NORMA CONFLICTUALA IN DIVERSE MATERII

F Persoana fizica F statut personal F Capacitate F Stare civila

1. Norme conflictuale privind starea si capacitatea persoanelor fizice

Notiunea de "statut personal" din DIP nu are acelasi continut cu notiunea de "statut personal" din dreptul intern. In dreptul intern, prin statut personal se intelege starea civila si capacitatea persoanelor, in timp ce in DIP notiunea cunoaste:

o extindere, in sensul ca include starea civila, numele, domiciliul, capacitatea juridica si relatiile de familie, reunindu-se statutul individual si cel familial al persoanei fizice, dar si

o limitare, in sensul ca aspectele legate de regimul matrimonial, incapacitatile speciale, libertatile sunt supuse altei legi decat celei care guverneaza statutul personal.

Prin "statut personal" in DIP se inteleg starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice

Conform art.11 LDIP, statutul personal este supus legii nationale a persoanei fizice, afara de cazul in care prin dispozitii speciale se prevede altfel.

Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica in cauza, cetatenia fiind determinata potrivit legii statului a carui cetatenie se invoca. Legea nationala a cetateanului roman care potrivit legii straine este considerat a avea o alta cetatenie este legea romana. Legea nationala a strainului care are mai multe cetatenii este legea statului unde isi are domiciliul sau, in lipsa, resedinta. Legea nationala a apatridului este legea domiciliului sau, in lipsa, a resedintei.

In cazul schimbarii criteriului dupa care se determina legea nationala, apare un conflict mobil de legi, solutionat de art. 15 LDIP in sensul ca apartenenta unei persoane la o noua lege nationala nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii care ii era anterior aplicabila. Conform art. 36 rap. la art. 20 din lege, legea nationala a sotilor sau legea domiciliului continua sa reglementeze ocrotirea parinteasca a copilului din casatorie in cazul in care unul dintre ei isi schimba cetatenia sau domiciliul. Statutul personal al refugiatului este reglementat de legea tarii in care isi are domiciliul/resedinta.

Starea civila

Starea civila reprezinta un ansamblu de elemente care rezulta din actele si faptele de stare civila si prin care persoana fizica se individualizeaza in familie si societate.

Faptele juridice care determina starea civila sunt nasterea si moartea, din care rezulta inceputul si sfarsitul calitatii de subiect de drept.

Actele de stare civila sunt casatoria, recunoasterea filiatiei, adoptia. Actele si faptele de stare civila se inregistreaza in registre speciale, pe baza acestora emitandu-se certificate constatatoare. Proba starii civile se face de regula cu certificatele de stare civila, dar, in situatii exceptionale, starea civila poate fi dovedita prin orice mijloc de proba admis de lege

Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila nu este reglementata de legea nationala, ci, dupa caz:

de legea locului incheierii actului juridic - locus regit actum;

de legea autoritatii care efectueaza inregistrarea conform regulii auctor regit actum.

In cazul actelor sau faptelor de stare civila cu element de extraneitate, in doctrina au fost evidentiate 3 situatii:

Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila in tara noastra privind strainii si apatrizii: se aplica aceleasi reglementari ca si pentru romani, respectiv Legea nr.119/1996 privind actele de stare civila. Se inregistreaza actele si faptele respective la reprezentantele consulare sau diplomatice alre statului respectiv.

Romanii aflati in strainatate: actele si faptele de stare civila se inregistreaza de reprezentantele diplomatice ori consulare romane, iar daca acestea nu exista, la serviciul local de stare civila, cu obligatia retransmiterii in 6 luni de la revenirea in tara. Conform art. 161 LDIP, dovada starii civile si puterea probanta a actelor de stare civila sunt reglementate de legea locului unde s-au intocmit inscrisurile invocate. Art. 162 arata ca actele oficiale intocmite sau legalizate de o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate pe cale administrativ-ierarhica de misiunile diplomatice sau consulare ale Romaniei in scopul garantarii autenticitatii acestora.

Pentru imprejurari deosebite, inregistrarea actelor sau faptelor de stare civila se face de comandantul navei sau aeronavei, cu obligatia ca la revenirea in tara sa le prezinte autoritatilor competente din primul pot sau aeroport, iar in Bucuresti, la Primaria Sector 1.

