Exceptii de procedura - introducere

Exceptii de procedura - introducere

Romania zilelor noastre are statutul unei tari candidate la integrarea in Uniunea Europeana. Pentru a reaspecta termenula de 1 ianuarie 2007 trebuie evitata activarea clauzei de salvgardare inclusa cu scop suspensiv in Tratatul de aderare al Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, semnat la 25 aprilie 2005, la Bruxelles . Pendente conditione trebuie depuse eforturi concertate de catre institutiile abilitate, astfel incat motivele de ingrijorare ale eurocomunitarilor sa se dovedeasca nefondate.

Ni se cere performanta, dar mai ales constanta in procesul de realizare a reformelor, o atentie deosebita fiind acordata sistemului judiciar, puterii judecatoresti in general. Ideea de baza ce trebuie retinuta tine de standardul avut in vedere la aprecierea rezultatelor. Asa cum in procesul civil, judecatorul aplica o anumita metoda , asa si Consiliul de Ministri al Uniunii Europene, pe baza rapoartelor Comisiei Europene si dupa votul Parlamentului European, va aprecia masura in care statul candidat corespunde nivelului cerut a fi indeplinit. In esenta, Romania are nevoie de o putere judecatoreasca puternica. Aceasta trebuie sa fie independenta, profesionista si operativa.

Daca transpunerea acquis-ului comunitar in legislatia interna este un proces in mare parte realizat, aplicarea dispozitiilor transpuse in functionarea de zi cu zi a institutiilor statului ramane de actualitate. Astfel, in raporturile cu responsabilii Uniunii Europene nu se mai negociaza pe capitole, ci se abordeaza aspectele sensibile in mod tematic.

Justitia este preocuparea comuna a partenerilor de dialog, si, pare-se, elementul central al aprecierii performantelor Romaniei vis-à-vis de clauza de salvgardare. Este diligent din partea statului roman sa continuie eforturile de eficientizare a sistemului judiciar, atat la nivelul institutional propriu-zis ( notam aici reformele CSM, PNA / DNA, INM, ICCJ etc. ), cat mai ales la nivelul operational al mecanismului concret in care se oglindeste "actul de justitie". De aici rezulta ca in prezent, principalul punct de interes este reprezentat de procedura, de dreptul procesual si nu atat de dreptul material.

Dreptul procesual civil este ansamblul normelor juridice care reglementeaza modul de judecata de catre instantele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturi civile si la interese legitime care se pot realiza numai pe calea justitiei, precum si modul de executare silita a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii" . Procedura civila contine regulile dupa care se desfasoara judecata (cognitio) si executarea silita (executio), si reprezinta numai o parte a dreptului procesual civil, alaturi de jurisdictia si de teoria actiunii civile . Jurisdictia cuprinde regulile ce guverneaza organizarea judiciara si compententa instantelor judecatoresti, astfel incat cel interesat sa se adreseze fie instantei, fie organului de jurisdictie ori cu activitate jurisdictionala caruia prin lege i-a fost recunoscuta aptitudinea de a solutiona un litigiu . Teoria actiunii civile constituie punctul de trecere de la jurisdictie la procedura civila si arata conditiile in care o persoana poate obtine recunoasterea sau stabilirea drepturilor si intereselor sale legitime.

Aceste precizari sunt menite sa incadreze cu sfera cea mai larga, aspectele ce tin de eficacitatea procesului civil ca mijloc de realizare a justitiei. Cu cat sunt mai pregnante garantiile juridice cum ca fiecare proces in parte se va desfasura in litera si spiritul legii (procesuale), cu atat justitia, in ansamblul sau, va fi considerata ca respectand standardul impus de Uniunea Europeana.

Este nevoie asadar, de o abordare echidistanta, stiintifica, cu temperari practice a tot ceea ce face o justitie sa functioneze bine, sau dimpotriva, sa fie depasita, inadecvata.

Procesul civil este ordonat de o serie de principii, dintre care unul deosebit de important, in contextul examenului comunitar al sistemului judiciar roman, este acela al dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.Trei texte converg spre consacrarea lui:

a). art. 6 pct. 1 din CEDO[7],

b). art. 21 alin. 3 din Constitutie ,

c). art. 10 din legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara .

Pentru a aprecia termenul ca fiind rezonabil se analizeaza perioada de timp cuprinsa intre momentul sesizarii instantei si momentul solutionarii definitive si irevocabile a cauzei. Dar daca au fost indeplinite proceduri prealabile trebuie sa se aiba in vedere data de la care s-a actionat pentru rezolvarea problemei litigioase, dupa cum aceasta solutie trebuie retinuta si in cazul in care s-a formulat o exceptie de neconstitutionalitate.

Cu toate ca principiul operativitatii nu este consacrat expres de Codul nostru de procedura civila , exista cateva texte care urmaresc tocmai scurtarea pe cat posibil a duratei unui proces. Putem da exemplul articolelor: art. 89 alin. 1, teza a II-a[11], art. 153 alin. 2 , art. 155 alin. 1 , art. 156 alin. 1 , art. 260 alin. 1 , ori art. 581 alin. 3 . La fel de bine putem considera ca instituirea procedurii de administrare a probelor de catre avocati slujeste aceluiasi scop.

Totusi, practica demonstreaza ca durata unui proces civil in Romania este la limita rezonabilitatii - si aceasta deoarece oricata grija ar arata legiuitorul, textele de lege nu surprind solutii care sa garanteze rezultatul dorit. Sa fie oare lipsa de inspiratie a puterii legislative singura cauza a lipsei de operativitate? Ori sunt mai numeroase motivele pentru care derularea unui process, de la sesizarea instantei, dezbateri si pana la hotarare, este atat de cronofaga.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Doua serii de argumente pot fi aduse in explicarea mecanismului. O prima categorie este reprezentata de aspectele ce tin de caracterul formalist al dreptului procesual civil, iar cea de-a doua categorie corespunde principiului disponibilitatii

Formalismul dreptului procesual civil roman este dat de faptul ca actele de procedura sunt supuse unor conditii de forma si unor termene. Solemnitatea cere forma, care presupune inevitabil trecerea timpului. Pentru a marca importanta fiecarui mijloc procedural, Codul de procedura civila reglementeaza pe larg conditiile in care se poate face cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala, cererile de interventie, apararile pe fond, exceptiile procesuale etc. Sunt prevazute, de asemenea, si sanctiunile eludarii acestora. Rezultatul este asigurarea unei discipline procesuale care profita atat instantei, cat si partilor. Astfel, consumarea de timp pentru parcurgerea "formelor" este un rau, dar un rau necesar, caci altminteri ar fi dezordine acolo unde ar trebui ordine.

La randul lui, principiul disponibilitatii vine sa explice de ce parcurgerea in evolutie a procesului civil necesita timp. Procesul presupune in esenta, posibilitatea partilor de a dispune de obiectul lui - dreptul material, precum si de mijloacele procesuale de aparare a acestui drept - dreptul procesual.

Unul dintre drepturile cuprinse in sfera principiului enuntat este dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau ale apararii. Limitele cererii de chemare in judecata, ale cadrului procesual in care se va desfasura judecata cu privire la obiect (pretentia concreta dedusa judecatii) si la parti (persoanele intre care exista raportul juridic litigios) sunt fixate de reclamant. Limitele apararii sunt determinate de parat, in functie de interesele sale personale.

Asa cum practica instantelor romane, ca si de pretutindeni, o arata, exceptiile procesuale sunt cele mai eficace, si prin aceasta, cele mai uzitate, mijloace de a "paraliza" solutia cursiva, si mai ales, rapida, a procesului civil. Definirea acestora urmeaza sa incadreze mai strans subiectul de interes. Surprindem astfel, "comment faire-ul" derularii cu maxim de operativitate a fazelor si etapelor procesului civil.

