Falsul in declaratii

Falsul in declaratii

1. Continutul legal

Potrivit art. 292 C.pen. constituie infractiune declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145 C.pen., in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul juridic. a) Obiectul juridic generic este identic cu cel al celorlalte infrac­­tiuni de fals.

b) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale a caror formare si dezvol­tare este conditionata de existenta increderii in declaratiile susceptibile a produce con­se­­cin­te juridice. In conditiile de dezvoltare ale societatii contemporane, declara­tiile pe care le fac sau le prezinta persoanele fizice in fata unei autoritati sau institutii publice, joaca un rol deosebit pentru buna func­tiona­re a mecanis­melor sociale, eco­no­­­mice si juridice ale statului, aceste decla­ratii constituind cel mai adesea, mijloace de proba, cu toate consecintele care decurg din aceasta. In masura in care asemenea declaratii nu corespund realitatii, este zdruncinata increderea publica in declaratiile susceptibile a produce consecinte juri­dice.

c) Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material, deoarece, de regula, de­cla­r­atia este facuta oral in fata unei autoritati publice sau unei institutii publice.

In aceasta situatie, inscrisul in care un func­tionar consemneaza declaratia minci­noasa constituie produsul, si nu obiectul ma­terial al infractiunii[1]. Ar putea exista un obiect material in cazul decla­ratiilor facute in scris de faptuitor. De exemplu inscrisul cu continut fals inaintat de faptuitor unei institutii publice cand institutia cere acest lucru, va constitui obiect material al infractiunii (declaratia de avere completata de angajatii M.A.I.).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nemijlocit al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale ale raspunderii penale si care, implicit, are capacitatea de a face declaratii cu relevanta juridica.

Participatia este posibila sub toate formele sale.

Fapta functionarului care a consemnat o declaratie, cunoscand falsitatea aces­teia, fara sa sesizeze organul de urmarire penala, constituie infractiunea prevazuta in
art. 263 C.pen., omisiunea sesizarii organelor judiciare.[2]

b) Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica prejudiciata in drepturile sau interesele sale prin consecintele juridice care au intervenit in urma declaratiei false.

Existenta infractiunii de fals in declaratii nu este conditionata de vreo cerinta spe­ciala privind locul sau timpul savarsirii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii prevazute in art. 292
C.pen. consta in actiunea de a face o declaratie necorespunzatoare adevarului in fata unui unitati publice sau institutii publice care sunt competente, din punct de vedere legal, sa ia act de de­claratia respectiva.

Declaratia poate fi facuta la initiativa autorului sau la solicitarea organului, institu­tiei sau unitatii competente; ea poate fi facuta oral sau in scris, nemijlocit de catre fap­tui­tor sau transmisa prin intermediar, in limba romana sau intr‑o limba straina. Daca legea prevede o anumita procedura, anumite conditii de forma privind modul in care se ia ori se da declaratia, nerespectarea acestor cerinte exclude inci­denta legii pe­nale[3].

In practica judiciara s‑a decis ca exista infractiunea de fals in declaratii atunci cand faptuitorul a declarat neadevarat, in fata organelor de politie, ca a pierdut bu­letinul de identitate, desi in realitate il abandonase in mana unui ofiter de politie, care il retinuse pentru cercetarea unei infractiuni[4]; ori declara mincinos ca nu exista piedici legale de casatorie, desi era casatorit ; sau daca declara mincinos ca nu primeste nicio alta pensie, desi este pensionar .

De asemenea, constituie infractiunea de fals in declaratii fapta inculpatei care a declarat la C.E.C. ca nu mai are si alte credite de rambursat, aceasta declaratie pro­ducand consecinte juridice deoarece inculpata urmarea cumpararea prin credit a unor bunuri. Achizitionarea unor bunuri reprezinta o vanzare‑cumparare, iar acordarea creditului C.E.C., un contract de imprumut. Acestea sunt, in mod evident, acte juridice de drept civil, iar materializarea lor are semnificatia unor consecinte juridice. Declaratia neadevarata este facuta tocmai pentru realizarea acestor consecinte, deci sunt realizate toate elementele infractiunii de fals in declaratii[7]. Constituie, de aseme­nea, infractiunea de fals in declaratii fapta persoanei care dupa ce a vandut autotu­rismul sau unei alte persoane a reclamat la politie ca acesta fusese furat si s‑a adresat S.C. G.A.S. din Cluj‑Napoca, unde autoturismul era asigurat pentru caz de furt, cerand sa i se plateasca prima de asigurare .

Falsul in declaratii exclude uzul de fals[9].

Nu se va retine infractiunea prevazuta in art. 292 C.pen., operand autoritatea de lucru judecat, daca faptuitorul a fost condamnat anterior pentru aceeasi fapta, califi­cata insa ca fals privind identitatea[10]; sau daca, cu ocazia incheierii unui contract de vanzare‑cumparare a unui imobil, partile au declarat la notariatul de stat un pret infe­ri­or pretului real, aceasta fapta constituind contraventie fiscala .

c) Cerinte esentiale. Actiunea de declarare necorespunzatoare a ade­varului va constitui element material al laturii obiective a acestei infractiuni, numai in masura in care ea a fost facuta unei unitati sau institutii publice, competenta sa primeasca o astfel de declaratie, iar, in al doilea rand, numai daca declaratia era apta, potrivit legii ori imprejurarilor, sa ser­veas­ca pentru producerea consecintei juridice preconizate de faptuitor. Aceasta cerinta nu este indeplinita cand, spre exemplu, gestionarul nu a recunoscut in fata organului de revizie contabila ca a dat marfuri pe credit, deoarece o astfel de decla­ratie nu este apta de a produce efecte juridice, neputand influenta lucrarile de inven­ta­riere; aceeasi solutie este valabila si in cazul in care gestionarul face afirmatii nea­de­varate, cu ocazia reviziei contabile; aceste declaratii nu produc efecte juridice, revi­zorul avand indatorirea sa verifice situatia gestiunii nu pe baza declaratiilor gestiona­rului, ci a actelor justificative[12].

A doua cerinta esentiala este ca declaratiile susceptibile de a produce consecinte juridice sa nu aiba, potrivit legii, un tratament juridic special, cum ar fi declaratiile minci­noase ale martorului, denuntarea calomnioasa s.a. Indeplinesc aceasta cerinta esentiala, de exemplu, declaratiile de stare civila, declaratiile de avere pe care le fac functionarii publici, declaratiile de venit pentru impozitare etc. Imprejurarile care fac ca o declaratie sa fie pro­ducatoare de consecinte juridice sunt imprejurarile excep­tionale care nu permit intarzieri pentru luarea in considerare a unei declaratii, cum sunt starea de necesitate, forta majora etc.[13]

In conformitate cu continutul art. 292 C.pen., fapta trebuie comisa doar in fata unui organ sau institutii de stat sau unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C.pen. In aceste conditii fapta inculpatei care a facut o cerere de imprumut la B.C.R. Sucursala Suceava, in care a consemnat ca nu are de restituit alte imprumuturi, desi avea debite fata de B.R.D. Sucursala Suceava, mijloc prin care a reusit sa ia un credit de 30.000 de lei, nerestituit la termen, nu poate constitui infractiunea de fals in declaratii ci infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (1) si (3) C.pen. in concurs cu infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata[14].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

In privinta falsului in declaratii in doctrina penala au existat multe controverse.

Astfel, o problema destul de disputata este aceea de a sti care este incadrarea juridica a faptei unei persoane fizice de a declara in fata notarului un pret mai mic decat cel real pentru apartamentul ce face obiectul unui contract de vanzare‑cum­parare.

Intr‑o parere[15], se sustine ca o astfel de fapta ar intruni elementele constitutive a doua infractiuni aflate in concurs, evaziune fiscala si fals in declaratii, art. 292 C.pen.

Un alt autor sustine ca o astfel de fapta constituie doar evaziune fiscala. In ceea ce priveste art. 292 C.pen., autorul afirma ca fapta inculpatului in ansamblul ei nu intru­neste elementele constitutive ale acestei infractiuni, dar ar putea constitui acte de complicitate la savarsirea de catre notar, fara vinovatie, a infractiunii de fals intelec­tual (art. 289 C.pen.) prin atestarea in actul autentic a unor fapte necorespunzatoare adevarului.

Intr‑o alta parere[16], se considera ca fapta de a declara in fata notarului un pret mai mic decat cel real nu constituie fals in declaratii, deoarece, declaratia nu este suscep­tibila, prin ea insasi, sa produca efecte juridice. Notarul poate taxa aceasta operatiune in baza prevederilor legale privind taxele de timbru pentru activitatea notariala la valoarea de circulatie a imobilului stabilita prin expertiza, efectuata la cererea Camerei Notarilor Publici.

De asemenea, se afirma[17] ca nu se poate retine nici infractiunea de fals intelectual, deoarece, notarul nu este functionar public, el desfasurand o profesie liberala in baza Legii nr. 36/1995 .

In final, autorii afirma ca fapta la care ne referim nu poate fi calificata nici eva­ziune fiscala, nici fals in declaratii si nici complicitate la fals intelectual deoarece declararea unui pret mai mic, conform Codului civil, constituie o simulatie, iar aceasta nu poate vatama pe terti.

De asemenea, se sustine ca in realitate, in patrimoniul vanzatorului nu se adauga un nou bun, nu se obtine un venit suplimentar. In realitate, are loc un schimb, in locul apartamentului se primeste o suma de bani, in concluzie, neputandu‑se vorbi de venituri impozabile. Suntem de acord cu aceasta ultima opinie.