Capacitatea persoanei fizice

Statutul personal al persoanei fizice - starea civila, capacitatea si relatiile de familie - este guvernat de legea personala a acesteia (lex personalis).

Legea personala este conceputa in mod diferit de la un sistem de drept la altul:

F Lex patriae F Lex domicilii

unele sisteme accepta ca lege personala legea tarii a carei cetatenie o are persoana fizica, deci legea nationala (lex patriae);

altele adopta ca lege personala legea tarii in care persoana fizica si-a stabilit domicliul (lex domicilii);

altele practica un sistem mixt, in sensul ca pentru straini capacitatea se deterina dupa legea statului unde se gasesc in calitate de straini, iar pentru proprii cetateni aflati in strainatate, dupa legea nationala a persoanei fizice.

Argumentele aduse in favoarea sistemelor principale lex patriae si lex domicilii:

a.     Lex patriae

cetatenia reprezinta legatura politico-juridica dintre individ si stat, fiind in masura sa reglementeze conditia juridica a persoanei fizice;

legea nationala ofera posibilitatea ocrotirii propriilor cetateni in afara teritoriului national;

cetatenia are un caracter mai accentuat de stabilitate in raport de domiciliu, schimabrea cetateniei nedepinzand numai de vointa persoanei, ca in cazul domiciliului;

legea nationala tine cont de specificul natiunii respective, de obiceiurile si traditiile nationale;

dobandirea unei noi cetatenii presupune de regula acceptarea unui nou regim al statutului personal;

notiunea de cetatenie are acelasi continut in toate sistemele de drept fiind mai usor de probat;

Dezavantajele sistemului lex patriae:

cetatneia nu reprezinta un criteriu adecvat de determinare a legii personale in cazul apatrizilor sau pentru cetatenii apartinand unor state compuse - federatii, confederatii sau state cu reglementari regionale diferite, deoarece reglementarea statutului personal difera de la o regiune la alta;

sistemul lex patriae prezinta dezavantaje in cazul in care membrii unei familii au cetatenii diferite, statutul personal al acestora urmand a fi carmuit de legi diferite, in timp ce domiciliul este comun;

se constata dificultati in determinarea legii nationale in cazul in care persoana are dubla cetatenie.

b.     Lex domicilii

domiciliul reprezinta centrul vietii juridice a persoanei fizice, reprezentand locuinta principala si statornica a persoanei;

domiciliul stabilit intr-o tara exprima vointa persoanei fizice de a se supune legii acelei tari;

domiciliul inlatura dezavantajul dublei cetatenii, fiind unic si determinand aplicarea unei singure legi;

domiciliul reprezinta criteriul unic de determinare a legii personale in cazul statelor federatii sau a statelor cu reglementari regionale diferite;

domiciliul exclude sub asepctul legii aplicabile, diferenta dintre cetateni si straini, asigurand aplicarea unitara a regimului acordat persoanei fizice tuturor indivizilor.

Dezavantajele sistemului lex domicilii:

nu are intotdeauna caracter de realitate, in unele situatii este greu de stabilit diferenta fata de resedinta;

poate fi diferit pentru membrii familiei, care au aceeasi cetatenie;

faciliteaza fraudarea legii, deoarece depinde de vointa persoanei.

Adoptarea unuia dintre sisteme depinde de interesele statelor si contextul social-politic. In general, tarile de imigrare adopta sistemul legii domiciliului, iar tarile de emigrare, sisemul legii nationale.

In Romania, a fost adoptat sistemul lex patrie, aplicandu-se in subsidiar lex domicilii pentru situatii special prevazute de lege.

Norme conflictuale in domeniul raporturilor de familie

Sediul materiei: art. 11-39 din LDIP; art. 4 si 42 din Legea nr.119/1996.

Raporturile de familie rezulta din casatorie, din rudenia fireasca si din adoptie.

a. Casatoria

F casatorie

Pentru incheierea casatoriei sunt necesare urmatoarele conditii legale: de fond; de forma; lipsa impedimentelor la casatorie (conditii de fond negative).

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Distinctia dintre conditiile de forma si cele de fond se face in principiu dupa legea forului (art. 3 LDIP).

Conditiile de fond ale incheierii casatoriei

Potrivit art. 18 alin1 din LDIP, in ceea ce priveste conditiile de fond pentru incheierea casatoriei, se aplica legea nationala a fiecarui viitor sot. Pentru casatoria contractata de un cetatean roman in strainatate, se aplica legea romana, iar pentru un cetatean strain aflat in Romania - legea sa nationala.

