Asa
cum rezulta din chiar denumirea sa, acest partaj nu vizeaza
impartirea proprietatii, ci doar impartirea
folosintei bunului sau bunurilor proprietate comuna. De aceea el este
un partaj cu efecte temporare, provizorii, acestea putand inceta oricand,
printr-o imparteala a proprietatii.
Incheierea
acestui partaj pe cale conventionala nu ridica nici un fel de
probleme, acordul coindivizarilor fiind suficient pentru realizarea lui.
Pentru
situatia in care coindivizarii nu sunt de acord cu realizarea unui partaj
de folosinta, s-a pus problema daca el poate fi realizat pe cale
judecatoreasca. Initial practica judecatoreasca
si doctrina nu au fost de acord cu realizarea acestui partaj prin
justitie 1 . S-a considerat ca efectuarea unui partaj
voluntar fiind o facultate pentru coindivizari si nu o obligatie,
refuzul de a consimti la incheierea unei astfel de conventii nu poate
fi considerat abuziv. Ca urmare, coindivizarii nu pot fi obligati la un
partaj de folosinta, singura cale de rezolvare a neintelegerilor
dintre ei fiind partajul proprietatii. De fapt ideea centrala pe
care se poate baza respingerea unui cereri de partaj judiciar consta in
incompatibilitatea care exista intre un partaj al folosintei cu
drepturile coindivizarilor, care se caracterizeaza prin faptul ca se
intind simultan si concurent asupra fiecarei portiuni din bun
2 .
In ultimul
timp se constata insa o tendinta de recunoastere a
posibilitatii instantei de judecata de a efectua un partaj
de folosinta, chiar in lipsa acordului tuturor coindivizarilor 3
. In conditiile in care in Codul nostru civil nu exista o
dispozitie referitoare la imparteala provizorie a
folosintei, orientarea amintita are in vedere mai mult necesitati
de ordin practic decat argumente juridice impotriva vechii orientari a
practicii judiciare si doctrinei. De altfel, atunci cand coindivizarii nu
sunt de acord cu un partaj de folosinta si totusi acesta este
obtinut pe cale judiciara, efectele acestuia pot fi paralizate prin
realizarea partajului de proprietate.
