Drept
Ocrotirea persoanei fizice - ocrotirea minorilor prin tutela, prin curatela - ocrotirea bolnavilor psihiciOcrotirea persoanei fizice. Ocrotirea persoanei fizice semnifica ansamblul mijloacelor de drept civil prin intermediul carora se asigura recunoasterea si protectia drepturilor subiective civile si a intereselor persoanei, precum si mijloacele de protectie ale persoanei fizice ca participanta in circuitul civil . Astfel, minorii pot fi ocrotiti prin tutela sau curatela, bolnavii psihici nepericulosi prin masura punerii sub interdictie judecatoreasca, cei periculosi prin instituirea tratamentului medical obligatoriu, persoanele fizice capabile, aflate in situatii speciale, prin instituirea curatelei. In cele ce urmeaza vom analiza succint principalele mijloace de ocrotire mai sus enuntate. 1. Ocrotirea minorilor prin tutela. Tutela minorului reprezinta "mijlocul juridic de ocrotire a minorului lipsit de ocrotirea parinteasca"[2]. Potrivit art. 113 din Codul familiei in cazul in care ambii parinti sunt morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti, copilul va fi pus sub tutela. Persoanele apropiate minorului , serviciul de stare civila care inregistreaza moartea unei persoane, biroul notarial care procedeaza la deschiderea unei succesiuni, instanta de judecata, politia, parchetul care procedeaza la luarea unor masuri privative de libertate, institutiile de ocrotire sunt obligate ca in termen de 5 zile de la data la care au luat cunostinta de existenta unui minor lipsit de ocrotire sa anunte autoritatea tutelara, care este competenta sa numeasca tutorele. Nu poate fi tutore: minorul sau persoana pusa sub interdictie; persoana decazuta din drepturile parintesti sau declarata incapabila de a fi tutore; cea lipsita de dreptul de a alege si de a fi ales deputat; cea lipsita de exercitiul drepturilor civile si politice, fie in temeiul legii, fie in temeiul unei hotarari judecatoresti, precum si cel cu rele purtari; persoana care datorita intereselor potrivnice cu ale minorului nu ar putea indeplini sarcina tutelei. Toate acestea reprezinta incapacitati de a fi tutore. Persoana numita tutore nu poate refuza aceasta sarcina, cu unele exceptii: are varsta de 60 de ani impliniti; creste si educa 2 sau mai multi copii; exercita o alta tutela sau curatela; este insarcinata sau este mama unui copil mai mic de 8 ani; din cauza infirmitatii, a bolii, a felului indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului nu poate indeplini aceasta sarcina. Tutorele are obligatia de a-l ingriji pe minor, de a-l creste, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica si psihica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala, de a-i administra bunurile, de a reprezenta minorul pana la 14 ani la incheierea unor acte juridice civile sau de a incuviinta actele juridice ale minorului intre 14 si 18 ani.. Minorul pus sub tutela locuieste la tutore. Cheltuielile necesare pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acopera din veniturile acestuia, iar daca acestea nu sunt indestulatoare, autoritatea tutelara va dispune vanzarea bunurilor minorului. Functia tutorelui inceteaza in urmatoarele situatii: in cazul decesului tutorelui; in cazul indepartarii acestuia de la tutela cand pe parcursul tutelei apar imprejurari care fac ca persoana sa fie incapabila de a fi tutore (este vorba de survenirea uneia din incapacitatile de a fi tutore mai sus enumerate -s.n. F.G.C.); in cazul in care tutorele savarseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care il fac nedemn de a fi tutore; in cazul numirii altui tutore ca urmare a punerii sub interdictie a minorului; in cazul inlocuirii sale, daca pe timpul tutelei tutorele implineste varsta de 60 de ani; daca femeia care exercita tutela ramane insarcinata; daca creste sau educa doi sau mai multi copii; daca se imbolnaveste ori devine infirma. Tutela poate inceta in urmatoarele situatii: prin dobandirea capacitatii depline de exercitiu de minorul aflat sub tutela, urmare a implinirii varstei de 18 ani sau a casatoriei minorei anterior acestei varste; prin stabilirea filiatiei minorului fata de cel putin un parinte; prin reaparitia cel putin a unuia din parintii minorului declarati judecatoreste disparuti sau morti; prin moartea minorului; prin ridicarea decaderii din drepturile parintesti pentru cel putin unul din parintii minorului. 