Potrivit art. 33 din LDIP, o castorie intre cetateni straini poate fi incheiata numai daca, pe langa celelalte conditii prevazute de lege, viitorii soti fac dovada indeplinirii conditiilor de fond cerute de legea lor nationala pentru incheierea casatoriei.

In ceea ce priveste impedimentele, art. 18 alin. 2 contine o prevedere de ocrotire a ordinii publice de DIP roman: daca una dintre legile straine determinata potrivit alin.1 prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.

Cetateanul strain care se casatoreste in Romania va putea sa probeze indeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea sa nationala cu un act eliberat de autoritatile competente ale statului respectiv. Cetateanul roman care se castoreste in strainatate poate sa probeze indeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea romana cu un act eliberat de autoritatile romane.

Conditiile de forma ale incheierii casatoriei

Art. 19 alin.1 dispune ca forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza (locus regit actum).

Conform art. 19 alin.2, casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoirtatii locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei (caz in care este supusa conditiilor de forma prev. de legea romana), fie al statului celuilalt viitor sot (art. 19 alin.3). aceste prevederi reprezinta aplicatii ale regulii auctor regit actum.

Legea competenta sa guverneze forma incheierii casatoriei reglementeaza urmataotele aspecte: organul competent pentru incheierea casatoriei; formalitatile prealabile; opozitia la casatorie; procedura incheierii casatoriei.

Efectele casatoriei

Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sunt, potrivit art. 20, supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii diferite, legii domiciliului comun. In lipsa de cetatenie comuna sau domiciliu comun, relatiile patrimoniale si personale dintre soti sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia sotii au ori au avut resedinta comuna, sau cu care intretin in comun legaturile cele mai stranse.

Legea determinata potrivit art. 20 reglementeaza urmatoarele aspecte ale relatiilor dintre soti:

a.     nepatrimoniale: modificarea numelui sotilor la incheierea casatoriei; capacitatea de exercitiu a femeii care se casatoreste inainte de 18 ani;

b.     patrimoniale: regimul si efectele convietuirii matrimoniale; obligatia de intretinere intre soti; determinarea bunurilor comune si proprii; regimul datoriilor comune ale sotilor.

Conflictul mobil de legi privind efectele casatoriei

Conform art. 20 alin.2, legea nationala comuna sau legea domiciliului comun continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre soti isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.

Rezulta ca in cazul in care apare un conflict mobil de legi, generat de schimbarea cetateniei sau domiciliului unuia dintre soti, se da prioritate la aplicare legii vechi. Daca amandoi sotii isi  schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul, se va aplica legea noua, ca lege a cetateniei sau domiciliului comun.

Noua lege comuna se aplica numai pentru viitor, in sensul ca reglementeaza efectele casatoriei produse dupa schimbarea cetateniei/domiciliului comun.

Art. 21 alin.3 reglementeaza un alt conflict mobil de legi, privind conventia matrimoniala. Textul dispune ca modificarea sau noua conventie produce efecte pentru viitor nu retroactiv, iar in privinta tertilor se va aplica legea anterioara.

Conventia matrimoniala

Reprezinta  acordul sau intelegerea dintre soti, facuta la inceputul casatoriei, prin care acestia stabilesc regimul juridic aplicabil bunurilor lor.

a.     conditiile de fond cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sunt cele prevazute de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Legea nu ofera o solutie pentru cazurile in care unul dintre viitorii soti este apatrid sau cand amandoi sunt apatrizi, in acest caz, aplciandu-se legea care guverneaza efectele casatoriei.

b.     Conditiile de forma ale conventiei matrimoniale se determina potrivit art. 71 alin.1 si art. 86 din lege, putand fi guvernate de una dintre urmatoarele legi: legea care reglementeaza fondul conventiei matrimoniale; legea locului incheierii conventiei; legea nationala sau legea domiciliului perosanei care a consimtit conventia; legea aplicabila potrivit dreptului privat al autoritatii care examineaza validitatea actului; legea statului unde se gasesc partile la data incheierii conventiei, cand se afla in state diferite si au indeplinit conditiile de forma prevazute de legea respectiva (oricare dintre cele doua legi); legea statului unde reprezentatul partii s-a aflat in momentul incheierii conventiei matrimoniale si daca a indeplinit conditiile de fond prevazuta de lege.

c.      Regimul si efectele conventiei matrimoniale sunt reglementate de legea aleasa prin acord de viitorii soti, iar in lipsa, de legea prev. la art. 20.

