Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

Continutul legal

Infractiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri este prevazuta in art. 280¹ C.pen.

In varianta tip infractiunea consta in instrainarea, ascunderea sau orice alta fapta prin care se pricinuieste pierderea pentru patrimoniul cultural national sau pentru fondul arhivistic national a unui bun, care, potrivit legii, face parte din acel patri­moniu sau fond [art. 280¹ alin. (1) C.pen.].

Varianta agravanta presupune situatia cand pierderea bunului pentru patrimoniul cultural national sau pentru fondul arhivistic a fost pricinuita prin savarsirea unei fapte care constituie prin ea insasi si o alta infractiune.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il reprezinta valoarea sociala pe care o denumim patrimoniul cultural national sau fondul arhivistic national si ansam­­blul relatiilor sociale ce se nasc si se dezvolta in legatura cu aceste valori sociale.

b) Obiectul material il formeaza orice bun care, potrivit legii, face parte din patri­moniul cultural national sau din fondul arhivistic national.

Din patrimoniul cultural national fac parte bunurile cu valoare artistica deosebita, bunurile cu valoare istorica si documentara deosebita, precum si bunuri atestate ca atare de experti ai oficiilor locale pentru patrimoniul cultural national.

In acelasi timp, potrivit Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996,[1] fondul arhivistic national cuprinde acte, corespondenta oficiala sau particulara, memorii, manuscrise ale lucrarilor stiintifice, literare si artistice, fotografii, inregistrari fonice sau video, jurnale, chemari, procla­matii, afise si alte asemenea documente cu caracter istoric sau documentar.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana, inclusiv cea care detine bunul. Participatia este posibila in toate formele sale.

b) Subiectul pasiv este statul ca titular al patrimoniului national sau al fondului arhivistic national. In secundar, poate fi subiect pasiv persoana fizica sau juridica in posesia sau detentia careia se afla bunul de patrimoniu sau de fond.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta intr‑o actiune de instrainare sau ascundere ori in orice alta fapta prin care se pricinuieste pierderea pentru patrimoniul cultural‑national sau pentru fondul arhivistic national a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond.

Prin instrainarea unui bun ce face parte din patrimoniul cultural‑national sau din fondul arhivistic se intelege transmiterea acelui bun unei alte persoane prin vanzare, schimb, donatie, in alte conditii decat cele prevazute de lege.

Potrivit Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil[2], vanzarea, schimbul sau donarea bunurilor din patri­moniul cultural‑national deti­nute de persoane fizice se poate face numai cu aproba­rea oficiului local pentru patri­moniul cultural‑national de pe raza de domiciliu a solici­tantului, statul putan­du‑si exercita in acest termen, dreptul prioritar de cumparare. Instrainarea bunurilor din patrimoniul cultural national, detinute de muzee, biblioteci este cu desavarsire interzisa pana la aparitia unei legi speciale.

De asemenea, potrivit Legii nr. 16/1996[3], persoanele fizice care detin documente ce fac parte din fondul arhivistic national sunt obligate sa le declare, putandu‑le dona sau vinde Directiei Generale a Arhivelor Statului sau filialelor acestora. Orice alta instrainare a unor asemenea documente, efectuata de persoanele fizice care le detin, va face sa se realizeze elementul material al infractiunii de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri.

A ascunde un bun care face parte din patrimoniul cultural national sau din fondul arhivistic national inseamna a‑l pune intr‑un loc greu de descoperit, sustragandu‑l in acest mod de la regimul legal de ocrotire.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Prin orice alta fapta, prin care se pricinuieste pierderea pentru patrimoniul cultural­‑national sau pentru fondul arhivistic national a unui bun, se intelege orice actiune sau inactiune care are aceeasi consecinta pe care o produce instrainarea sau ascunde­rea unor asemenea bunuri.

b) Urmarea imediata. Infractiunea fiind de rezultat, urmarea consta in lipsirea patrimoniului cultural national sau a fondului arhivistic national de bunul respectiv considerat in valoarea sa artistica, istorica, stiintifica, documentara. Aceasta presu­pune scoaterea bunului din patrimoniul cultural national sau din fondul arhivistic national, in asa fel incat orice contact cu acest bun sa fie inlaturat.

