Drept
Pedepsele principale aplicabile persoanei fizicePedepsele principale aplicabile persoanei fizice In conformitatea cu Codul Penal in vigoare, acestea sunt, cum am precizat ṣi mai sus: - detentiunea pe viata; - inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani; - amenda de la 100 lei la 50.000 lei. Pedepsele principale sunt acelea care se pot aplica singure pentru faptele penale savarsite[1]. Potrivit legii, in inchisoare se executa doua dintre pedepsele principale: detentiunea pe viata si pedeapsa cu inchisoarea .Potrivit art. 53 alin. (3) din C. Penal executarea pedepselor privative de libertate se bazeza pe sistemul progresiv . Condamnatii au posibilitatea sa treca dintr-un regim de executare in altul in conditiile prevazute de lege privind executatea pedepselor. Regimurile in care se executa pedepsele privative de libertate sunt : a) regimul de maxima siguranta; b) regimul inchis; c) regimul semideschis; d) regimul deschis. Pedeapsa privativa de libertate este baza sistemului penal modern. In trecut, pana la inceputul secolului al XIX-lea, baza sistemului penal a fost pedeapsa corporal, inlocuirea acesteia insemnand renaṣterea dreptului penal ṣi inaugurarea unei epoci umanitare . Obiectul pedepsei cu inchisoarea il constituie libertatea condamnatului, unul din cele mai de pret bunuri ale individului. Valoarea acestuia este general, adica exista pentru toti indivizii, de toate conditiile . Pedeapsa cu inchisoarea este considerata ca fiind superioara celorlalte pedepse, fiindca are mai multe avantaje ṣi calitati: - poate fi aplicata ṣi executata in forma umana; - este eficace, imprimand un rau sensibil, prin bunul foarte valorous pe care il are ca obiect; - poate fi aplicata dupa regimuri penitenciare variate, potrivit naturii infractorilor ṣi a infractiunilor, ṣi poate produce efecte multiple: intimidarea, educatia, reformarea ṣi eliminarea; - este generala, reglementand in mod uniform situatiile prevazute de lege; - este abstract, nevizand situatia unui anume cetatean; - are putere de ordine public; - este susceptibila de a se transforma in oricare dintre cele patru categorii de pedepse modern (detentiunea pe viata, pedeapsa cu inchisoarea sau restrictiva de libertate, pedeapsa amenzii, pedepse privative de drepturi). Privarea de libertate este cheia sistemului penal actual; ea sta nu numai la baza pedepselor, ci ṣi a masurilor de siguranta, educatie, protectie, precum ṣi la baza masurilor procedurale de siguranta preventiva . I.2.1. Pedeapsa detentiunii pe viata Pedeapsa cu moartea prevazuta de Codul nostru Penal a fost inlocuita in anul 1990 cu pedeapsa principala a detentiunii pe viata, art. 2 din Decretul Lege nr. 6/1990 prevazand ca toate dispozitiile privind pedeapsa cu moartea din Codul Penal, Codul de procedura penala si alte acte normative fiind considerate ca referindu-se la pedeapsa detentiunii pe viata. Executarea pedepsei detentiunii pe viata are loc in penitenciare anume destinate sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare, regimul executarii fiind in acelasi timp reglementat in legea privind executarea pedepselor. 1.1. Notiune, aplicare, executare Potrivit art. 56 C. Penal, detentiunea pe viata consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata ṣi se executa conform legii privind executarea pedepselor. Detentiunea pe viata este o pedeapsa principala si reprezinta cea mai severa pedeapsa din legislatia penala actuala. Detentiunea pe viata a fost introdusa ca si o inlocuire a pedepsei cu moartea . Spre deosebire de pedeapsa cu moartea , detentiunea pe viata are avantajul ca poate fi retrasa in caz de eroare judiciara. Detentiunea pe viata este o pedeapsa absolut determinanta si sub aspect ca nu poate fi adaptabila. Consta in lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vietii lui. Pedeapsa detentiunii pe viata este privativa de libertate, dar nu cu caracter temporar cum este inchisoarea ,ci cu caracter perpetuu. Detentiunea pe viata poate fi prevazuta de lege ca pedeapsa unica (de exemplu