Capitolul I

Dreptul de optiune succesorala

Sectiunea I - Consideratii generale cu privire la dreptul de optiune succesorala

Sectiunea I

Consideratii generale cu privire la dreptul de optiune succesorala

- Notiunea de optiune succesorala

- Subiectele dreptului de optiune succesorala

- Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala

- Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala

- Prescriptia dreptului de optiune succesorala

Notiunea de optiune succesorala

Odata cu decesul celui care lasa mostenirea, patrimoniul sau, in cazul transmisiunii universale sau cu titlu universal, precum si bunurile determinate, in cazul transmisiunii cu titlu particular, trec asupra mostenitorilor fara nici o manifestare de vointa din partea acestora sau chiar fara stirea lor. Asa se explica ca in cazul mortii unui succesibil inainte de lichidarea mostenirii, aceasta se retransmite mostenitorilor sai tot cu titlu de mostenire. Patrimoniul succesoral nu ramane, asadar, nici un moment fara titular.

Cu toate acestea art. 686 C. civ. prevede ca "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine", dimpotriva orice succesibil are deschisa calea optiunii intre acceptarea acesteia, prin care isi consolideaza titlul de mostenitor si renuntarea la mostenirea la care avea vocatie, prin aceasta desfiintandu-si retroactiv titlul sau. Cu alte cuvinte, transmisiunea patrimoniului succesoral se produce de drept, odata cu decesul celui care lasa mostenirea, care marcheaza deschiderea acesteia, dar nu este vorba de o transmisiune definitiva si obligatorie. Abia dupa exercitarea dreptului de optiune succesorala se va putea sti care dintre mostenitorii cu vocatie succesorala vor culege efectiv acea mostenire. Potrivit art. 688 C. civ. efectele acceptarii se suie pana in ziua deschiderii mostenirii, iar potrivit art. 696 C. civ. mostenitorul care a renuntat la mostenire este considerat ca n-a avut niciodata aceasta calitate. Asadar, efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data deschiderii mostenirii, iar nu de la data la care optiunea se manifesta, intotdeauna ulterior momentului decesului celui care lasa acea succesiune.

Putem spune atunci ca dreptul de optiune succesorala este acel drept subiectiv nascut in persoana succesorilor odata cu decesul celui care lasa mostenirea de a alege intre acceptarea mostenirii sau renuntarea la aceasta ¹ .

Potrivit legii succesibilul are trei posibilitati dupa deschiderea mostenirii si anume:

- acceptarea pura si simpla a mostenirii, situatie in care are loc confuziunea patrimoniului lui de cuius cu acela al mostenitorului acceptant, care va fi obligat sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii chiar cu propriile bunuri, asadar peste activul mostenit (ultra vires hereditatis);

- acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, situatie in care confuziunea celor doua patrimonii, al defunctului si al mostenitorului, nu are loc, iar mostenitorul va raspunde pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai in limitele activului mostenit (intra vires hereditatis) ² ;

- renuntarea la mostenire, cand succesibilul isi desfiinteaza cu efect retroactiv, potrivit art. 696 C. civ., vocatia la acea mostenire. El nu raspunde pentru pasivul succesiunii si, evident, nu beneficiaza nici de activul ei. In acest caz mostenirea va fi culeasa de comostenitori sau de mostenitorii subsecventi.

Subiectele dreptului de optiune succesorala

Dreptul de optiune succesorala apartine, din momentul deschiderii succesiunii, tuturor succesibililor defunctului, indiferent de faptul ca vocatia lor succesorala se intemeiaza pe lege sau pe testament si indiferent ca vocatia la succesiune este universala, cu titlu universal sau cu titlu particular. El trebuie exercitat in termenul de prescriptie prevazut de lege de catre toti cei cu vocatie virtuala la mostenirea lui de cuius, indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte. Desigur la mostenire nu vor veni toti cei care au acceptat-o, ci numai cei care au chemare efectiva, in functie de regulile statornicite pentru mostenirea legala sau pentru cea testamentara. Daca exista mostenitori legali din mai multe clase de mostenitori, cei din clasa I ii vor inlatura pe cei din clasa a II-a si asa mai departe, potrivit regulii prioritatii claselor de mostenitori.

In cazul decesului mostenitorului chemat a-si exprima dreptul de optiune succesorala inainte de aceasta, dreptul sau se transmite mostenitorilor sai daca nu s-a implinit termenul de prescriptie. Daca exista neintelegere intre mostenitori in legatura cu modalitatea de optiune, se considera ca mostenirea fost acceptata sub beneficiu de inventar (art. 692, art. 693 C. civ.)

In doctrina ³ s-a impus parerea, la care ne raliem si noi, potrivit careia dreptul de optiune succesorala se poate exercita si de catre creditorii personali ai succesibilului pe calea actiunii oblice, potrivit art. 974 C. civ. In adevar, potrivit art. 974 C. civ. creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, cu exceptia celor care ii sunt exclusiv personale, or nu se poate spune despre dreptul de optiune succesorala ca are, exclusiv, un atare caracter. Dimpotriva, el are si un pronuntat caracter patrimonial. La aceasta se adauga si argumentul ca, acceptandu-se mostenirea, si in aceasta modalitate in realitate se consolideaza dobandirea ei prin insasi faptul mortii lui de cuius si a vocatiei la mostenire a mostenitorului in cauza. Exercitarea optiunii succesorale pe calea actiunii oblice de catre creditorii mostenitorului virtual ar putea fi refuzata numai daca s-ar dovedi ca i se opun considerente de ordin moral, ipoteza in care, in adevar, se poate spune ca optiunea ar avea un caracter exclusiv personal ⁴ , in sensul prevederilor art. 974 C. civ.

