Drept
Momentul in care opereaza rezilierea si rezolutiuneaMomentul in care opereaza rezilierea si rezolutiunea Rezilierea si rezolutiunea judiciara. Pentru a stabili timpul cand opereaza rezolutiunea si rezilierea judiciara pot fi avute in vedere mai multe momente: cel al introducerii cererii de chemare in judecata, momentul pronuntarii sentintei de catre instanta de fond, momentul pronuntarii deciziei de catre instanta de apel sau a celei de recurs, momentul expirarii termenului pentru exercitarea unei cai de atac ori al renuntarii partii de a exercita calea de atac sau momentul expirarii termenului de gratie. Avand in vedere ca rezilierea si rezolutiunea judiciara sunt sanctiuni care se aplica de instanta de judecata, rezulta ca momentul introducerii cererii de chemare in judecata nu poate marca desfiintarea contractului. Nici momentul pronuntarii sentintei de catre instanta de fond nu are relevanta sub acest aspect, cat timp hotararea nu a ramas definitiva prin expirarea termenului de apel. Din cele enuntate mai sus rezulta ca doar trei momente pot fi luate in considerare: cel in care hotararea instantei de fond devine definitiva, fie prin expirarea termenului de apel, fie prin renuntarea la exercitiul acestuia, fie prin respingerea ori anularea apelului de catre instanta superioara; momentul in care hotararea devine irevocabila prin expirarea termenului de recurs; momentul expirarii termenului de gratie. Termenul de gratie incepe sa curga de la data la care hotararea judecatoreasca a ramas definitiva si irevocabila, sanctiunea rezolutiunii sau a rezilierii devine efectiva, daca debitorul nu si-a executat inca obligatia in momentul expirarii acestui termen. Daca nu s-a acordat un termen de gratie, sanctiunea rezolutiunii sau a rezilierii devine efectiva in momentul ramanerii definitive si irevocabile a hotararii prin care s-a dispus aplicarea acesteia. Pentru a fi admisibila rezolutiunea, urmatoarele conditii se cer a fi indeplinite: a) una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin. Neexecutarea poate fi si partiala, caz in care partea din obligatii neexecutata trebuie sa fi fost considerata esentiala la incheierea contractului. Revine instantei judecatoresti dreptul de apreciere asupra masurii in care neexecutarea partiala justifica rezolutiunea contractului; b) Neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia. Daca neexecutarea s-a datorat unei cauze fortuite, independente de vointa debitorului, nu se va pune problema rezolutiunii, ci aceea a riscului contractului, astfel cum vom arata mai jos; c) Debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, in conditiile prevazute de lege. Instanta judecatoreasca, constatand indeplinirea acestor conditii, urmeaza a pronunta rezolutiunea contractului, ale carui efecte sunt conditionate de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Partea care cere rezolutiunea are posibilitatea ca, dupa ce a survenit faptul neexecutarii obligatiei asumate, sa renunte la dreptul de a cere rezolutiunea si sa solicite executarea contractului. La randul ei partea in culpa are posibilitatea, spre a evita rezolutiunea contractului, sa execute prestatiile datorate in tot cursul procesului, inclusiv in faza recursului. Instanta judecatoreasca are posibilitatea sa aprecieze, in functie de circumstante, daca nu este cazul sa acorde debitorului, care nu si-a executat obligatiile, un termen de gratie pentru aducerea acestora la indeplinire. In situatia neexecutarii partiale, instanta poate aprecia ca nu este cazul a se pronunta rezolutiunea, obligand pe debitor la executare, intr-un anumit termen. Toate aceste imprejurari - necesitatea pronuntarii rezolutiunii prin hotarare judecatoreasca, posibilitatea pentru debitorul obligatiei neexecutate de a opri cursul instantei, indeplinindu-si, pe parcursul procesului, prestatiile datorate, dreptul instantei de a aprecia, unele situatii, daca este cazul sa pronunte rezolutiunea, precum si posibilitatea acestuia de a acorda un termen de gratie - constituie inconveniente pentru partea care a inteles sa-si execute obligatia, punand-o in situatia de a intarzia in clasificarea situatiei sale in contract. De aceea, partile obisnuiesc sa prevada, in contractul incheiat, anumite clauze privind rezolutiunea pentru neexecutare. Asemenea clauze sunt perfect valabile. Rezilierea si rezolutiunea conventionala. Prin pacte comisorii exprese se poate inlatura rolul instantei de judecata in aplicarea acestei sanctiuni. Cu toate acestea este important de a sti daca declaratia unilaterala de rezolutiune sau reziliere indeplineste sau nu anumite formalitati, deoarece in functie de aceasta imprejurare se va stabili momentul desfiintarii contractului. In functie de pactele comisorii se stie daca este necesara punerea in intarziere a debitorului, iar in cazul in care acest lucru trebuie facut sunt necesare indeplinirea formalitatilor prevazute de lege in acest scop, ceea ce inseamna ca desfiintarea contractului opereaza din momentul in care debitorul a luat cunostinta de punerea sa in intarziere. Proba cu privire la acest moment se poate face fie cu dovada de comunicare a notificarii adresata de creditor debitorului prin intermediul executorului judecatoresc, fie cu procesul verbal de comunicare a citatiei. Punerea in intarziere a acestuia, atunci cand este vorba de pacte comisorii care inlatura rolul instantei in aplicarea acestor sanctiuni, poate fi facuta prin cererea de chemare in judecata a debitorului, iar in momentul comunicarii acestei cereri aceasta devine efectiva sanctiunea rezolutiunii si rezilierii conventionale. In acest caz instanta nu judeca cauza ci doar constata ca aceasta sanctiune a operat. Daca nu este necesara punerea in intarziere, rezolutiunea sau rezilierea contractului se produce in momentul in care au fost indeplinite formalitatile convenite de parti pentru valabilitatea declaratiei unilaterale de desfiintare a contractului. In cazul in care nu trebuiau indeplinite nici un fel de formalitati este important sa se stabileasca momentul in care a fost emisa declaratia unilaterala de rezolutiune sau reziliere.
|