiu restrinsa necesita incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare), in practica judiciara s‑a admis suspendarea cursului prescriptiei pe durata necesara obtinerii autorizatiei, daca demersurile in acest scop au fost facute inainte de implinirea termenului de prescriptie. Desi acest caz nu a fost prevazut expres de Decretul nr. 167/1958, el rezulta din ratiunea legii, in sensul ca nu poate curge prescriptia cind cel indreptatit a‑si valorifica un drept nu ramine in pasivitate; altfel ar insemna sa fie indepartat de la sucesiune minorul, desi nu a neglijat exercitarea dreptului, ci s‑a conformat legii, cerind autorizarea pe care aceasta o pretinde.

Potrivit Decretului nr. 167/1958, dupa incetarea suspendarii prescriptia isi reia cursul, socotindu‑se si timpul curs inainte de suspendare, dar nu se va implini mai inainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la incetarea cauzei de suspendare (art. 15). In materia analizata, aceasta inseamna ca succesibilul va avea la dispozitie un nou termen de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune.

Intreruperea prescriptiei

In principiu, se admite aplicarea dispozitiilor din Decretul nr. 167/1958 referitoare la intreruperea prescriptiei in materia optiunii succesorale. In fapt, insa, problema intreruperii prescriptiei - cu consecinta intreruperii curgerii unui nou termen de prescriptie posterior intreruperii - nu se pune in aceasta materie. Daca succesibilul si‑a exercitat dreptul de optiune in termen (expres sau tacit, pe cale notariala sau judecatoreasca) nu incepe sa curga un nou termen de prescriptie; dreptul de optiune s‑a "consumat". Chiar daca succesibilul a renuntat la mostenire si vrea sa revina asupra renuntarii, o poate face, in conditiile prevazute de lege, numai inlauntrul termenului de prescriptie initial.

Repunerea in termenul de prescriptie

Se admite unanim ca succesibilul poate fi repus in termenul de prescriptie de instanta judecatoreasca daca se constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit si cu conditia sa fi cerut repunerea in termen in decurs de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie (art. 19 din Decretul nr. 167/1958).

Prin cauze temeinic justificate se inteleg acele imprejurari care nu pot fi imputate unei culpe a titularului dreptului de optiune, dar care nu intrunesc nici caracterele fortei majore. Este vorba deci de cazuri fortuite, adica imprejurari neimputabile succesibilului, dar care nu sint totusi impiedicari absolute, ca cele reprezentind forta majora Repunerea in termen, care poate produce efecte si fata de terti, este de competenta exclusiva a instantei judecatoresti. Notarii sau organele administratiei de stat nu au competenta de a repune in termen. In schimb, conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, mostenitorii fostului proprietar al terenului care nu‑si pot dovedi aceasta calitate, sint socotiti repusi in termenul de acceptare cu privire la cota parte ce li se cuvine, considerindu‑se ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei in termenul prevazuta de lege. Analog se pune problema si in lumina art. 5 al. 3 din Legea nr. 112/195 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului. In aceste cazuri repunerea in termen opereaza de drept si nu trebuie sa fie ceruta instantei judecatoresti.

Se pune problema ce efecte produce admiterea de catre instanta a cererii de repunere in termenul de prescriptie. Problema este foarte controversata.

Intr‑o opinie, se considera ca admiterea actiunii de repunere in termen constituie o acceptare (probabil se are in vedere acceptarea pura si simpla) implicita a mostenirii de catre succesibilul reclamant, astfel incit instanta nu va mai acorda un termen pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala.

Dupa alta opinie, daca instanta admite cererea de repunere in termen, va putea acorda succesibilului un nou termen, care nu va putea depasi 6 luni de la data cind au luat sfirsit imprejurarile care impiedicau exercitarea dreptului de optiune.

Desi exista argumente puternice pentru prima opinie, este preferabila a doua. Cererea de repunere in termen nu implica, cu necesitate, acceptarea pura si simpla a mostenirii (in sensul art. 689-690 Cod civil). Deci instanta poate acorda un termen rezonabil pentru exercitarea dreptului de optiune (termen care va putea eventual depasi 6 luni de la data cind au luat sfirsit imprejurarile care impiedicau exercitarea dreptului de optiune, mai ales daca judecata cererii de repunere in termen a implicat o perioada mai lunga). In schimb, daca succesibilul - in cererea de repunere in termen sau in cursul solutionarii cererii - declara ca accepta pur si simplu mostenirea, ori daca natura actiunii intentate implica vointa succesibilului de a accepta mostenirea (de exemplu actiune si partaj), instanta nu va mai acorda un termen pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala. Dar daca vointa succesibilului se manifesta in sensul acceptarii sub beneficiu de inventar, instanta va trebui sa acorde un termen pentru facerea inventarului fidel si exact al patrimoniului succesoral.