in cazul infractiunii de genocid prevazuta de art. 357 alin. 2, a infractiunii de tratamente neomenoase prevazuta de art. 358 alin. Ultimo C. pen., sau a infractiunii de omor savarṣit asupra personalului silvic prevazuta de art. 42 din O.U.G. nr. 59/2000), sau alternative cu pedeapsa inchisorii (de exemplu, in cazul omorului deosebit de grav prevazut de art. 176 C. pen.) . Pentru aplicarea pedepsei detentiunii pe viata este necesar ca inculpatul sa nu fi implinit varsta de 60 de ani la data pronuntarii hotararii de condamnare. In cazul in care inculpatul a implinit varsta de 60 de ani, iar instanta apreciaza ca s-ar impune aplicarea pedepsei detentiunii pe viata, se va aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani ṣi pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata de 10 ani. Daca persoana condanata la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit 60 de ani in timpul executarii pedepsei, detentiunea pe viata se inlocuieṣte obligatoriu cu inchisoarea pe timp de 25 de ani; in aceste cazuri perioada deja executata se consider ca parte executata din pedeapsa inchisorii de 25 de ani . Detentiunea pe viata nu se aplica infractorului minor, care va fi sanctionat in acest caz cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani. 2. Pedeapsa inchisorii 2.1. Notiune, aplicare, executare Pedeapsa inchisorii este pedeapsa privativa de libertate prevazuta de lege ce consta in plasarea celui condamnat intr-un loc de detentie pe durata stabilita in hotararea definitiva pronuntata de instanta de judecata.
Limitele generale ale pedepsei inchisorii sunt de la 15 zile la 30 de ani, iar limita maxima speciala este de 25 de ani . In timpul executarii pedepsei condamnatii au posibilitatea de a presta, cu acordul lor, o munca utila, daca sunt apti pentrru munca; munca prestata de ei este remunerata, cu exceptia muncii cu caracter gospodaresc, necesare locului de detinere si a celei prestate in caz de calamitate . Dupa implinirea varstei de 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii pot presta o munca numai la cererea acestora, daca sunt apti pentru munca. De asemenea, ei trebuie sa respecte ordinea interioara a locurilor de detinere. Toate mijloacele folosite in cadrul regimului executarii pedepselor privative de libertate trebuie sa contribuie la reintegrarea in societate a celor condamnati si la prevenirea comiterii de noi infractiuni. Durata executarii pedepsei inchisorii se calculeaza din ziua in care condamnatul incepe sa execute hotararea definitiva de condamnare; ziua in care incepe executarea pedepsei ṣi ziua in care inceteaza se socotesc in durata executarii . Timpul in care condamnatul aflat in executarea pedepsei este internat in spitalul penitenciar intra in durata executarii, cu exceptia situatiei in care acesta ṣi-a provocat in mod voit boala, iar aceasta imprejurare se constata in cursul executarii pedepsei . In durata executarii pedepsei inchisorii la locul de munca nu intra timpul in care condamnatul lipseṣte de la locul de munca, indiferent de motivul absentei. Timpul retinerii ṣi al arestarii preventive din cursul urmaririi penale sau al fazei de judecata se deduce din durata pedepsei inchisorii pronuntate, chiar daca, pentru infractiunea in legatura cu care a fost retinut sau arestat preventive, infractorul a fost scos de sub urmarire, s-a dispus incetarea urmaririi penale, a fost achitat ori s-a dispus incetarea procesului penal; in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii penale, executarea acesteia va fi inlaturata in tot sau in parte, ca urmare a retinerii sau arestarii preventive din cursul procesului. Executarea pedepsei inchisorii se face in locuri de detinere anume destinate numite penitenciare, iar regimul de executate este cel a detinerii in comun. Condamnatele femei executa pedeapsa inchisorii separat de condamnatii barbati . Condamnatii mai sunt separati la locurile de detinere dupa natura infractiunii savarsite, durata pedepsei, starea de recidiva, precum si in functie de