Pedeapsa - indivizualiarea sociala a pedepselor

PEDEAPSA

I.INDIVIZUALIAREA SOCIALA A PEDEPSELOR
ASPECTE GENERALE

1.Notiune si cadru de reglementare

Operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala in raport cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii, cat si cu periculozitatea infractorului pentru a asigura indeplinirea functiilor si scopurilor acesteia, poarta denumirea de individualizare a pedepsei.

Cadrul de reglementare

Cap. 5 din partea generala a actualului C.p denumit individualizarea pedepselor, parte a titlului 3 al aceleiasi parti generale din C.p, respectiv art.72 la 89.La aceste dispozitii speciale se mai adauga si cele privitoare la individualizarea pedepselor in cazul starilor de agravare cum ar fi concursul de infractiuni, recidiva, infractiunea continuata ori de atenuare, tentativa si minoritatea si care sunt prevazute in cadrul reglementarilor respective.

IIForme si modalitati de individualizare

1.Criterii de clasificare

In doctrina penala se face deosebire intre individualizarea care se realizeaza in faza de elaborare a legii si de stabilire a pedepselor, in faza de aplicare a pedepsei si chiar in faza de executare a acesteia.De aici rezulta 3 forme de individualizare:

-legala;

-judiciara sau judecatoreasca;

-administrativa.

1.1.Individualizarea legala a pedepselor se realizeaza de catre legiuitor in faza de elaborare a legii constituind deopotriva o materializare a principiilor legalitatii si individualizarii pedepselor.Ea se concretizeaza in:

a)stabilirea cadrului general al pedepselor, a naturii lor si a limitelor generale ale fiecarei pedepse cu principiile stabilirii sanctiunilor penale;

b)stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune in functie de gradul de pericol social, generic al acesteia, determinat la randul sau de importanta valorii sociale ocrotite, de vatamare la care este supusa acea valoare;

c)stabilirea cadrului si a mijloacelor legale in care se vor realiza celelalte doua forme de individualizare respectiv cea judecatoreasca si cea administrativa;

1.2.Individualizarea judiciara sau judecatoreasca a pedepsei o realizeaza exclusiv numai instanta judecatoreasca si se materializeaza prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisa in functie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului  de imprejurarile concrete atenuante ori agravante in care s-a savarsit infractiunea sau care caracterizeaza persoana infractorului.Individualizarea judiciara a pedepsei se inscrie in coordonatele individualizarii legale.

1.3. Individualizarea administrativa este denumita astfel dupa organele administrative care o realizeaza in faza de executare a pedepsei inchisorii.Individualizarea administrativa a pedepsei inchisorii se realizeaza in cadrul oferit de individualizarea legala si cea judiciara  in functie de gravitatea pedepsei aplicate, de starea de recidiva, de conduita condamnatului la locul de detentie.Cadrul legal pentru aceasta a treia modalitate de individualizare il regasim de regula in legi speciale cum este spre exemplu legea 275/2006.

2. Criterii generale de individualizare judiciara a aplicarii pedepsei in cazul persoanei fizice.

2.1 Notiune.

Individualizarea judiciara a pedepsei este acea individualizare facuta de instanta de judecata si consta in stabilirea si aplicarea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita in functie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de imprejurarile concrete in care s-a comis infractiunea.Adaptarea pedepsei concrete realizate de instanta de judecata are loc cu respectarea criteriilor de individualizare intre limitele speciale de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea comisa.In stabilirea si aplicarea pedepsei instanta de judecata se conduce dupa criteriile generale si obligatorii prevazute in art.72 C.p.Dispozitiile partii generale a C.p incidente in cauza judecatii sunt spre exemplu aplicarea in spatiu si timp a legii penale, forma consumata ori de tentativa in care s-a realizat infractiunea, contributia adusa la savarsirea infractiunii autor sau participant, conditiile raspunderii penale.Limitele de pedeapsa fixate in partea speciala reprezinta de regula cadrul in care se va stabili pedeapsa pentru infractiunea comisa.Gradul de pericol social al faptei savarsite reiese din modul si mijloacele de savarsire a faptei in functie de importanta valorii sociale vatamate si de urmarile produse sau care s-ar fi putut produce.Persoana infractorului este cea care determina si adaptarea pedepsei pentru a se asigura constrangerea si reeducarea infractorului in functie de personalitatea acestuia.Este avuta in vedere asadar dezvoltarea psihofizica, pregatirea profesionala, conditiile de viata, atitudinea in societate, in familie, la locul de munca, atitudinea avuta dupa savarsirea faptei  fata de victima infractiunii.