2. Ocrotirea minorului prin curatela Curatela este "mijlocul juridic, temporar si subsidiar, de ocrotire a minorului" . Ea se instituie in urmatoarele situatii: cand apare contrarietate de interese intre minor si ocrotitorul sau legal (parinte sau tutore); cand inlocuirea unui tutore cu altul nu se realizeaza in acelasi moment, intre incetarea functiei tutorelui initial si numirea unui alt tutore scurgandu-se un anumit interval de timp; pe timpul cat ocrotitorul legal al minorului este impiedicat sa-si exercite drepturile si indatoririle cu privire la persoana si bunurile minorului; pana la solutionarea definitiva a procesului privitor la punerea sub interdictie judecatoreasca a minorului. Curatela se instituie de autoritatea tutelara de la domiciliul minorului, fie din oficiu, fie la cererea uneia din persoanele in sarcina carora exista obligatia instiintarii autoritatii tutelare cu privire la lipsirea unui minor de ocrotire parinteasca . Curatorul este obligat sa ingrijeasca de persoana minorului, de bunurile sale, sa-l reprezinte pe minorul pana la 14 ani la incheierea actelor juridice civile sau sa incuviinteze actele juridice ale minorului intre 14 si 18 ani.
Curatela inceteaza in momentul in care au disparut cauzele care au dus la instituirea acesteia. 3. Ocrotirea bolnavilor psihici nepericulosi Ocrotirea acestei categorii de persoane se realizeaza prin masura punerii sub interdictie judecatoreasca. Potrivit art. 142 din Codul familiei, cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie. Prin urmare, pentru a fi pusa sub interdictie persoana trebuie sa fie lipsita de discernamant, aceasta lipsa sa se datoreze alienatiei sau debilitatii mintale si sa puna persoana in imposibilitate de a se ingriji singura de propriile interese. Punerea sub interdictie poate fi ceruta de autoritatea tutelara sau de oricare din persoanele pe care le-am enumerate mai sus, obligate sa comunice existenta unui minor lipsit de ocrotire parinteasca. Competenta solutionarii cererii de punere sub interdictie revine judecatoriei[7] in a carui raza teritoriala isi are domiciliul persoana a carei punere sub interdictie se cere. Procedura punerii sub interdictie cuprinde doua faze: prima faza necontradictorie si faza a doua contradictorie. In cadrul primei faze, care este obligatorie , presedintele instantei primind cererea dispune comunicarea ei impreuna cu inscrisurile anexate, procurorului, care dispune efectuarea de cercetari si solicita parerea unei comisii de medici specialisti. Totodata, presedintele instantei va sesiza autoritatea tutelara de la domiciliul persoanei a carei punere sub interdictie s-a solicitat in vederea numirii unui curator. Dupa ce primeste rezultatul cercetarilor si avizul comisiei de medici specialisti, presedintele instantei stabileste termen de judecata pentru solutionarea cererii de punere sub interdictie. Faza a doua presupune ascultarea concluziilor procurorului si ascultarea persoanei a carei punere sub interdictie se solicita, pentru a constata starea sa mintala. Pe baza probelor administrate, a concluziilor procurorului si a constatarilor directe, instanta va admite cererea si in consecinta va dispune punerea sub interdictie sau va respinge cererea. Hotararea prin care se dispune punerea sub interdictie, ramasa definitiva, se comunica autoritatii tutelare de la domiciliul celui pus sub interdictie pentru ca aceasta sa procedeze la ridicarea curatelei si la instituirea tutelei. Interdictia judecatoreasca inceteaza in cazul decesului persoanei pusa sub interdictie, precum si in cazul ridicarii interdictiei ca urmare a disparitiei imprejurarilor care au justificat instituirea acestei masuri. Ocrotirea bolnavilor psihici periculosi Ocrotirea acestei categorii de persoane se realizeaza prin instituirea tratamentului medical obligatoriu, care se dispune indiferent de varsta bolnavului psihic. In categoria persoanelor care necesita luarea acestei masuri de protectie intra bolnavii psihic periculosi (cei care prin manifestarile lor pun in pericol viata, sanatatea, integritatea corporala