In ipoteza in care succesibilul a renuntat la mostenire, creditorii vor putea retracta renuntarea, pe calea actiunii pauliene, in aceleasi conditii ca succesibilul insusi, adica sa nu se fi implinit termenul de prescriptie de 6 luni sau ceilalti succesibili sa nu fi acceptat intre timp mostenirea (art. 701 C. civ.), cazuri in care renuntarea devine irevocabila. Apoi pe calea actiunii oblice urmeaza sa accepte mostenirea, asa cum am aratat mai sus.

Deosebit de aceasta art. 699 C. civ. reglementeaza posibilitatea revocarii pauliene a optiunii succesorale pentru ipoteza cand aceasta s-a realizat in frauda creditorilor personali, de pilda se renunta la o mostenire solvabila sau se accepta o mostenire insolvabila. Revocarea reglementata de acest text legal este un caz particular al revocarii pauliene, astfel cum este reglementata de art. 975 C. civ., fiind, asadar, necesara indeplinirea conditiilor generale ale actiunii pauliene ⁵ . Actiunea nu poate fi promovata decat de creditorii personali ai mostenitorului renuntator ale caror creante sunt anterioare renuntarii. Creditorii succesiunii nu sunt afectati de actul de renuntare la mostenire intrucat oricum succesiunea ca atare constituie garantia creantelor lor, astfel ca ei nu vor putea exercita actiunea prevazuta de art. 699 C. civ. ⁶ In concluzie pentru promovarea acestei actiuni este necesar sa se dovedeasca micsorarea gajului general al creditorilor personali ai mostenitorului renuntator precum si frauda acestuia care duce la crearea dolosiva a starii de insolvabilitate. Renuntarea la mostenire fiind un act unilateral, chiar daca de ea profita comostenitorii renuntatorului sau mostenitorii subsecventi ai acestuia, dovada complicitatii la frauda a acestora nu este necesara. Daca renuntarea se face cu titlu oneros sau in favoarea unor comostenitori sau mostenitori subsecventi, potrivit art. 691 C. civ., avem de-a face cu o acceptare a mostenirii care poate fi si ea atacata prin actiunea pauliana daca se dovedeste participarea la frauda a dobanditorului cu titlu oneros. In cazul simulatiei actului de renuntare, care aparent este pur abdicativ, dar in realitate ascunde o renuntare in schimbul unui contraechivalent, va trebui sa se faca dovada simulatiei potrivit art. 1175 C. civ.

Ca urmare a promovarii actiunii pauliene intemeiata pe prevederile art. 699 C. civ. are loc revocarea renuntarii la mostenire iar nu anularea acesteia cum prevede textul legal. Renuntarea devine inopozabila numai fata de creditorul care a exercitat actiunea si numai in limita creantei sale, ulterior el putand accepta mostenirea, dar numai in favoarea sa si pana la acoperirea creantei sale [art. 699 alin. (2) C. civ.] ⁷ . Fata de comostenitorii acceptanti revocarea renuntarii nu are efecte, ei putandu-se intoarce impotriva renuntatorului pentru a-i cere inapoierea valorii bunurilor urmarite de creditorul sau, caci altfel, cum s-a spus ⁸ , renuntatorul ar profita indirect de rezultatul revocarii pauliene.

Desi art. 699 C. civ. se refera in mod expres numai la posibilitatea atacarii prin actiune pauliana a renuntarii la mostenire, in mod unanim se accepta ca revocarea pauliana se poate realiza si in cazul acceptarii mostenirii ⁹ . La fel ca in cazul renuntarii si revocarea pauliana a acceptarii are efecte numai fata de creditorul care a intentat actiunea, mostenitorul ramanand acceptant fata de orice alte persoane. Daca in schimb, acceptarea mostenirii s-a realizat sub beneficiu de inventar, revocarea pauliana nu poate avea loc intrucat o atare acceptare nu are efecte pagubitoare pentru creditorii mostenitorului acceptant.

In practica judiciara s-a decis ca actiunea pauliana de care discutam este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr.167/1958 ¹⁰ .

Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala

Dreptul subiectiv de optiune succesorala cuprinde in sine trei posibilitati: acceptarea pura si simpla a mostenirii; acceptarea sub beneficiu de inventar si renuntarea la mostenire. Asadar, dreptul subiectiv de optiune succesorala se realizeaza printr-unul din actele juridice precizate, toate fiind insa subsumate notiunii de optiune succesorala care sintetizeaza, cum s-a spus ¹ fondul comun de caractere juridice al celor trei modalitati de realizare precizate.

Optiunea succesorala, ca act juridic are urmatoarele caractere:

a este un act juridic unilateral, reprezentand vointa unei singure persoane. In toate cele trei ipoteze in care, cum am vazut, se poate realiza dreptul de optiune succesorala, el este un act juridic unilateral, ceea ce inseamna ca in cazul existentei mai multor succesibili el nu se poate realiza in mod colectiv, fiecare mostenitor urmand sa se pronunte individual.