Rezulta ca pentru reglementarea regimului si efectelor conventiei matrimoniale se aplica in principal principiul lex voluntatis. In subsidiar, daca partile nu au ales legea aplicabila, se aplica legea care guverneaza efectele casatoriei.

Conform art. 21 alin.3, legea care guverneaza regimul si efectele conventiei matrimoniale stabileste daca este posibila modificarea sau inlocuirea ocnventiei matrimoniale in timpul casatoriei. Modificarea sau noua conventie matrimoniala nu poate aduce prejudicii tertilor.

Nulitatea casatoriei

Conform art. 24 alin.1, legea care reglementeaza incheierea casatoriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestei nulitati, precum si felurile nulitatii.

Nulitatea casatoriei pentru incalcarea conditiilor de fond ale incheierii ei se pronunta in conformitate cu legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti;

Nulitatea casatoriei pentru neindeplinirea conditiilor de forma se pronunta in conformitate cu una dintre urmatoarele legi: legea statului pe teritoriul caruia s-a celebrat casatoria; legea agentului diplomatic sau consular care a instrumentat-o.

Conform art. 24 alin.2, nulitatea unei casatorii incheate in strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta de legea romana.

Casatoria putativa

Legea aplicabial nulitatii casatoriei reglementeaza si conditiile si efectele casatoriei putative. Priveste relatiile dintre soti, relatiile dintre parinti si copii si buna-credinta a sotului fata de care casatoria produce efecte. Relatiile dintre parinti si copii sunt reglementate de legea aplicabila filiatiei din casatorie, adica de legea care carmuieste efectele casatoriei.

Divortul

Divortul este supus dreptului aplicabil efectelor casatoriei (art. 22), respectiv: in principal, de legea nationala comuna, in subsidiar, de legea domiciliului comun sau legea statului pe teritoriul caruia sotii au sau au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun legaturiel cele mai stranse. O hotarare de divort pronuntata in strainatate privind un cetatean roman nu va putea fi recunoscuta in Romania, conform art. 168 alin.2, in cazul in care nu au fost respectate normele DIP cu privire la reglementarea divortului.

F Divort F Filiatie

Domeniul legii divortului: dreptul de a introduce actiunea; motivele de divort; efectele divortului cu privire la relatiile dintre soti: personale, patrimoniale, suportarea datoriilor comune, obligatia de intretinere; capacitatea de exercitiu; efectele cu privire la relatiile dintre parinti si copii: incredintarea minorului, exercitarea drepturilor parintesti, obligatia de intretinere.

Determinarea competentei jurisdictionale in materia divortului si procedura de judecata sunt supuse legii forului. De asemenea, masurile provizorii, masurile urgente luate de instanta de judecata sunt supuse legii forului.

Invocarea ordinii publice de DIP roman in mateia divortului poate viza legea divortului sau unele dintre prevederile ei. in cazul inlaturarii legii straine, se aplica legea romana. Conform art. 22 alin.2, daca legea straina nu permite divortul sau il permite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul din soti este la data cererii de divort cetatean roman. Rezulta ca sunt competente instantele romane, care au posibilitatea sa inlature de la aplicare legea straina si sa aplice legea romana, iar conflictul mobil de legi se solutioneaza in favoarea legii romane, in considerarea cetateniei romane a unuia dintre soti.

b. Legea aplicabila filiatiei

Stabilirea filiatiei pentru copilul din casatorie, se face conform legii care la data la care s-a nascut copilul se aplica efectelor casatoriei parintilor (art.25 alin.1).

Daca inainte de nasterea copilului casatoria a incetat sau a fost desfacuta, se aplica legea care la data incetarii sau desfacerii ii carmuia efectele , conform art. 25 alin.2

Domeniul de aplicare a legii filiatiei: stabilirea filiatiei fata de mama si tata si efectele filiatiei.

Conform art. 26, aceeasi lege se aplica pentru tagada paternitatii, dobandirea numelui de catre copil, raporturile dintre parinti si copii, inclusiv obligatia de intretinere, educatie si adminsitrare a bunurilor copilului.