2.1.Imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala

Aceste imprejurari la care se refera legiuitorul prin dispozitiile art.72 din C.p sunt acele stari, situatii, imprejurari, date ale realitatii ce nu sunt cuprinse in continutul agravant al infractiunii si care prin legatura lor accidentala, cu fapta savarsita ori cu faptuitorul influenteaza gradul de pericol social al faptei sau de periculozitate al infractorului si determina o atenuare ori o agravare a pedepsei concrete

2.2.Criterii generale de individualizare a pedepsei in cazul persoanei juridice.

Aceste criterii se regasesc in dispozitiile art.72 aln.3 C.p unde se stipuleaza ca la stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridica se tine seama de dispozitiile partii generale din C.p de limitele de pedeapsa fixata in partea speciala pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savarsite si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

2.3 Mecanismul individualizarii pedepsei.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Un rol important il au starile, situatiile sau imprejurarile anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infractiunilor si care realizeaza un grad mai ridicat ori mai scazut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului.

2.4 Felul cauzelor de individualizare

In functie de efectul pe care il produc asupra pedepsei se disting:

a)cauze de agravare;

b)cauze de atenuare.

In cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distinctie intre stari si circumstante.Starile sunt anumite entitati, fapte, situatii cu semnificatie in ceea ce priveste gradul de pericol social al faptei si de periculozitate a faptuitorului.Circumstantele sunt situtatii, insusiri, calitati, alte date ale realitatii, implicand o relatie de la fapta catre ambianta , ori de la faptuitor catre biografia acestuia.

3.Cauzele generale si speciale.

Dupa intinderea efectelor lor avem:

a)cauze generale;

b) cauze speciale.

Cauzele generale au influenta pentru toate infractiunile si sunt prevazute in partea generala a codului penal.Sunt considerate cauze generale atat starile, concursul de infractiuni, recidiva, infractiunea continuata si tentativa cat si circumstantele prevazute de partea generala a C.p atenuante in art.73 si agravante in art.75.

Cauzele speciale sunt denumite astfel pentru ca au influenta numai cu privire la o anumita infractiune si sunt prevazute in partea speciala a C.p cum ar fi spre exemplu numarul victimelor, calitatea victimei, calitatea infractorului iar cauze speciale de atenuare sunt inlesnirea arestarii participantilor la unele infractiuni, retragerea marturiei mincinoase in conditiile prevazute de lege.

Aceasta impartire in cauze generale si in cauze speciale prezinta importanta pentru rezolvarea situatiilor in care aceeasi imprejurare este prevazuta si ca o cauza generala si ca o cauza speciala, caz in care va putea fi valorificata o singura data, dandu-se eficienta intotdeauna si numai cauzei speciale.

In functie de criteriul modului de stabilite precum si de modul

a)circumstante legale;

b)circumstante judiciare.

Circumstantele legale sunt cele aratate de legiuitor si al caror caracter univoc agravant ori atenuant este obligatoriu pentru instanta judecatoreasca ori de cate ori astfel de circumstante apar in realitate.Avem circumstante legale atenuante pe cele reglementate de art.73 C.p si circumstante agravante legale pe cele prevazute de art.75 C.p.

Circumstantele judiciare sunt acele imprejurari caracterizate ca atenuante ori agravante de instanta judecatoreasca care apreciaza semnificatia juridico-penala a acestora in context cu fapta savarsita si cu faptuitorul.

In functie de

a)circumstante reale;

b)circumstante personale.

Avem circumstante reale atunci cand ele sunt legate de fapta si influenteaza gradul de pericol social al acestuia.

Circumstantele personale sunt acelea care sunt legate de persoana infractorului si il caracterizeaza sub raportul periculozitatii.

In functie de

a)circumstante cunoscute;

b)circumstante necunoscute.

Prezinta importanta pentru aplicarea corecta a unor dispozitii legale cu privire la circumstantele agravante.Astfel potrivit art.51 aln.2 C.p, nu constitutie circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii iar potrivit art.28 aln.2 C.p, circumstantele reale se rasfrang asupra participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevzut.