Actul juridic de optiune succesorala, desi unilateral, nu este un act pur personal putandu-se realiza si prin reprezentare ² - legala sau conventionala -, iar uneori cu incuviintarea autoritatii tutelare.

b. este un act juridic voluntar, succesibilul avand deplina libertate sa accepte sau nu mostenirea (art. 686 C. civ.), iar in caz de acceptare sa aleaga modalitatea pe care o doreste. Nu este obligat sa justifice in nici un fel optiunea sa si nici sa raspunda pentru consecintele alegerii sale ³ . In cazul existentei mai multor mostenitori fiecare poate opta in mod diferit.

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

Libertatea de optiune succesorala este atenuata, asa cum am vazut, prin dreptul acordat creditorilor succesibilului de a cenzura acceptarea sau renuntarea la mostenire a acestuia prin actiunea oblica si actiunea pauliana, dar cunoaste si unele exceptii la care ne vom referi in cele ce urmeaza.

Astfel, potrivit art. 703 si art. 712 C. civ., mostenitorul care a dat la o parte sau a ascuns bunuri din mostenire, chiar impotriva vointei sale este considerat ca a acceptat mostenirea pur si simplu.

In cazul minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie acceptarea mostenirii se considera a fi facuta intotdeauna, pentru protectia lor, sub beneficiu de inventar (art. 19 din Decretul nr. 32/1954).

O alta exceptie o constituie cea reglementata prin prevederile art. 692-693 C. civ. potrivit carora in cazul in care un succesibil a decedat inainte de a-si exercita dreptul de optiune succesorala ⁴ , iar acesta nu s-a stins prin prescriptie, dreptul sau de optiune se transmite la proprii sai mostenitori. In cazul in care acestia nu se invoiesc in legatura cu acceptarea sau renuntarea la mostenire, succesiunea se considera a fi acceptata sub beneficiu de inventar (art. 693 C. civ). Desi solutia legiuitorului a fost criticata ⁵ , consideram si noi alaturi de alti autori ⁶ ca ea este corecta, intrucat in acest caz nu este vorba de dreptul de optiune succesorala al mostenitorilor la succesiunea celui decedat inainte de a-si fi exercitat propriul sau drept in acest sens, ci tocmai de dreptul acestuia din urma de optiune succesorala, drept unic retransmis la propriii mostenitori si care trebuie exercitat in mod unitar, fara a fi posibila scindarea lui functie de optiunile diferite ale unora dintre mostenitori. Solutia nu este valabila in cazul reprezentarii succesorale, cand mai multi mostenitori vin la mostenire in locul ascendentului lor care este decedat la data deschiderii acesteia. In acest caz ei pot opta in mod diferit, intrucat nu este vorba de un drept dobandit prin retransmitere ci de dreptul propriu de optiune pe care-l pot exercita liber, dupa propria dorinta.

Evident, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care exista un singur mostenitor al succesibilului decedat, cand acesta poate sa exercite, o data, propriul drept de optiune, iar daca a acceptat mostenirea succesibilului decedat (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) a doua oara, in acelasi mod, poate sa accepte sau nu mostenirea cuvenita defunctului. Acceptarea mostenirii acestuia din urma nu inseamna si acceptarea mostenirii retransmise, in schimb, renuntarea la mostenirea succesibilului decedat il pune pe mostenitor in imposibilitate de a mai exercita vreun drept de optiune cu privire la prima mostenire.

Nici in ipoteza in care succesibilul decedat inainte de a-si fi exercitat dreptul de optiune succesorala are mai multi mostenitori, dar acestia inteleg sa exercite dreptul de optiune retransmis in mod unitar nu se pune problema aplicarii prevederilor art. 692-693 C. civ. Daca acestia accepta mostenirea vor beneficia de partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit antecesorului lor care le-a transmis dreptul de optiune, iar in caz de renuntare vocatia succesorala a acestuia se desfiinteaza retroactiv, iar partea care i s-ar fi cuvenit acestuia nu va fi inclusa in mostenirea pe care o lasa ⁷ .

c. este un act juridic irevocabil. Acceptarea pura si simpla a mostenirii are un caracter irevocabil absolut, iar mostenitorul in cauza nu mai poate reveni asupra ei, renuntarea ulterioara neavand nici o eficienta ⁸ . In cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, mostenitorul in cauza nu poate reveni asupra acceptarii dar poate renunta la beneficiul de inventar, devenind astfel acceptant pur si simplu. Daca acceptantul sub beneficiu de inventar savarseste anumite fapte culpabile, legiuitorul a instituit sanctiunea decaderii lui din acest beneficiu (art. 712 C. civ.).

Renuntarea la mostenire poate fi retractata in conditiile art. 701 C. civ., adica sa nu se fi implinit termenul de 6 luni si succesiunea sa nu fi fost acceptata pana la acel moment de ceilalti succesori.

d. este un act juridic indivizibil. Aceasta inseamna ca succesibilii trebuie, fiecare in parte, sa opteze unitar, adica nu se poate accepta o parte a mostenirii si renunta la alta, sau o parte sa fie acceptata pur si simplu si alta sub beneficiu de inventar ⁹ .