Conform art. 27, in cazul in care parintii sunt in drept sa procedeze la legitimarea prin casatorie subsecventa a copilului nascut anterior, conditiile cerute in acest scop sunt cele prev. de legea care potrivit art. 20 se aplica efectelor casatoriei.

Aspectele de procedura sunt reglementate de legea forului.

Pentru copilul din afara casatoriei, se aplica legea nationala a copilului de la data nasterii (art. 28 alin.1 teza I). In cazul in care copilul, cetatean strain, are si o alta cetatenie straina, i se aplica legea mai favorabila (teza a II-a). caracterul de lege mai favorabila copilului se califica de catre instanta forului.

Domeniul de aplicare a legii: recunaosterea filiatiei si efectele ei; contestarea recunaosterii filiatiei; raporturile dintre pariniti si copil, inclusiv obligatia de intretinere.

Dreptul mamei de a cere tataului din afara casatoriei sa raspunda pentru cheltuielile din timpul sarcinii si pentru cele prilejuite de nasterea copilului este supus legii nationale a mamei.

Ocrotirea parinteasca pentru copilul din casatorie s iadoptie este supus legii ce guverneaza efectele casatoriei parintilor, iar masurile ce de iau de parinti sau terti cu privire la bunurile minorului sunt supuse legii statului ale carui autoritati indruma si supravegheaza ocrotirea (art. 28).

F obligatie de intretinere Adoptie

c. Obligatia de intretinere

Obligatia de intretinere in raporturile dintre copii si parintii este guvernata de legea efectelor casatoriei (art. 34). In raporturile dintre soti, se aplica aceeasi lege. In raporturile dintre fostii soti, se aplica legea care a guvernat divortul si in raporturile cu alte persoane, legea nationala a creditorului.

Legea aplicabila obligatiei de intretinere

Conform art. 34 LDIP:

a.     in raporturile dintre parinti si copii se apllica legea care carmuieste efectele fialitiei, repsectiv legea care guverneaza efectele casatoriei iincazul copilului din casatorie; legea nationala a copilului sau legea mai favorabila acestuia in cazul copiului din afara casatoriei; legea nationala a adoptatorului sau legea efectelor casatoriei in cazul sotilor care adopta impreuna, pentru copilul adoptat;

b.     in raporturile dintre soti: legea care carmuieste efectele casatoriei'

c.      in raporturile dintre fostii soti: legea care carmuieste divortul;

d.     in raporturile dintre alte persoane: legea nationala a creditorului. Inc az de schimbare a cetateniei, noua lege se aplica numai prestatiilor viitoare.

Domeniul legii aplciabile obligatiei de intretinere: persoana creditorului si a debitorului, precum si ordinea de propritate intre mai multi debitori; intinderea obligatiei de intretinere; modul de executare a obligatiei si termenele pentru staisfacerea acesteia.

Conform art. 35 alin.2, norma de ordine publica in DIP roman, la determinarea intinderii oblgiatiei de intretinere trebuie sa se tina seama de posibilitatile materiale ale debitorului si de nevoile efective ale creditorului.

d.    

F adoptie F Filiatie

Adoptia

In ceea ce priveste conditiile de fond, se aplica legea nationala a adoptatorului si a celui care urmeaza sa fie adoptat (art. 30). Acestia trebuie sa indeplineasca si conditiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi nationale prev. de art. 30. Rezulta ca adoptatorul si cel care urmeaza sa fie adoptat trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de legea lui nationala si cumultaiv conditiile obligatorii pentru ambii, prevazute in ambele legi. Conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele stabilite de legea care carmuieste efectele casatoriei; aceeasi lege se aplica si daca unul dintre soti adopta copilul celuilalt (art. 30 alin.2).

Conditiile de forma sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia se incheie adoptia; de asemenea, proba adoptiei este supusa legii locului incheierii ei.

Efectele adoptiei sunt reglementate de art. 31 din lege, conform caruia efectele adoptiei, precum si relatiile dintre cel adoptat si adoptator sunt carmuite de legea nationala a adoptatorului, iar in cazul adoptiei consimtite de soti, este aplicabila legea care carmuieste efectele casatoriei.

