Infractiuni contra familiei: abandonul de familie, relele tratamente aplicate minorului

ABANDONUL DE FAMILIE (art. 305 c.pen.)

Abandonul de familie este incriminat in art 305 c.pen. si consta in savarsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cel indreptatit la intretinere, a uneia dintre urmatoarele fapte:

a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l la suferinta fizice sau morale;

b) neindeplinirea cu rea credinta a obligatiei de intretinere prevazuta de lege;

c) neplata cu rea credinta timp de 2 luni, a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca.

Relatiile dintre membrii unei familii sunt variate si pentru acestia un rol important il au si acelea de intrajutorare reciproca, mai ales ca unii dintre ei au nevoie de intretinere. Varsta frageda sau inaintata, starea de sanatate, lipsa unor mijloace propii de trai sau alte motive intemeiate impun obligatia membrilor familiei sa se ajute reciproc.

Sigur ca in majoritatea familiilor exista sprijinul moral, dar de multe ori este nevoie si de sprijin material.

Atunci cand un membru al familiei dispune de posibilitati materiale suficiente atat din obligatia morala, cat si juridica de a ajuta pe ceilalti membrii care nu dispun de mijloacele necesare de trai.

Cu atat mai mult se impune aceasta obligatie atunci cand acesti oameni sunt parasiti, alungati sau lasati fara ajutor, expusi la suferinte fizice ori morale chiar de propii copii sau invers, de propii parinti, frati sau alte rude apropiate.

Cei indreptatiti la intretinere apeleaza deseori la normele juridice, in primul rand, la cele de drept civil si prin executare silita isi pot valorifica dreptul la intretinere. In unele cazuri insa, norma de drept civil este insuficienta si se apeleaza la normele de drept penal in care sunt incriminate faptele care privesc relatiile de familie, inclusiv pe cea referitoare la abandonul de familie.

RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI (art 306 c.pen.)

Fapta este incriminata in art 306 c.pen. si consta in punerea in primejdie grava, prin masurii sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana careia minorul ia fost incredintat spre crestere si educare.

In mod natural, orice persoana fizica, de la nastere pana la moarte, cunoaste in dezvoltarea sa mai multe stadii de formare si dezvoltare a capacitatii sale psiho-fizice.

Fiecare perioada are importanta in viata omului, dar aceea a minoritatii impune o atentie deosebita. Persoana fiziva aflata in starea de minoritate (din copilarie si pana la varsta maturizarii) trebuie sa fie ingrijita si ocrotita in primul rand de catre societate si persoanele mature aflate in imediate ei apropiere, precum si de catre orice alta persoana fizica ori juridica implicata in cresterea si educarea acesteia.

Drepturile si obligatiile acestor factori responsabili de ocrotirea minorilor sunt reglementate prin numeroase norme juridice din dreptul familiei, civil, administrativ si penal.