Caracterul indivizibil al optiunii succesorale se pastreaza si in cazul mostenirii testamentare. Legatarii universali trebuie ori sa accepte ori sa repudieze mostenirea, nefiind posibila acceptarea numai a unor bunuri determinate din aceasta ¹⁰ . Regula este valabila nu numai in cazul legatelor universale si cu titlu universal ci si in cazul legatului cu titlu particular in sensul ca nu este admis sa se accepte numai o parte din bunul ce formeaza obiectul legatului, iar cealalta parte sa fie repudiata.

De la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale exista insa unele exceptii.

Astfel, in cazul in care mostenitorul legal are si calitatea de legatar, el va putea opta diferit cu privire la mostenirea legala si cu privire la legat, renuntarea la mostenirea legala nu inseamna ca mostenitorul a renuntat si la legatul cu titlu particular ¹¹ . Solutia isi afla temeiul juridic in prevederile art. 752 C. civ., potrivit carora, "eredele care renunta la succesiune poate cere legatul ce i s-a facut".

Legatarul beneficiar al mai multor legate poate opta diferit cu privire la acestea daca nu sunt indivizibile. De pilda legatarul va putea renunta la legatul cu titlu universal si sa accepte pe cel cu titlu particular.

Derogari de la principiul indivizibilitatii actului de optiune succesorala consacra Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 112/1995 si Legea nr. 10/2001, intrucat conditioneaza restituirea in natura sau prin echivalent a proprietatilor uzurpate de regimul comunist de cererea fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora, in conditiile specifice reglementate de fiecare act normativ in parte. Daca mostenitorii fostului proprietar nu formuleaza cererea nu beneficiaza de dispozitiile prevederilor legale amintite, chiar daca anterior au acceptat mostenirea dupa fostul proprietar. Asadar, prin nedepunerea cererilor, in conditiile si termenele reglementate de actele normative precizate, prin abstentiunea lor unii mostenitori pot renunta la drepturile asupra imobilelor respective, dupa acceptarea mostenirii, ceea ce este o derogare de la caracterul indivizibil de optiune succesorala ¹³ .

In schimb mostenitorii care nu au acceptat mostenirea, prin depunerea cererii de restituire a imobilelor, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii, dar numai pentru bunurile ce formeaza obiectul de reglementare a acestora acte normative. Apoi, desi controversata, problema renuntatorilor la mostenirea fostilor proprietari decedati, a fost transata in sensul ca succesibilii renuntatori nu pot beneficia de prevederile legale privind restituirea proprietatilor ¹⁴ .

Divizibilitatea optiunii succesorale mai poate rezulta din hotararile judecatoresti prin care se constata acceptarea sau renuntarea la succesiune a unora dintre mostenitori care vor avea efecte relative, numai fata de partile din proces, cu toate ca de principiu optiunea este indivizibila nu numai in privinta bunurilor succesorale ci si in privinta celor care o pot invoca sau fata de care poate fi invocata ¹⁵ .

In cazul mostenirilor cu element de extraneitate, intrucat optiunea succesorala este supusa, in privinta imobilelor si fondului de comert lex rei sitae, iar in privinta mobilelor lex patriae, potrivit art. 66-68 din Legea nr. 105/1992 se va putea opta diferit, prin exceptie de la caracterul indivizibil al optiunii succesorale, acceptandu-se o masa de bunuri si renuntandu-se la alta.

e. este un act juridic nesusceptibil de modalitati. Actul de optiune succesorala nu poate fi afectat de termen sau conditie, fiind, asadar, un act juridic pur si simplu.

f. este un act juridic declarativ de drepturi. Efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data deschiderii succesiunii, atat in ce priveste acceptarea mostenirii, renuntarea, precum si retractarea renuntarii, cand acest lucru este posibil (art. 688 si art. 696 C. civ.).

Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala

Fiind un act juridic optiunea succesorala trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate impuse de lege pentru orice act juridic si anume: persoana care opteaza sa fie capabila; sa exprime un consimtamant valabil; obiectul actului sau sa fie licit si posibil, iar actul sa aiba o cauza licita si morala. La aceste elemente se adauga si respectarea formei specifice cerute de lege.

Capacitatea. Actul de optiune succesorala este considerat ca fiind un act de dispozitie [art. 687 C. civ. coroborat cu art. 129 alin. (2) si art. 105 alin. (3) C. fam.] si nu unul de administrare. Pentru exercitarea lui este nevoie de capacitate deplina de exercitiu ¹ .

Minorii care nu au implinit 14 ani precum si interzisii pot exercita dreptul de optiune succesorala prin reprezentantul lor legal, iar in cazul in care exista contrarietate de interese intre cel ocrotit si ocrotitor, ca in ipoteza in care ambii sunt chemati la aceeasi succesiune, se impune numirea unui curator ² . Minorii care au implinit 14 ani isi exercita acest drept singuri, dar cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui. Atat in cazul acceptarii mostenirii cat si al renuntarii la aceasta este nevoie de autorizarea prealabila de catre autoritatea tutelara, de vreme ce actul de optiune este considerat un act de dispozitie [art. 129 alin. (2) si art. 105 C. fam.] ³ . S-a admis, totusi, ca legatul cu titlu particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat de minorul care are capacitate de exercitiu restransa fara incuviintare prealabila, intrucat, in acest caz, nu-si asuma nici o obligatie ⁴ .

Potrivit art. 75 alin. (4) din Legea nr. 36/1995 in cadrul procedurii succesorale notariale, daca exista mostenitori incapabili sau cu capacitate de exercitiu restransa se citeaza reprezentantul acestora si autoritatea tutelara.

In cazul minorilor, fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, precum si a celor pusi sub interdictie, potrivit art. 19 din Decretul nr. 32/1954, acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar.

Consimtamantul neviciat. Consimtamantul succesibilului care isi exercita dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privinta viciilor de consimtamant se aplica dreptul comun, tinandu-se insa seama de regulile speciale prevazute in art. 694 C. civ. Textul se refera numai la dol ca viciu de consimtamant in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca si violenta si eroarea, de fapt sau de drept, sunt de natura a duce la anularea actului de optiune, care include, evident, si renuntarea la mostenire. Eroarea numai in masura in care a constituit cauza determinanta a actului de optiune succesorala si in masura in care este scuzabila ⁵ . Eroarea asupra emolumentului succesoral poate fi retinuta ca viciu de consimtamant numai in cazul prevazut de art. 694 C. civ. si numai pentru ipoteza acceptarii mostenirii ⁶ .

Potrivit art. 694 C. civ. fraza a II-a, mostenitorul major acceptant poate cere anularea actului de acceptare a mostenirii pentru leziune daca ulterior descopera un legat de care nu a avut cunostinta la data acceptarii si care absoarbe mai mult de jumatate din aceasta. Se considera ca leziunea izvorata dintr-o atare imprejurare poate fi invocata si de mostenitorul incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa, care a acceptat mostenirea intrucat beneficiul de inventar, reglementat de lege pentru ocrotirea acestora, nu se opune unei astfel de solutii ⁷ . Renuntarea la succesiune nu poate fi anulata pentru motivul ca ulterior s-au descoperit active ale patrimoniului succesoral, precum nici acceptarea succesiunii pentru ca s-ar fi descoperit pasive.

Obiectul actului de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala, ca orice act juridic, trebuie sa aiba, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posibil. Nu se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei succesiuni nedeschise (art. 965 C. civ.) pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit.

Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala. De pilda, s-a aratat ca renuntarea unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care devine in acest mod singurul succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un contraechivalent banesc in schimbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere anularea ei ⁸ .

Forma actului de optiune succesorala. Acceptarea pura si simpla a mostenirii nu necesita ad validitatem vreo formalitate, fiind, asadar, un act juridic consensual. In schimb acceptarea sub beneficiu de inventar, precum si renuntarea la mostenire sunt acte juridice solemne, care trebuie incheiate cu respectarea cerintelor de forma prevazute in mod expres de lege.

In cazul nerespectarii conditiilor de validitate a actului de optiune succesorala intervine sanctiunea nulitatii acestuia. Nerespectarea conditiilor privind capacitatea precum si viciile de consimtamant duc la nulitatea relativa a actului de optiune succesorala. In schimb, nerespectarea formei solemne precum si a cerintelor privind obiectul si cauza actului duc la nulitatea absoluta.

Fiind anulat actul de optiune succesorala este desfiintat cu efect retroactiv, iar succesibilul in cauza va putea opta din nou cu respectarea cerintelor legale.

Prescriptia dreptului de optiune succesorala

Dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat, asa cum rezulta din art. 700 alin. (1) C. civ., modificat prin Decretul nr. 73/1954 in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii. Desi textul legal vorbeste numai de dreptul "de a accepta" mostenirea, asa cum s-a statornicit in practica judecatoreasca in acelasi termen se va face si renuntarea la mostenire ¹ .

Termenul de prescriptie de 6 luni se aplica nu numai mostenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal, dar si legatarilor cu titlu particular. In doctrina si practica judecatoreasca exista controversa in privinta acestora din urma. Unii autori ² au sustinut ca termenul de 6 luni nu se aplica legatelor cu titlu particular, cu argumentul ca art. 700 C. civ. foloseste termenul de "succesiune", care desemneaza numai transmisiunea universala sau cu titlu universal si nu transmisiunea cu titlu particular. In cazul legatelor cu titlu particular ar urma sa se aplice termenul general de prescriptie din dreptul comun. Nu impartasim nici noi aceasta opinie pentru argumentele expuse in doctrina de alti autori ³ , care sustin, pe buna dreptate, ca este inacceptabil ca pentru unii mostenitori sa se aplice termenul de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ., iar pentru altii termenul general de prescriptie din dreptul comun. In adevar, termenul de "succesiune" folosit de textul legal mai sus amintit cuprinde in sine nu numai transmisiunea universala sau cu titlu universal ci si pe aceea cu titlu particular. Apoi, daca s-ar accepta teza ca legatul cu titlu particular nu trebuie acceptat in termenul de prescriptie de 6 luni, prevazut de art. 700 C. civ., ar insemna ca actiunea in revendicarea bunurilor individual determinate, care fac obiectul legatului, de la succesori ori de la tertii care le detin, ar putea fi exercitata oricand, caci dreptul de proprietate este imprescriptibil extinctiv, atat de catre legatari cat si de catre mostenitorii sai si chiar fara ca legatarul sa-si fi manifestat in vreun fel intentia de a primi legatul. Or, este inadmisibil ca o persoana sa primeasca ceva fara sa-si fi manifestat vointa in acest sens. La aceasta se adauga argumentul ca in acest fel s-ar mentine timp indelungat o stare de incertitudine in privinta bunurilor succesorale, ceea ce nu este de dorit ⁴ . Articolul 686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire, iar acest text legal vizeaza neindoielnic si transmisiunile cu titlu particular, ceea ce inseamna ca si legatarul cu titlu particular trebuie sa-si exercite dreptul de optiune in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ. Apoi trebuie avut in vedere si faptul ca uneori legatul cu titlu particular poate fi cu sarcina si nu poate fi consolidat in patrimoniul legatarului fara ca acesta sa-l fi acceptat ^{5 .} Acceptarea legatelor cu titlu particular nu trebuie confundata cu executarea lor. In termenul general de prescriptie se stinge nu dreptul de a accepta legatele cu titlu particular ci dreptul de a cere executarea lor ⁶ .