comportarea si receptivitatea acestora la actiunile de reeducare. Minorii condamnati la pedeapsa inchisorii executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale, asigurandu-li-se posibilitatea de a continua invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor[12]. I.2.3. Amenda penala I.2.3.1. Notiune ṣi caracterizare Aceasta este pedeapsa principala pecuniara ce consta in suma de bani pe care infractorul este obligat sa o plateasca in contul statului . Poate fi prevazuta de lege ca pedeapsa unica sau alternativa cu pedeapsa inchisorii . Amenda penala are urmatoarele caracteristici : - este cunoscuta in legislatie atat ca sanctiune penala, cat si ca sanctiune administrativa, disciplinara, civila, fiscala, procedurala; - are un caracter pecuniar; - se aplica atat persoanei fizice, cat si persoanei juridice; - are un caracter coercitiv; - se trece in cazierul judiciar si constituie un antecedent penal al persoanei condamnate, deoarece este pedeapsa principala; - datorita caracteristicilor sale de a fi adaptabila si remisibila, amenda este frecvent prevazuta pentru sanctionarea faptelor care prezinta un pericol social mai redus; - functia de constrangere a pedepsei amenzii se realizeaza prin micsorarea patrimoniului condamnatului si implicit o ingreunare a vietii acestuia; - pentru a asigura caracterul personal al amenzii si a limitei de rasfrangere asupra familiei condamnatului, art. 63 alin. (5) C. pen. a prevazut ca amenda se stabileste tinandu-se seama de dispozitiile art. 72 C. pen., fara a-l pune insa pe infractor in situatia de a nu-si putea indeplini indatoririle privitoare la intretinerea, cresterea, invatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care acesta are obligatii legale. I.2.3.2. Cadrul ṣi limitele amenzii Este prevazuta in partea generala a C. pen. in art. 63, 63¹ si art. 425 CPP Amenda este prevazuta ca pedeapsa unica pentru un numar foarte mic de infractiuni in CP (insulta, calomnia), dar si in legile penale sau nepenale cu dispozitii penale. Limitele generale ale pedepsei amenzii sunt de la 100 lei la 50.000, in cazul persoanei fizice ṣi de la 2.500 lei la 2.000.000 lei, in cazul persoanei juridice (in acest ultimo caz, amenda este singura pedeapsa principala). Limitele speciale ale pedepsei amenzii, prevazute in art. 63 alin. (2), (3), (4), sunt: a) in cazul persoanei fizice, ori de cate ori legea prevede ca o infractiune se pedepseṣte numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 150 lei, iar maximul de 10.000 lei; cand legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternative cu pedeapsa inchisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei ṣi maximul de 15.000 lei, iar cand prevede pedeapsa amenzii alternative cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei ṣi maximul special de 30.000 lei ; b) in cazul persoanei juridice, cand legea prevede pentru infractiunea savarṣita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mutl 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 5.000 lei, iar maximul special este de 600.000 lei; cand legea prevede pentru infractiunea savarṣita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10.000 lei, iar maximul special este de 900.000 lei . La stabilirea sau aplicarea amenzii penale instanta de judecata va tine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 CP astfe incat sa se dea eficienta principiului proportionalitatii pentru a nu-l pune pe condamnat in situatia de a nu-ṣi putea indeplini indatoririle privitoae la intretinerea, creṣterea, invatatura ṣi pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are aceste obligatii legale. Persoana fizica sau juridica condamnata la pedeapsa amenzii penale este obligata sa depuna recipisa de plata integral a amenzii la instanta de executare, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Amenda penala poate fi achitata integral prin plata intregii sume de bani sau poate fi eṣalonata, prin hotararea instantei de executare, in rate lunare pe o perioada de maxim doi ani.
|