Legea 21/1991 privind cetatenia romana face precizari cu privire la ipoteza dobandirii si pierderii calitatii de cetatean roman prin adoptie:

a.     minorul strain sau apatrid adoptat de un cetatean roman sau de doi soti dintre care cel putin unul este roman dobandeste cetateania romana, in anumite conditii;

b.     minorul cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romana daca adoptatorul solicita in mod expres acest lucru si daca adoptatul este considerat conform legii straine, ca a dobandit cetatenia straina;

c.      dobandirea sau pierderea cetateniei romane de catre adoptator produce efecte asupra cetateniei adoptatului in acelelasi conditii ca si in cazul parintilor firesti.

Nulitatea adoptiei este, conform art.33, supusa unor legi diferite:

a.     pentru nerespectarea conditiilor de fond - legii care reglementeaza conditiile de fond;

b.     pentru nerespectarea conditiilor de forma - legii care guverneaza conditiile de forma.

Efectele nulitatii asupra cetateniei

a.     minorul care nu a implinit 18 ani si care prin adoptie dobandeste cetatenia romana in cazul nulitatii adoptiei este considerat ca nu afost niciodata cetatean roman daca domiciliaza in strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia in strainatate (art. 7 din Legea 21/1991).

b.     Minorul cetatean roman adoptat de un strain, daca intervine nulitatea adoptiei si nu a implinit 18 ani, este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana (art. 29 alin.2 l21/1991).

Desfacerea adoptiei este reglementata de art. 31 din Legea 105/1992, potrivit caruia este supusa legii care reglementeaza efectele adoptiei, respectiv legea nationala a adoptatorului sau legii efectelor casatoriei sotilor, in cazul adoptiei consimtite de soti.

Efectele desfacerii adoptiei asupra cetateniei:

a.     minorul strain sub 18 aniu adoptat de un cetatean roman pierde cetatenia romana la data desfacerii adoptiei daca domiciliaza in strainiatate sau paraseste tara pentru a domicilia in strainatate;

b.    

F act juridic F lex actus lex voluntaris F contract

Minorul roman sub 18 ani adoptat de un cetatean strain, in cazul desfacerii adoptiei redobandeste cetatenia romana la data desfacerii adoptiei, daca domiciliaza in tara sau se reintoarce sa domicilieze in tara.

2. Normele conflictuale privind conditiile de fond ale actului juridic in general si ale contractului in special

Aplicarea legii alese de autorul actului juridic

Conditiile de fond ale actului juridc cuprind ansamblul aspectelor de fond privind incheierea actului, efectele, executarea, transmiterea si stingerea obligatiilor rezultate din actul juridic respectiv.

Conditiile de fond ale actului juridic sunt supuse legii actului (lex actus).

Conform art. 69 alin.1 LDIP, conditiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea aleasa de autorul sau. Legea libertatii de vointa se aplica, in principiu, conditiilor de fond ale tuturor actelor juridice, unilaterale si bilaterale.

Lex voluntatis reprezinta transpunerea in planul DIP a principiului autonomiei de vointa a partilor, care carmuieste in general materia conditiilor de fond ale actului juridic, insa nu trebuie inteles ca prin autonomia lor, partile pot crea efecte peste lege, legea forului indicand limitele libertatii de vointa a partilor.

In Romania, art. 73 LDIP dispune ca alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa si sa rezulte neindoielnic din cuprinsul actului sau din circumstantele incheierii acestuia. Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei parti a contractului; intelegerea lor poate fi modificata tot prin acord de vointa. Posibilitatea de a alege legea aplicabila decurge din dreptul intern (art. 969 C.civ.), dar si dreptul international, respectiv Conventia Europeana in materie de Arbitraj de la Geneva din 1974. Lex voluntatis permite sa fie adaptat contractul la conditiile juridice variabile ale pietei straine si totodata contribuie la unificarea dreptului in materie. Alegerea legii aplicabile se face printr-o clauza contractuala ori prin act separat.

Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective

Criteriile de localizare obiectiva a actului juridic sunt acele elemente stabilite de lege, conform carora actul juridic este supus unei anumite legi, in lipsa unei legi alese de autorul sau. Localizarea obiectiva prezinta un caracter subsidiar fata de lex voluntatis, acesta fiind consacrat de practica instantelor si in special, de practica arbitrala in materia comertului international.

Potrivit art.69 alin.2 LDIP, in lipsa legii alese de autorul sau, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul unilateral este intocmit. Rezulta ca legea stabileste un criteriul principal de localizare a actului juridic (existenta legaturilor celor mai stranse) si un criteriul subsidiar (locul incheierii actului).