Aplicarea termenului de prescriptie de 6 luni si legatarului cu titlu particular rezulta si din Legea nr. 36/1995, caci numai astfel se pot interpreta prevederile art. 82 alin. (2) din aceasta lege in sensul ca notarul public trebuie sa stabileasca "drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament", iar apoi in certificatul de mostenitor trebuie sa mentioneze cota sau bunurile care se cuvin fiecarui mostenitor in parte, sau in caz ca nu exista mostenitori legali si nici testamentari, sa elibereze certificat de vacanta succesorala (art. 85 si art. 88 din Legea nr. 36/1995) ⁷ .

In legatura cu natura juridica a termenului de 6 luni in care se poate exercita dreptul de optiune succesorala, fara sa intram in toate detaliile controversei existente in literatura juridica, precizam ca de vreme ce art. 700 C. civ., astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954, prevede ca "dreptul de a accepta mostenirea se prescrie", iar art. 701 C. civ. vorbeste tot de "prescrierea dreptului de accepta", el nu poate fi calificat decat ca fiind un termen de prescriptie si nu de decadere ⁸ . Asa fiind el este susceptibil de intrerupere, suspendare si repunere in termen, dupa regulile generale aplicabile in materie.

Dreptul de a accepta succesiunea se stinge prin implinirea termenului de 6 luni si echivaleaza cu o renuntare implicita la mostenire ⁹ . Prescriptia opereaza de drept si poate fi invocata de orice persoana interesata si, din oficiu, de catre instanta de judecata, in orice stare a pricinii ¹⁰ .

Termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala incepe sa curga din momentul deschiderii succesiunii ¹¹ , adica data mortii celui care lasa mostenirea, indiferent de data la care s-a facut inscrierea decesului in registrul de stare civila. Imprejurarea ca succesibilul afla mai tarziu de moartea celui care lasa mostenirea nu are influenta asupra momentului de la care incepe sa curga termenul de 6 luni de optiune succesorala si nici faptul ca succesibilul locuieste in alta localitate, in tara sau in strainatate ¹² . Imprejurarea ca succesibilul a luat cunostinta mai tarziu de faptul deschiderii mostenirii si din aceasta cauza a pierdut termenul de prescriptie poate constitui un motiv temeinic pentru care sa ceara repunerea sa in termen de catre instanta de judecata. Nu sunt de natura sa modifice data de la care curge termenul de prescriptie nici imprejurarea ca unele bunuri sunt aduse ulterior la masa succesorala sau aceea ca drepturile defunctului nu sunt precizate sau individualizate la data decesului ¹³ . Termenul de 6 luni prevazut de lege pentru optiunea succesorala a fost apreciat ca fiind suficient pentru ca acestia sa cunoasca cu exactitate atat numarul si calitatea celor chemati la mostenire, cat si intinderea masei succesorale, precum si pasivul succesoral, astfel incat sa se poata pronunta in cunostinta de cauza ¹⁴ .

Exercitarea dreptului de optiune succesorala inainte de deschiderea succesiunii este lovita de nulitate absoluta, fiind un pact asupra unei succesiuni viitoare. Dupa deschiderea succesiunii, in astfel de caz, succesibilul poate opta din nou in conditii legale.

Nu are nici o valabilitate obligatia asumata, inainte de deschiderea succesiunii, de a opta intr-un fel sau altul. Ulterior succesibilul are posibilitatea de a opta liber dupa propria vointa.

Termenul de prescriptie de 6 luni incepe sa curga de la momentul deschiderii succesiunii nu numai pentru succesibilii de rang preferat, ci si pentru cei subsecventi, care trebuie sa-si exercite dreptul lor de optiune fara sa astepte sa se pronunte ceilalti succesibili care ii preced. Desigur, acceptarea mostenirii de catre succesibilii de rang preferat are drept efect ineficacitatea optiunii succesibililor subsecventi ¹⁵ .