In functie de

a)circumstante anterioare;

b)circumstante concomitente;

c)circumstante subsecvente;

Circumstantele atenuante.

1.Notiune.

Sub denumirea de circumstante atenuante sunt desemntate starile, situatiile, imprejurarile, calitatile, intamplarile ori alte date ale realitatii anterioare, concomitente sau subsecvente savarsirii unei infractiuni.Circumstantele atenuante sunt exterioare continutului infractiunii si au un caracter intamplator, accidental in sensul ca nu insotesc orice fapta infractionala si nu privesc pe orice infractor.Cadrul legal (sediul materiei) il regasim in art.73 C.p unde avem o redare distincta a acestora si art.74 C.p care reflecta deosebirea pe care insusi legiuitorul o face intre acestea in sensul ca cele prevazute de art.73 au puterea unor circumstante atenuante legale, pe cand cele prevazute de art.74 C.p pot fi numai circumstante atenuante judiciare.

Circumstante atenuante legale.

Conform art.74 C.p sunt reglementate 3 circumstante atenuante legale:

a)depasirea limitei legitimei aparari;

b)depasirea limitelor starii de necesitate;

c)provocarea.

Depasirea limitei legitimei aparari se mai numeste excess scuzabil, se deosebeste de excesul justificat asimilat legitimei aparari prevazute de art.44 aln. 3 C.p si care priveste depasirea lmitelor unei aparari proportionale, gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul datorita tulburarii sau temerii in care s-a aflat cel ce face apararea.In cazul excesului scuzabil, circumstanta atenuanta legala, depasirea limitelor apararii nu se datoreaza tulburarii sau temerii in care se afla cel ce face apararea iar fapta este infractiune dar este socotita a fi savarsita in circumstante atenuante.Depasirea limitelor legitimei aparari este o circumstanta persoanala care nu se rasfrange asupra participantilor.

Depasirea limitelor starii de necesitate art.73 lit.a teza 2 C.p presupune ca faptuitorul in momentul savarisrii faptei necesare pentru a salva de la un pericol iminent una dintre valorile sociale aratate in art.45 aln.2 C.p si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat.Daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, nu si-a dat seama ca prin fapta sa nu pricinuieste astfel de urmari, atunci fapta este savarsita in stare de necesitate si nu are caracter penal.

Provocarea conform art.73 lit b C.p circumstanta atenuanta provocarii exista atunci cand infractiunea s-a savarsit sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei  vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau adusa printr-o alta actiune ilicita grava.

*Conditiile de  existenta ale infractiunii:

1.Existenta unei anumite activitati de provocare din partea persoanei vatamate  violenta fizica: loviri si vatamaril; si violenta psihica, amenintare, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei, prin insulta, prin actiuni ilicite grave cum ar fi surprinderea victimei in flagrant delict de adulter.

2.Actul provocator sa determine infractorul sa abe o putere tulburare sau emotie, o surescitare nervoasa care ii rapeste acestuia posibilitatea de control asupra actiunilor sale.

3.Sub stapanirea puternicei tulburari sau emotii, infractorul sa fi savarsit infractiunea.

4.Infractiunea sa se indrepte impotriva provocatorului.Daca din eroare insa infractorul riposteaza impotriva altei persoane pe care o confunda  cu provocatorul, va exista deasemenea scuza provocarii.

Cricumstantele atenuante judiciare sunt enumetare exemplificativ de art.74 C.p si sunt:

a)conduita buna a infractorului inainte de savarsirea faptei,

b)staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita

c)atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii ori din comportarea sincera in cursul procesului penal sau inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor.

Efectele circumstantelor atenuante pot fi :

a)legale;

b)judiciare.

Ele produc atenuarea obligatorie a pedepsei, atenuare ce poate consta intr-o reducere ori o schimbare a pedepselor prevazute de lege pentru infractiunea comisa.Efectele se produc asupra pedepselor principale astfel:

a)cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 10 ani sau mai mare , pedeapsa se coboara sub minimul special dar nu mai jos de 3 ani;

b)cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare pedeapsa se coboara sub minimul special dar nu mai jos de 1 an;

c)cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special dar nu mai jos de 3 luni;

d)cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 1 an sau mai mare pedeapsa se coboara sub minimul special pana la minimul general.