Exceptiile procesuale constituie mijloace de aparare, fara a se confunda cu apararile in fond. Ele sunt o forma de manifestare a actiunii civile, presupunand prin urmare existenta unui proces civil in curs de desfasurare / solutionare. Fara a insista prea mult, retinem ca pot fi definite ca acele mijloace, prin care, in cadrul procesului civil, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu invoca, in conditiile prescrise de lege si fara a pune in discutie fondul pretentiei deduse judecatii, neregularitati procedurale sau lipsuri privind exercitiul dreptului la actiune, urmarind intarzierea sau impiedicarea judecatii in fond[19].

Dintre toate, exceptiile de procedura si nu cele de fond, sunt percepute ca subterfugii care permit proceduristului abil sa gaseasca acea dezvoltare a procesului care sa convina cel mai mult clientului sau. Obiectul exceptiilor de procedura poate consta in invocarea incalcarii unor norme:

a) de competenta,

b) de compunere sau constituire a instantei,

c) privind conditiile de indeplinire a actelor de procedura, inclusiv termenele in care trebuie efectuate,

d) privind procedura de judecata ori prin care se solicita luarea anumitor masuri pentru buna desfasurare a judecatii si preintaminarea unor solutii contradictorii.

Invocandu-se aceste neregularitati procedurale, se exploateaza la maximum in folosul uneia dintre parti mecanismele amenajate de lege. Daca folosirea exceptiilor se face in scopul unic de a sicana adversarul, se poate vorbi chiar, de o aparare abuziva , prin nesocotirea prevederilor art. 723 alin. 1 C. proc. civ. Coroborandu-le cu prevederile art. 129 alin. 1 C. proc. civ. se impune partilor obligatia de a se folosi cu buna-credinta de drepturile lor si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege. De pilda, paratul invoca cu rea credinta o exceptie, desi stia ca nu este intemeiata, ori invoca o exceptie relativa dupa trecerea termenului in care ii era ingaduit sa o faca, numai pentru a obtine amanarea judecatii.

Desigur, nu putem sustine ca a invoca exceptii de procedura si / sau de fond inseamna in mod automat sicanarea bunului mers al procesului caci ele fac parte din apararile - in sens larg - pe care le are la indemana cel aflat in pozitie procesuala pasiva , iar dreptul la aparare este garantat , atat in sens material - ca un complex de drepturi si garantii procesuale instituite de lege pentru a da posibiliatea partilor sa-si apere interesele legitime[23], cat si in sens formal - ca drept al partii de a-si angaja un aparator.

Totusi, prin efectele pe care tind sa le realizeze, aceste mijloace procesuale duc cel putin la intarzierea judecatii. Daca admiterea exceptiilor de fond duce, de regula, la anularea sau respingerea cererii ca prematura, lipsita de interes, inadmisibila etc. - ceea ce inseamna ca, in principiu, aceste exceptii sunt peremptorii - exceptiile de procedura tind fie spre intarzierea judecatii, fie spre impiedicarea acesteia, uneori aceeasi exceptie fiind dilatorie sau, dupa caz peremptorie. Este exemplul exceptiei de necompetenta[24].

Este evident, asadar, ca fie si pentru "the right reasons", se ajunge la o prelungire a duratei de timp necesara pentru solutionarea litigiului.

De aici rezulta problema: cum anume trebuie facut echilibrul intre nevoia de aparare prin orice mijloc procesual adecvat si exigenta operativitatii intregului proces civil, sau, altfel spus: cand anume invocarea unei exceptii de procedura este doar un mijloc de aparare cerut cu necesitate de pozitia procesuala, si nu expresia procesuala a unui demers de sicanare.

Exceptiile de procedura apar in aceasta lumina de intensitati diferite: ca un mijloc util / indispensabil in mainile insetatului de dreptate sau, dimpotriva, ca un mijloc letal in mainile rauvoitorului.

Pentru a gasi un raspuns, ne plasam pe pozitia specialistului in drept procesual civil si ne indreptam atentia in egala masura asupra tezelor doctrinale si jurisprudentei instantelor romane. Demersul cognitiv isi propune sa surprinda aceste institutii juridice "in miscare", si nu static, abordand mai intai problema definitiei, naturii juridice, a delimitarilor si clasificarilor exceptiilor de procedura ( I.), pentru a insista apoi, pe analiza procedurii de solutionare a exceptiilor procesuale ( II.).