O alta problema este aceea de a face diferenta intre infractiunea de fals in decla­ratii (art. 292 C.pen.) si infractiunea de fals in declaratii, prevazuta in art. 38 din Legea nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate[19].

Astfel "declararea necorespunzatoare a adevarului privind domiciliul sau rese­dinta constituie infractiune de fals in declaratii si se pedepseste potrivit dispozitiilor din Codul penal".

Practic, in art. 38 din aceasta lege nu este incriminata o alta fapta de fals in declaratii, in cuprinsul textului facandu‑se referire la pedeapsa prevazuta in art. 292 C.pen. Infractiunea de fals in declaratii prevazuta in aceasta lege este tot o infractiune de fals in declaratii, dar pentru ca se refera la un domeniu distinct de relatii sociale, legiuitorul a inteles sa o reglementeze distinct.

O infractiune distincta de fals in declaratii exista in Legea sindicatelor
nr. 54/2003[20] in art. 53 alin. (1) lit. c) si consta in furnizarea de date neconforme cu realitatea la dobandirea personalitatii juridice a organizatiei sindicale, precum si in timpul fiintarii acesteia.

In practica judiciara se pune deseori problema deosebirii intre infractiunile de fals in declaratii, favorizarea infractorului si marturie mincinoasa. Astfel, in fapt, s‑a retinut ca inculpatul I.D. a condus pe drumurile publice un autovehicul fara a avea permis de conducere, iar inculpatul M.N., in timpul cercetarilor, a declarat, in fals, ca el s‑a aflat la volanul autovehiculului. Fapta inculpatului M.N. de a declara in fata instantei de judecata, in exercitarea dreptului la aparare, ca el s‑a aflat la volanul autovehiculului, chiar daca nu corespunde adevarului, nu poate constitui infractiunea de fals in declaratii, deoarece, aceasta declaratie a autorului este supusa verificarii orga­nului judiciar care are de rezolvat cauza. Pe de alta parte, pentru existenta infrac­tiunii prevazute in art. 292 C.pen., este necesar ca declaratia necorespunzatoare adevarului sa fie facuta in fata unui organ sau institutii de stat ori a unei unitati din cele la care se refera art. 159 C.pen., or instantele de judecata nu fac parte din aceasta categorie[21]. Dar, avand in vedere ca M.N. are calitatea de martor, declaratiile sale mincinoase ar putea atrage existenta infractiunii de marturie mincinoasa.

Daca aceste declaratii sunt facute si cu un scop special - ingreunarea sau zadar­nicirea urmaririi penale desfasurate fata de celalalt inculpat - se poate retine, in concurs, si favorizarea infractorului.

In concluzie, consideram, la fel cum s‑a pronuntat si o parte a doctrinei[22], ca in speta pentru M.N. trebuie sa se retina un concurs de infractiuni intre marturie min­cinoasa si favorizarea infractorului.

c) Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru valoarea so­ciala protejata de legea penala, decurgand din declaratia falsa care a devenit un mijloc de proba contrar adevarului[23].

d) Aceasta urmare este inerenta actiunii incriminate; in consecinta, si raportul de cauzalitate care trebuie sa existe intre actiunea incrimi­nata si urmarea imediata rezulta din insasi savarsirea actiunii (ex re).

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste infrac­tiunea de fals in declaratii este intentia directa. Legea cere ca faptuitorul sa actioneze cu un dolus specialis, si anume cu un anumit scop, deoarece declaratia falsa trebuie sa fie facuta in vederea producerii unei consecinte juridice pentru el sau pentru altul.

Declaratia necorespunzatoare adevarului facuta din culpa nu constituie infrac­tiune

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Falsul in declaratii, fiind o infractiune comisiva intentionata, poate cu­noaste toate formele imperfecte, dar legea nu pedepseste nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Consumarea infractiunii intervine in momentul in care declaratia neconforma ade­varului, facuta in scris, este prezentata si inregistrata la organul, institutia sau unita­tea competenta, potrivit legii, sa‑i acorde eficienta sau cand declaratia verbala este consemnata, de functionarul indrituit, intr‑un inscris apt sa serveasca la produ­cerea unei consecinte juridice, moment in care se produce starea de pericol pentru valoa­rea sociala pe care o reprezinta increderea publica. Functionarul care intocmeste in fals un inscris pe baza declaratiei false a inculpatului nu raspunde pentru infractiunea de fals intelectual comitand fapta fara vinovatie.

B. Modalitati. Infractiunea de fals in declaratii prezinta unele modalitati norma­tive si numeroase modalitati faptice de savarsire.

C. Sanctiuni. Aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen. persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000 lei.