Potrivit art. 692 C. civ., in ipoteza in care succesibilul a decedat inainte de a-si fi exercitat dreptul de optiune succesorala, acesta se transmite propriilor sai mostenitori in starea in care se gasea in patrimoniul sau, ceea ce inseamna ca mostenitorii vor avea la indemana pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala numai restul din termenul de prescriptie ramas de la antecesorul lor. Se poate astfel spune ca, si in acest caz, termenul de optiune incepe sa curga tot din momentul deschiderii succesiunii la care se opteaza. Desigur, daca ei nu au exercitat dreptul de optiune in termenul ramas de la antecesorul lor acesta se stinge odata cu titlul de mostenitor. Acceptand insa apoi ultima mostenire prin exercitarea propriului lor drept de optiune, din aceasta nu va mai face parte dreptul de mostenire al succesibilului decedat asupra primei mosteniri ¹⁶ .

Termenul de prescriptie pentru optiunea succesorala incepe sa curga de la momentul deschiderii succesiunii, indiferent de faptul ca succesibilii vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare.

Sunt, totusi, unele situatii de exceptie cand se accepta ca termenul de prescriptie despre care vorbim va incepe sa curga, nu de la data deschiderii succesiunii, ci de la un alt moment. Astfel, in cazul in care mostenitorul afla despre testamentul facut in favoarea sa dupa curgerea celor 6 luni de la deschiderea succesiunii sau afla, tot astfel, despre legatura sa de rudenie cu defunctul, s-a admis ca termenul va curge din momentul in care succesibilul a avut cunostinta de imprejurarea determinanta care ii confera vocatie la acea mostenire ¹⁷ .

In cazul copilului conceput numai la data deschiderii mostenirii, termenul de prescriptie va curge numai de la data nasterii sale cand se va sti ca s-a nascut viu, asa cum cere legea (art. 654 C. civ.) ¹⁸ . De asemenea, cand un minor vine la succesiune in concurs cu parintii sai, termenul de 6 luni va incepe sa curga de la data cand a fost numit curatorul de catre autoritatea tutelara. In cazul in care legatura de rudenie, ca de pilda, filiatia din afara casatoriei, cu defunctul s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca termenul de prescriptie va incepe sa curga, nu de la data deschiderii succesiunii, ci de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti ²⁰ . Cand, tot prin hotarare judecatoreasca s-a declarat moartea celui care lasa mostenirea, termenul de prescriptie va curge de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti declarative de moarte si nu de la data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii. Pana in acest moment cel disparut se considera a fi in viata, potrivit art. 19 din Decretul nr. 31/1954, iar succesiunea sa nedeschisa.

In cazul statului care culege mostenirea vacanta in lipsa mostenitorilor legali nu se pune problema prescriptiei dreptului de optiune, caci statul este considerat de lege ca fiind mostenitor sub beneficiu de inventar (art. 680 C. civ.). Daca insa statul este chemat la mostenire pe baza unui testament si nu in virtutea legii, el este obligat, ca orice mostenitor, sa opteze in termenul de prescriptie prevazut de lege

Termenul de 6 luni de optiune succesorala, fiind, asa cum am precizat mai sus, un termen de prescriptie el este susceptibil de suspendare, intrerupere si repunere in termen.

Articolul 700 alin. (2) C. civ. (asa cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954) prevede ca mostenitorul care a fost impiedicat sa-si manifeste vointa in sensul de a opta pentru o succesiune, din motive de forta majora, instanta de judecata, la cererea acelui mostenitor, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a incetat impiedicarea. Intrand in vigoare Decretul nr. 167/1958, privitor la prescriptia extinctiva, care prevede (art. 13) ca forta majora este o cauza de suspendare de drept a prescriptiei si de asemenea ca repunerea in termen se poate dispune de catre instanta de judecata pentru alte motive temeinice (art. 19), Plenul Tribunalului Suprem a hotarat ²² ca prevederile art. 700 alin. (2) C. civ. trebuie considerate abrogate tacit de vreme ce prin art. 26 din decret se dispune ca: "pe data intrarii in vigoare a decretului se abroga orice dispozitii legale contrare prezentului decret, in afara de cele care stabilesc un termen de prescriptie mai scurt decat termenul corespunzator prevazut prin decretul de fata". Forta majora, asadar, este o cauza de suspendare a prescriptiei, care opereaza de drept si nu un motiv de repunere in termen ²³ .

Asadar, potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 cursul termenului de optiune succesorala se va suspenda de drept in urmatoarele cazuri:

- cand succesibilul este impiedicat de un caz de forta majora sa-si exercite dreptul de optiune succesorala [art. 13 lit. a)], prin forta majora intelegandu-se un eveniment exterior invincibil si imprevizibil si care-l impiedica in mod absolut de a actiona ²⁴ ;

- cand succesibilul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi [art. 13 lit. b) din Decretul nr. 167/1958];

- cand succesibilul este lipsit de capacitate de exercitiu si nu are reprezentant legal sau are capacitate restransa de exercitiu si nu are cine sa-i incuviinteze actele [art. 14 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958];

- pe langa cazurile de suspendare a prescriptiei prevazute de art. 13 din Decretul nr. 167/1958 in practica judecatoreasca s-a admis ca prescriptia se suspenda si pe durata necesara obtinerii autorizatiei, in cazul persoanelor incapabile sau cu capacitate de exercitiu restransa, daca demersurile necesare in acest sens au fost efectuate inaintea implinirii termenului de prescriptie. S-a considerat pe buna dreptate ca prescriptia nu poate curge impotriva celui care nu a ramas pasiv ci s-a conformat legii cerand autorizatia prevazuta de lege ²⁵ .

