Introducere in drept international

INTRODUCERE IN DREPT INTERNATIONAL

Inceputurile dreptului international se situeaza in Antichitate, primele reguli referitoare la relatiile dintre state aparand in Orientul Antic, apoi in Germania si Roma Antica.

Dreptul international s-a constituit mai intai ca un drept al razboiului si abia ulterior, ca un drept al pacii si cooperarii dintre state. Antichitatea consemneaza inca de timpuriu la diferite popoare, existenta unor reguli privind pornirea razboiului si ducerea acestuia, inclusiv limitarea unor mijloace de lupta si protectia anumitor categorii de persoane si bunuri, neutralitatea. In aceasta perioada au aparut si primele reguli privind alte institutii de drept international, si anume, tratatele de alianta si de pace, tratativele si alte mijloace de rezolvare pasnica a diferendelor, cum sunt mediatiunea si arbitrajul international, protectia strainilor, misiunile diplomatice, din dreptul roman prefigurand dreptul international de mai tarziu.

Faramitarea feudala a dus la o oarecare stagnare si in domeniul regulilor de drept international, dar, o data cu centralizarea statala, incepand cu secolul al XV-lea, s-a produs o amplificare a relatiilor interstatale care a impulsionat dezvoltarea dreptului international. Se contureaza astfel, pentru prima oara, principiul suveranitatii si teoria echilibrului de forte intre state, mijloacele de rezolvare pasnica a diferendelor incepand a se utiliza tot mai frecvent, iar dreptul razboiului se imbogateste cu institutii noi, cum ar fi:retorsiunea, represaliile si blocada pasnica, precum si cu noi principii in modul de ducere a razboiului.

Apar primele incercari de codificare a dreptului international, dar si importante lucrari si tratate de drept international ale unor personalitati ca Nicollo Machiavelli (1469-1527), Alberico Gentilis (1552-1608) sau Hugo Grotius (1583-1645). Hugo Grotius este considerat parintele dreptului international, prin fundamentele teoretice pe care le pune dreptului international ca un drept bazat pe ratiunea umana si nu pe vointa divina, ca o expresie a vointei si intereselor statelor, precum si prin importante lucrari care revolutioneaza ramuri importante ale dreptului international, precum dreptul razboiului, dreptul diplomatic, dreptul marii si dreptul tratatelor.

In epoca moderna, dreptul international cunoaste si el o puternica afirmare, o data a cu progresele de amploare realizate pe plan politic si juridic, in acord cu dezvoltarea generala a societatii umane. Revolutia franceza, indeosebi prin Declaratia asupra dreptului gintilor, Congresul de la Viena din anul 1815 si Congresul de la Paris din 1856, constituie momente importante in afirmarea sau dezvoltarea unor principii si reguli de drept international.

Un rol deosebit in dezvoltarea dreptului international l-au avut cele doua conferinte de pace de la Haga, din 1899 si 1907, indeosebi prin codificarea pe care au realizat-o in domeniul dreptului conflictelor armate si in cel al mijloacelor de rezolvare pasnica a diferendelor internationale, regulile codificate atunci fiind in mare parte, valabile si astazi.

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX-lea apar primele organizatii internationale si se incheie primele conventii pentru sanctionarea unor infractiuni internationale, domenii care vor cunoaste ulterior o puternica afirmare. Crearea, dupa primul razboi mondial, a Societatii Natiunilor, ca organizatie cu caracter universal pentru asigurarea securitatii internationale si dezvoltarea colaborarii dintre state, a impulsionat dreptul international. Astfel, crearea unui sistem de securitate bazat pe egalitatea suverana a statelor si pe respectul dreptului international, infiintarea in anul 1920 a Curtii Permanente de Justitie Internationala, proceduralizarea razboiului prin Pactul Societatii Natiunilor, apoi interzicerea lui ca mijloc al politicii statelor, prin Pactul Briand-Kellog din anul 1928, utilizarea pe scara larga a mijloacelor de rezolvare pasnica a diferendelor internationale, sunt doar cateva din directiile de dezvoltare a dreptului international, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale.

Dupa al doilea razboi mondial, dreptul international cunoaste o puternica dezvoltare, un important salt calitativ. In sfera de reglementare internationala au intrat numeroase domenii care, anterior nu facusera obiect de preocupare pentru dreptul international, iar dreptul international clasic a suferit importante modificari si completari in cadrul unui proces vast de dezvoltare progresiva a dreptului international initiat si impulsionat de Organizatia Natiunilor Unite, infiintata in anul 1945.

Deci, putem afirma ca dreptul international exercita o puternica influenta asupra legislatiei interne a statelor, imbogatind-o prin normele sale, care sunt incorporate in legislatia interna, si trebuie respectata ca si normele interne. In acelasi timp dreptul international influenteaza dreptul intern al statelor, in sensul unificarii unor concepte si reglementari existente in diferite tari, pentru ca acestea sa fie in consens cu normele de drept international.

Despre organizatiile internationale putem spune ca au personalitate juridica distincta de cea a statelor membre. Ca entitati internationale, ele intra in raporturi, cu statele membre, cu alte organizatii internationale si, in anumite conditii, cu statele nemembre sau cu alti participanti la viata internationala.