proprie ori a altora, importante valori materiale sau tulbura in mod repetat si grav conditiile normale de munca si viata, in familie sau societate) si toxicomanii periculosi (cei care din cauza intoxicarii cronice cu alcool, stupefiante sau alte asemenea substante pun in pericol viata, sanatatea, integritatea corporala proprie ori a altora, importante valori materiale sau tulbura in mod repetat si grav conditiile normale de munca si viata, in familie sau societate). Tratamentul medical obligatoriu poate fi ambulatoriu (realizat prin instituirea obligativitatii persoanei de a se prezenta la control medical periodic, la datele stabilite de medical psihiatru, de a urma indicatiile terapeutice in perioada dintre doua controale) sau in conditii de spitalizare (ori de cate ori exista o necesitate medicala majora pentru internarea bolnavului). Membrii majori ai familiei care locuiesc in mod obisnuit cu o persoana din a carei comportare s-ar putea deduce ca este bolnav psihic periculos, sau care vin in contact permanent cu aceasta la domiciliu sau la locul de munca, precum si orice alta persoana care are cunostinta de un asemenea caz sunt obligati sa instiinteze unitatea sanitara (dispensarul medical in a carui raza teritoriala se afla domiciliul bolnavului sau dispensarul medical care deserveste personalul unitatii in care bolnavul isi desfasoara activitatea). 5. Ocrotirea prin curatela a persoanelor fizice aflate in situatii speciale In aceasta situatie suntem in prezenta unor persoane capabile, care din diferite motive au nevoie de ingrijire. Codul familiei, enumera in cuprinsul art. 152, cazurile in care se poate institui curatela: a.) daca, din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, personal, sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii multumitoare si, din motive temeinice, nu-si poate numi un reprezentant (este vorba de persoane cu deficiente fizice); b.) daca, din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentanti, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare (este vorba de persoana aflata intr-un caz de urgenta); c.) daca, din cauza bolii sau din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei pe care o reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza; d.) daca o persoana, obligata fiind sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar general; e.) daca o persoana a disparut fara a se avea stiri despre ea si nu a lasat un mandatar general. Curatela se instituie de autoritatea tutelara de la domiciliul persoanei reprezentate (in cazul literelor a si c), de la domiciliul persoanei reprezentate sau de la locul unde trebuie luate masurile urgente (pentru litera b), cea de la ultimul domiciliu din tara al celui lipsa sau a celui disparut (in cazurile prevazute la literele d si e). Curatela nu se poate institui decat cu consimtamantul celui reprezentat, exceptandu-se cazurile in care consimtamantul nu poate fi dat (de exemplu reprezentatul este lipsa sau disparut). Curatela se poate institui din oficiu sau la cererea celui reprezentat, a sotului sau, a rudelor sau a persoanelor in sarcina carora legea instituie obligatia anuntarii despre existenta unui minor lipsit de ocrotire. Functia curatorului inceteaza prin consimtamantul celui reprezentat sau la cererea curatorului, dupa 3 ani de la numire. Curatela inceteaza prin ridicare ei ca urmare a disparitiei cauzelor care au justificat instituirea acesteia. Debilitatea mintala presupune o boala a mintii cu caracter de permanenta, de durata si nu cu caracter efemer, temporar, trecator, pasager. Betia, batranetea, infirmitatea nu pot conduce prin ele insele la punerea sub interdictie. Pana la adoptarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003, competenta revenea tribunalului. Prin O.U.G. nr.
58/2003 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 28 iunie
2003, au fost abrogate dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. g din Codul de
procedura civila care prevedeau competenta de solutionare
in favoarea tribunalului, astfel ca de la data intrarii in vigoare a
acestei ordonante competenta apartine judecatoriei. Prin
Legea nr. 195/2004, publicata in "Monitorul Oficial al Romaniei", Partea
I, nr. 470 din 26 mai
|