Aplicarea celor doua legi prev. de art. 69 nu este alternativa, ci subsecventa, legea locului intocmirii actului aplicandu-se numai in subsidiar, numai daca nu poate fi identificata legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse.

Legea aplicabila actelor juridice accesorii

Conform art. 70 LDIP, actul juridic accesoriu este carmuit de legea care se aplica fondului actului juridic principal, in lipsa unei manifestari diferite de vointa a autorului sau. Rezulta ca in principal actul juridic accesoriu este supus legii alese de autorul sau, iar in subsidiar, legii care guverneaza fondul actului juridic principal.

LEGEA APLICABILA CONTRACTULUI

Notiuni generale privind legea contractului (lex contractus)

In DIP se face distinctie intre conditiile de forma si de fond ale contractului, fiecare dintre aceste aspecte fiind supuse unor legi diferite. Legea care reglementeaza conditiile de fond si efectele contractului poarta denumirea de lex contractus. Conditiile de forma sunt reglementate de norma conflictuala locus regit actum.

Lex contractus se poate prezenta sub 2 forme: lex voluntatis, adica legea aleasa de parti in temeiul autonomiei lor de vointa sau legea determinata prin localizare obiectiva a contractului, pe baza normelor juridice ale forului, in lipsa lui lex voluntatis.

Aplicarea legii alese de parti (lex voluntatis) contractului

F Lex voluntaris

Potrivit LDIP, lex voluntatis se aplica atat actelor juridice unilaterale, cat si bilaterale.

Aplicarea principiului autonomiei de vointa se justifica, deoarece:

partile sunt in masura sa indice legea statului cu care raportul juridic prezinta cele mai stranse legaturi;

dreptul strain poate fi administrat mai usor in cazul in care dreptul intern al unor state nu este adaptat corespunzator relatiilor internationale;

acest principiu asigura securitatea dreptului, in sensul ca se aplica o lege cunoscuta de parti, careia i se supun prin vointa lor;

acest principiu asigura o unitate de reglementare pentru partile care incheie in mod curent raporturi juridice cu element de extraneitate, care vor fi supuse toate aceleeasi legi;

prezinta avnatajul adaptarii contractului la conditiile juridice variate ale diferitelor sisteme de drept.

Lex voluntatis este confirmata si de conventii internationale, precum Conventia europena de arbitraj comercial international de la Geneva din 1961, care prevede la art. VII, "Legea aplicabila", ca partile sunt libere sa determine legea pe care arbitrii trebuie sa o aplcie fondului litigiului, in lipsa de alegere arbitrii aplicand legea desemnata de norma conflictuala pe care o vor considera potrivita in speta.

Conform art. 73 LDIP, contractul este supus legii alese prin consens de catre parti.

Temeiul aplicarii lex voluntatis pentru stabilirea conditiilor de fond ale contractului il constituie dispozitiile legii forului, respectiv L 105/1992. Normele conflcituale cu caracter general sunt art. 69 pentru actul juridic unilateral si art. 73 pentru contracte. Legea forului indica si limitele exercitarii vointei partilor in vederea determinarii ca valabila a unei legi ce urmeaza sa carmuiasca conditiile de fond ale contractului.

Obiectul vointei partilor il reprezinta determinarea legii apliabile actului juridic. In cazul in care legea forului indica si criterii obiective in vederea localizarii contractului, acestea nu pot fi avute in vedere de organul jurisdictional decat in lipsa lui lex voluntatis, determinarea lex contractus pe criterii obiective avand caracter subsidiar fata de determinarea pe baza principiului autonomiei de vointa.

Aspecte privind exprimarea vointei partilor

Modalitatile de exprimare a vointei partilor

Conform art. 74 LDIP, alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din alte circumstante.

Alegerea expresa presupune fie desemnarea legii printr-o clauza contractuala, fie prin incheierea unui contract separat intre parti, avand ca obiect determinarea acestei legi. Conform art. 81 alin. 1 din lege, existenta si validitatea de fond a consimtamantului partilor referitor la legea aplicabila contractului sunt reglementate de chiar legea aleasa. Art. 81 alin. 2 prevede o exceptie de la acesata regula, in sensul ca daca legea mantionata declara nevalabila alegerea astfel convenita, contractul este carmuit de legea localizata dupa criterii obiective.