In varianta in care s‑a produs si o paguba patrimoniala, urmarea se amplifica, la pierderea bunului pentru patrimoniul cultural national sau pentru fondul arhivistic national se adauga si prejudiciul produs in patrimoniul unitatii publice sau al persoanei fizice detinatoare a bunului.

c) Legatura de cauzalitate. Intre actiunea‑inactiunea care reprezinta elementul material si rezultatul produs trebuie sa existe o legatura directa de cauzalitate, care rezulta din expresia "prin care se pricinuieste" folosita in textul de incriminare.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie este intentia directa sau indirecta. Pentru existenta elementului subiectiv al infractiunii este necesar sa se constate ca fap­tuitorul stia ca bunul respectiv apartinea patrimoniului cultural national sau fondu­lui arhivistic national; in caz contrar opereaza eroarea de fapt, cauza care inlatura caracterul penal al faptei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri este susceptibila de acte pregatitoare si de tentativa, dar legiuitorul nu le pedepseste.

Infractiunea se consuma in momentul in care se produce pierderea bunului pentru patrimoniul cultural national sau pentru fondul arhivistic national.

In literatura juridica s‑a exprimat opinia potrivit careia pentru consumarea infrac­tiunii pierderea bunului trebuie sa fie efectiva si definitiva.[4] Alti autori considera ca pierderea temporara, urmata de regasirea sau readucerea bunului, caracterizeaza in aceeasi masura infractiunea ca si pierderea definitiva.

Readucerea bunului in conditiile prevazute de alin. final al art. 280¹ C.pen. cons­tituie o cauza de nepedepsire sau de reducere a pedepsei.

B. Modalitati. Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri cunoaste trei moda­litati normative: instrainarea, ascunderea sau orice alta fapta prin care se prici­nuieste pierderea pentru patrimoniul cultural national sau pentru fondul arhivistic national a unui bun, care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond. Mo­dalitatile faptice sunt de o mare diversitate.

C. Sanctiuni. Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri, in varianta tip, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. In ceea ce priveste pedeapsa infractiunii in varianta agravata, ea este desemnata in text prin referire la pedeapsa infractiunii absorbite, al carei maxim se majoreaza cu 3 ani.

Cauza de nepedepsire sau reducere a pedepsei. In art. 280¹ alin. (3) C.pen., este prevazuta o cauza de nepedepsire pentru situatia in care infractiunea a fost savarsita in varianta tip si o cauza de reducere a pedepsei in situatia in care a fost savarsita in varianta agravata. Pentru a opera cauza de nepedepsire sau cea de reducere a pedep­sei este necesara intrunirea cumulativa a mai multor conditii.

O prima conditie este aceea ca faptuitorul sa inlature rezultatul infractiunii. Ter­menul de faptuitor in sensul art. 280¹ alin. (3) C.pen., este sinonim cu cel de subiect activ, ceea ce denota ca beneficiarul cauzei de nepedepsire sau de reducere a pedep­sei poate fi oricare dintre participantii la infractiune daca a inlaturat rezultatul sau a contribuit la inlaturarea acestuia.

A doua conditie este ca faptuitorul sa faca sa reintre bunul in patrimoniul sau fondul caruia ii apartinea. Prin urmare, este necesar ca bunul sa reintre in patrimoniul sau fondul din care a fost pierdut si aceasta sa se datoreze actiunii faptuitorului care se poate realiza nemijlocit ori prin intermediul altei persoane.

A treia conditie este ca inlaturarea rezultatului sa aiba loc inainte ca hotararea sa fi ramas definitiva. Nu are relevanta daca faptuitorul a adoptat aceasta conduita din proprie initiativa, printr‑o cainta activa ori din temerea de pedeapsa si de consecintele acesteia.

Efectul pe care il produce cauza de nepedepsire este acela de a inlatura aplica­rea pedepsei, intrucat textul art. 280¹ alin. (3) C.pen., foloseste expresia "nu se pedep­seste" si prin aceasta evidentiaza intregul continut al efectului produs.

Cauza de nepedepsire are caracter de circumstanta personala, iar in conformitate cu prevederile art. 28 C.pen., circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti, care nu au colaborat la inlaturarea rezultatului.

In cazul prevazut in alin. (2) al art. 280¹ C.pen., inlaturarea rezultatului in con­ditiile de mai sus are ca efect nemajorarea cu 3 ani a maximului special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita.