Perimarea actiunii

Perimarea actiunii.

Lasarea in nelucrare a unei cauze timp indelungat, atrage consecinta perimarii procesului. "Daca partea lasa procesul in nelucrare, legea dispune ca el va fi perimat dupa trecerea unui anumit interval de timp. Perimarea poate fi caracterizata ca o sanctiune procesuala care consta in stingerea procesului in faza in care se gaseste (actiune, cale de atac, executare silita) si care se bazeaza pe prezumtia de desistare a partii de la cererea facuta, dedusa din faptul inactivitatii, vreme indelungata, in judecata.

Obiectul perimarii. In conformitate cu prevederile art. 248 C. pr. civ. "Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare, din vina partii, timp de un an". Deci, prin perimare se stinge orice cerere care obliga instanta la cercetarea si solutionarea sa in fond. Orice alte cereri care nu obliga instanta la judecarea lor in fond nu sunt supuse perimarii. De exemplu, institutia perimarii nu se aplica cererilor privind luarea masurilor asiguratorii, deoarece acestea au caracterul unor masuri de conservare pentru a preveni instrainarea sau degradarea bunurilor debitorului pe timpul procesului.

Conditiile in care opereaza perimarea. Pentru ca perimarea sa opereze se cer a fi indeplinite mai multe conditii:

In primul rand, perimarea vizeaza o cerere care a dat nastere unei activitati judiciare de fond prin aplicarea tuturor regulilor comune de procedura: citatii, dezbateri, suspendare etc. Cererile care nu reclama o rezolvare in fond nu sunt supuse perimarii.

In al doilea rand, cererea trebuie sa fi ramas in nelucrare timp de un an in materie civila si sase luni in materie comerciala. Perimarea nu opereaza daca s-a facut un act intrerupator de perimare. Potrivit art. 249 C. pr. civ., intreruperea cursului perimarii se realizeaza prin indeplinirea oricarui act de procedura facut in vederea continuarii judecatii.

Perimarea nu opereaza daca exista vreo cauza datorita careia curgerea termenului de perimare este suspendat. Art. 250 C. pr. civ. enumera trei cazuri in care curgerea termenului de perimare este suspendata:

a) art. 244 C. pr. civ., termenul de perimare nu curge pe perioada cat tine suspendarea.

b) cand opereaza o cauza de suspendare judecatii legala de plin drept, dintre cele prevazute in art. 243 C. pr. civ., termenul de perimare nu curge timp de trei luni de la data cand s-a petrecut faptul care a determinat suspendarea.

c) cand partea este impiedicata a starui in judecata dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa, cursul perimarii este suspendat pe intreaga perioada cat dureaza acea impiedicare.

In al treilea rand, tot ca o conditie pentru ca perimarea sa opereze, este necesar ca procesul sa fi ramas in nelucrare din vina partii. Ramanerea in nelucrare a procesului trebuie sa-i fie imputabila deci partii, fiindca numai asa se poate explica ideea de sanctiune care caracterizeaza perimarea.

Asa cum prevede art. 248 C. pr. civ., partea nu se considera a fi in culpa in urmatoarele ipoteze:

- cand actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu.

- cand fara vina partii cererea n-a ajuns la instanta competenta.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Necesarii - sclavul care este numit mostenitor al unui stapan insolvabil.

Sui et necesarii - descendenti

Extranei

Acceptarea succesiunii - un act unilateral prin care mostenitorul voluntar isi manifesta vointa de a veni la averea succesorala, de a se transforma din succesibil in succesor.

Cretio - acceptarea tacita - orice act juridic savarsit de succesibil si pe care nu-l putea face decat in calitate de mostenitor.

Renuntarea la succesiune

In mod retroactiv se considera ca cel care renunta la succesiune nu a avut niciodata dreptul la mostenire.

Actiunile succesorale

Petitio hereditatis o actiune reala prin care mostenitorul neposesorul care nu e proprietar al bunurilor succesorale sa i le predea, si face aceasta cerere prevalandu-se de calitatea sa de succesor

Succesiunea testamentara. Testamentul.

A.     Testamentul civil

Calatis comitiis

Nu este testamentul ca vointa a persoanei.

Se face, se intocmeste in fata Comitiei Curiate care se intruneste de doua ori pe an (caracter public)

Nu se aplica tuturor claselor sociale; plebeii nu faceau parte din Comitia curiata.

In procinctu

Mancipatio

Familiae emptor Cel care face testamentul, luand bunurile acestui cumparator (familiae emptor), care apoi, conform vointei defunctului, va imparti bunurile acestuia familiei sale.

Dezavantaje:

caracterul public;

obligatiile de a indeplini vointa defunctului nu exista, bunurile putand fi vandute (exista doar o obligatie morala);

act contractual care implica asentimentul celeilalte parti;

Mancipativo (Mancipativ)

caracter scris;

Termenul de perimare incepe sa curga de la data ultimului act de procedura indeplinit in cauza. Constituie acte de la care incepe sa curga termenul de perimare rezolutia instantei prin care s-a dispus timbrarea actiunii, incheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa partilor, data la care cererea a ajuns la instanta competenta sa o judece etc.

Procedura si efectele perimarii. Procedura perimarii este reglementata de art. 252 si 253 C. pr. civ. Conform art. 248 C. pr. civ. perimarea opereaza "de drept" adica din simplul fapt al implinirii termenului de un an in materie civila si 6 luni in materie comerciala. "Perimarea se constata din oficiu sau la cererea partii interesate" (art. 252 C. pr. civ.). Partile interesate (de regula paratul sau intimatul) pot invoca perimarea fie printr-o cerere directa, fie pe cale de exceptie.

Presedintele instantei, indiferent de modul sesizarii, va dispune repunerea cauzei pe rol fixandu-i termen de judecata. Pentru termenul fixat se va dispune citarea partilor precum si intocmirea de catre grefierul instantei a unei dari de seama asupra actelor de procedura in legatura cu perimarea (art. 252 alin. 1 C. pr. civ.).

La termenul fixat se asculta mai intai darea de seama apoi concluziile partilor asupra motivelor care au determinat lasarea in nelucrare a cauzei, data la care s-a intocmit ultimul act de procedura, precum si faptul ca nu s-a staruit in judecarea cauzei de catre partea interesata.

Instanta de judecata, in urma dezbaterilor in contradictoriu, se va pronunta asupra faptului daca perimarea a operat sau nu. In cazul in care se constata ca perimarea n-a operat in cauza, instanta se va pronunta printr-o incheiere, care va putea fi atacata numai odata cu fondul cauzei. In cazul in care instanta constata caperimarea a operat in cauza se va pronunta printr-o hotarare. Hotararea prin care se constata perimarea este susceptibila de a fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Ca efecte ale perimarii, potrivit art.254 C.proc.civ., perimarea stinge procesul impreuna cu toate actele de procedura efectuate pana la momentul ramanerii in nelucrare a cauzei. Subliniem ca perimarea nu stinge nici dreptul subiectiv pretins de reclamant si nici dreptul la actiune, fireste daca intre timp n-a operat prescriptia. In consecinta, reclamantul va putea sa intenteze o noua actiune pretinzand acelasi drept ca si in procesul perimat.