Alegerea tacita presupune ca desemnarea legii rezulta neindoielnic din cuprinsul contractului sau din alte circumstante. Poate rezulta din analiza unor criterii subiective, care tin de atitudinea partilor sau obiective, ce tin de natura contractului, ce urmeaza a fi deduse de instanta, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei.

Intinderea vointei partilor este reglementata de art. 75, conform caruia partile pot alege legea palicabila totalitatii sau numai unei parti a contractului, rezultand posibilitatea ca partile sa supuna conditiile de fond ale contractului unor legi din sisteme diferite. Aceasta solutie trebuie pe cat posibil evitata, pentru ca duce la ruperea unitatii juridice a contractului, cu posibile consecinte grave pentru parti.

Modificarea alegerii legii contractului se poate face, potrivit art. 76 alin.1, prin acordul partilor. Potrivit art. 76 alin.2., modificarea acordului asupra legii aplicabile convenita ulterior datei incheierii contractului are efect retroactiv, fara sa poata totusi infirma validitatea formei acestuia sau aduce atingere drepturilor dobandite intre timp de terti.

Limitele libertatii de vointa privind alegerea legii aplicabile contractului nu sunt consacrate expres de art. 73, in doctrina fiind exprimate opinii contradictorii cu privire la limitarea libertatii de alegere de catre parti a legii aplicabile:

s-a considerat ca libertatea partilor este limitata la legile cu care contractul prezinta legatura (M. Jakota);

s-a considerat ca nu este necesara constatarea unei legaturi substantiale intre o lege si contractul incheiat, deoarece, prin determinarea legii competente, pe langa factorii obiectivi care primeaza, factorii subiectivi pot avea un rol hotarator (O. Capatana);

se considera ca libertatea partilor nu este nelimitata, limitele vointei lor fiind atat generale, lex voluntatis fiind inlaturata in cazurile in care orice lege desemnata de o norma conflictuala ar putea fi inlaturata prin incalcarea ordinii publice si fraudarea legii, cat si speciale, cand sistemul de drept ales de parti este inadecvat contractului, deoarece nu contine reglementari corespunzatoare nici la nivelul analogiei legii, nici al analogiei  dreptului.

Legea care stabileste limitele si conditiile in care partile pot alege legea aplicabila este legea forului.

Invocarea ordinii publice de DIP

In cazul normei lex voluntatis, legea straina aleasa de parti nu poate fi inlaturata prin invocarea ordinii publice de DIP daca prezinta deosebiri importante fata de legea forului, aplicandu-se chiar daca in dreptul roman exista reglementari cu caracter prohibitiv sau imperativ. Totusi, partile nu pot alege ca aplicabila conditiilor de fond ale contractului o lege straina care contravine unor dispozitii imperative ale legii forului, ce potr fi sanctionate pe calea exceptiei de ordine publica in DIP.

Lex voluntatis exclude retrimiterea

Conform art. 85 LDIP, legea straina aplicabila contractului cuprinde dispozitiile sale de drept material, afara de normele ei conflictuale. Rezulta ca in cazul in care contractul este localizat in sfera de aplicare a unui sistem de drept strain, se vor aplica normele materiale din respectivul sistem de drept, cu excluderea normelor conflictuale care ar crea posibilitatea retrimiterii. Art. 85 se refera numai la legea straina. Daca lex contractus ca lex causae este legea romana, atunci trimiterea este inteleasa ca fiind facuta la intregul sistem roman de drept, inclusiv la normele conflictuale.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

I. Tratate si monografii.

Savelly Zilberstein, Procesul civil international. Normele de procedura din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

  Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de drept international privat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005.

Dragos-Alexandru SITARU, Drept international privat, Tratat, Ed. Lumina Lex, 2001.

  Augustin Fuerea, Drept international privat, editia a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005.

  Titus PRESCURE, Codrut Nicolae SAVU, Drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005.

Ovidiu UNGUREANU, Calina JUGASTRU, Manual de drept international privat, Ed. Rosetti, 2002.

Ioan MACOVEI, Drept international privat, Ed. Ars Longa, Iasi, 2001.

  Carmen-Tamara UNGUREANU, Drept international privat. Protectia consumatorilor si raspunderea pentru produse defectuoase, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999.

9. Yvon LOUSSOUARN, Pierre BOUREL, Droit international privé, 5^e éd. Dalloz, Paris, 1996.