F.   Efectele prescriptiei dreptului de optiune succesorala

Daca succesibilul nu si‑a exercitat dreptul de optiune in termenul prevazut de art. 700 Cod civil, potrivit regulilor aplicabile prescriptiei extinctive, in puterea legii, se stinge dreptul de a accepta mostenirea si, odata cu acest drept se stinge - cu efect retroactiv - si titlul sau de mostenitor; el devine strain de mostenire. Deci stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atrage stingerea chiar a vocatiei succesorale.

Neexercitarea dreptului de optiune in termenul prevazut de lege nu se confunda insa cu renuntarea la mostenire. De exemplu, succesibilul care a pierdut termenul de prescriptie poate beneficia de repunerea in termen, ceea ce nu se poate admite in cazul renuntatorului, in schimb opereaza in cazul ceor ce nu pot dovedi acceptarea in termen a mostenirii.

De asemenea, stingerea prin prescriptie a titlului de mostenitor, a vocatiei succesorale, produce efecte absolute (erga omnes); poate fi invocata - ca si renuntarea la mostenire - de orice persoana interesata (comostenitori legali, mostenitori subsecventi, legatari, creditori sau debitori ai succesiunii etc.). Ea poate fi invocata si in cadrul unor actiuni reale

I.1.2.           Termenele de inventar si de deliberare

A.  Durata

Patrimoniul succesoral se transmite catre cel chemat in puterea legii sau a vointei celui care lasa mostenirea din ziua deschiderii mostenirii. Drept consecinta, el poate fi de indata urmarit de catre creditorii succesiunii, inclusiv de catre legatarii cu dreptul de a cere predarea legatelor. Pe de alta parte, insa, legea acorda succesibilului un termen de 6 luni pentru consolidarea titlului de mostenitor prin acceptarea mostenirii, respectiv pentru desfiintarea cu efect retroactiv a vocatiei succesorale prin renuntarea la mostenire.

Pentru a impaca dreptul creditorilor de a‑si valorifica pretentiile fara intirziere cu dreptul succesibilului de a opta in cunostinta de cauza, Codul civil (art. 706-711) a prevazut in favoarea succesibilului un termen de 3 luni de la deschiderea mostenirii (in prezent, potrivit art. 70 si urm. din Legea nr. 36/1995, cererea de inventariere tinind loc si de cerere de deschidere a procedurii succesorale notariale) si un termen de 40 de zile pentru a delibera asupra acceptarii sau renuntarii la mostenire, termen de deliberare care curge de la data semnarii procesului-verbal de inventariere (art. 71 din Legea nr. 36/1995), cel mai tirziu de la expirarea termenului de 3 luni. La cererea succesibilului, in functie de imprejurari, instanta poate prelungi aceste termene, dar numai in limita termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala.

B.   Efecte

In cursul termenelor de inventar si deliberare, succesibilul actionat de creditor poate, pe cale de exceptie dilatorie, sa ceara suspendarea procedurii; pina la expirarea termenului prevazut de lege sau acordat de instanta, el nu poate fi obligat sa opteze si nici nu se poate obtine o hotarire de obligare impotriva lui in calitate de mostenitor (dreptul de optiune este dublat de dreptul de abstentiune); in acest interval de timp el are numai dreptul - nu si obligatia - de a opta: de a accepta pur si simplu, sub beneficiu de inventar sau de a renunta la mostenire.

Dupa expirarea termenelor de inventar si de deliberare, succesibilul este obligat sa opteze (in sensul dorit). Daca nu opteaza, instanta il poate condamna in calitate de acceptant pur si simplu (art. 711 Cod civil). Insa el va fi considerat acceptant numai in raport de persoanele cu care s‑a judecat (principiul relativitatii autoritatii lucrului judecat); fata de alte persoane el pastreaza dreptul de optiune succesorala in cursul termenului de prescriptie.

C.  Mentiune

Termenele de inventar si de deliberare au fost prevazute in Codul civil si prezentau o importanta practica deosebita in conditiile prescriptiei dreptului de optiune succesorala de 30 de ani. Dupa reducerea termenului de prescriptie la numai 6 luni, textele in materie prezinta o importanta practica redusa; ii impiedica pe creditori de a obtine o hotarire impotriva succesibilului dupa deschiderea mostenirii.