Omisiunea de a incunostiinta organele judiciare - art.265 Cod penal

Codul penal retine ca infractiune neincunostiintarea organelor judiciare despre anumite imprejurari care, cunoscute fiind, ar putea contribui la afirmarea nevinovatiei unei persoane aflate in arest preventiv, in stare de judecata sau care a fost deja condamnata.

Definitia

Fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane tinute in arest preventiv pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de 3 luni la 1 an sau cu amenda.
                (2) Fapta prevazuta in alineatul precedent nu se pedepseste daca prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta obligatie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru sotul sau sau pentru o ruda apropiata.

Subiect

Nu este circumstantiat putand fi orice persoana.

De mentionat ca pentru existenta acestei infractiuni exista o conditie preexistenta savarsirii faptei si anume situatia unei persoane, alta decat faptuitorul, care pe nedrept se afla in stare de arest, fie de judecata, sau este condamnata.

Latura obiectiva

Fapta se comite printr-o inactiune constand in neindeplinirea unei obligatii legale. Este o atitudine pasiva a faptuitorului cu privire la realizarea unui comandament social, juridic si moral, de a aduce la cunostinta organelor judiciare imprejurarile care ii sunt cunoscute si de care depinde dovedirea nevinovatiei unei persoane. In conceptul de imprejurari care pot dovedi nevinovatia unei persoane intr-un proces penal, se include orice element de fapt care serveste la constatarea inexistentei vinovatiei unei asemenea persoane.

Lipsa vinovatiei nu se refera numai la latura subiectiva a faptei penale, ci la toate trasaturile esentiale ale acesteia, astfel cum ele sunt prevazute in art.17 C.p. Avand in vedere ca pentru existenta unei anumite infractiuni este necesara intrunirea cumulativa a tuturor cerintelor esentiale prevazute de lege pentru intreaga structura a infractiunii, datele detinute de subiectul activ se pot referi la oricare din aceste cerinte. Instanta de judecata va aprecia daca imprejurarile cunoscute de faptuitor aveau sau nu o asemenea calitate.

Destinatarul incunostiintarii este in mod obligatoriu un organ judiciar. Daca o persoana nu informeaza despre imprejurari pe care organul judiciar le stia la momentul in care ea a luat cunostinta despre ele, fapta nu va fi infractiune, chiar daca subiectul a fost de rea credinta. Aceasta pentru ca numai cu latura subiectiva nu putem intregi continutul unei infractiuni.

Incunostiintarea poate fi facuta in orice mod : in scris, oral, prin intermediar. Este valabila incunostiintarea facuta printr-o scrisoare anonima, sau semnata cu pseudonim, daca, se poate stabili apartenenta unei asemenea sesizari.

Fapta este periculoasa deoarece poate naste o eroare juridica.

Latura subiectiva

Fapta se savarseste atat cu intentie (directa sau indirecta) cat si din culpa, aceasta din urma deoarece, fiind vorba de inactiune, legea nu incrimineaza savarsirea faptei numai cu intentie.

Consumarea si tentativa

Consumarea faptei are loc in momentul in care faptuitorul, intarzie sa aduca la cunostinta autoritatii informatiile pe care le detine.

Tentativa nu se pedepseste.

Sanctiune

Inchisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda.

In aliniatul ultim se prevede un caz de nepedepsire daca, prin sesizare, persoana care avea aceasta obligatie ar fi produs un prejudiciu pentru ea, pentru sotul sau sau o ruda apropiata.