In cazul suspendarii prescriptiei, potrivit Decretului nr. 167/1958, dupa incetarea cauzei de suspendare, prescriptia isi reia cursul, luandu-se in calcul si timpul curs inaintea suspendarii, dar nu se va implini inainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la incetarea cauzei de suspendare. Aceasta inseamna ca succesibilul are, practic, la indemana un nou termen de 6 luni pentru a-si exercita dreptul de optiune succesorala.

Repunerea in termen poate fi dispusa de instanta de judecata ²⁶ , potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 in ipoteza in care se constata ca succesibilul s-a aflat intr-o situatie, care nu-i este imputabila si care a dus la pierderea termenului de prescriptie. Succesibilul trebuie sa ceara insa repunerea in termen in decurs de o luna de la incetarea cauzei care a determinat depasirea termenului de prescriptie ²⁷ . Sunt considerate motive temeinice, care sunt deosebite de forta majora, fiind considerate cazuri fortuite, care trebuie verificate de instantele judecatoresti ²⁸ : ascunderea cu rea-credinta a mortii lui de cuius de catre ceilalti mostenitori; decesul in tara straina a lui de cuius, iar legaturile dintre acesta si mostenitorii sai nu erau normale; decesul intr-un penitenciar ²⁹ ; neexercitarea de catre mama, prin parasirea copilului, a drepturilor si indatoririlor parintesti ³⁰ ; indrumarea gresita de catre notar, urmata de tergiversare din partea organului administratiei locale ³¹ ; necunoasterea testamentului de catre legatar ³² ; aflarea ulterioara a legaturii de rudenie cu defunctul etc. Starea de boala indelungata si grava a fost de asemenea considerata ca un motiv de repunere in termen de catre instantele judecatoresti ^{34 ,} iar uneori, in practica judecatoreasca, ca un caz de forta majora ³⁵ .

In ce priveste efectele cererii de repunere in termenul de prescriptie, nu exista unitate de vederi in literatura juridica. S-a sustinut de catre unii autori ³⁶ ca admiterea cererii de repunere in termen constituie o acceptare implicita a mostenirii de catre mostenitorul care a formulat cererea, fara sa mai fie nevoie de acordarea vreunui termen in vederea exercitarii dreptului de optiune succesorala.

Alti autori ³⁷ insa, la a caror parere ne raliem, sustin ca in urma admiterii cererii de repunere in termenul de prescriptie instanta de judecata va putea acorda un termen rezonabil, care poate chiar depasi termenul de 6 luni de la data cand a luat sfarsit imprejurarea care l-a impiedicat pe succesibil sa-si exercite dreptul de optiune, intrucat, uneori, judecarea cererii de repunere in termen poate sa dureze mai mult. Aceasta necesitate se impune atunci cand succesibilul isi manifesta vointa in sensul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, cand este, asadar, nevoie de un termen in care sa se faca inventarul fidel si exact al patrimoniului succesoral. Daca insa, din chiar cererea de repunere in termen, rezulta ca succesibilul intelege sa accepte mostenirea pur si simplu, intr-adevar nu se vede de ce ar mai fi nevoie de acordarea unui nou termen, cand acceptarea rezulta din insasi cererea depusa la instanta de judecata, care a fost admisa.

In problema intreruperii termenului de optiune succesorala, desi de principiu se accepta aplicarea Decretului nr. 167/1958, practic nu are nici o eficienta. In adevar, o data acceptata mostenirea in termen, dreptul de optiune s-a consumat si nu exista ce sa se intrerupa. In cazul renuntarii la mostenire, daca succesibilul doreste sa revina asupra renuntarii, acest lucru poate fi realizat, in conditiile art. 701 C. civ., dar numai inauntrul termenului de prescriptie de 6 luni.

Efectele implinirii termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala. Implinirea termenului de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ., fara ca succesibilul sa fi exercitat dreptul de optiune, face ca acesta sa fie considerat strain de mostenire; dreptul sau de a accepta succesiunea s-a stins, odata cu el stingandu-se, retroactiv, si titlul sau de mostenitor.

Desi unii autori echivaleaza neacceptarea mostenirii cu renuntarea tacita la aceasta ³⁸ , cele doua situatii nu trebuie confundate. Astfel, in vreme ce succesorul care nu a acceptat mostenirea in termen poate beneficia de repunere in termen, cum am vazut, renuntatorul nu are aceasta posibilitate. Apoi, asa cum am aratat mai sus, cei care nu au acceptat mostenirea in termen sunt repusi de drept in termen in conditiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 10/2001, pe cand in cazul renuntatorilor acest lucru nu este valabil.

Stingerea titlului de succesor ca urmare a implinirii termenului de prescriptie are un caracter absolut, in sensul ca produce efecte erga omnes, putand fi invocata, la fel ca si renuntarea la succesiune, de orice persoana interesata, cum sunt ceilalti mostenitori, mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii si debitorii succesiunii.