Lupta pentru drepturile civile in sua

LUPTA PENTRU DREPTURILE CIVILE IN SUA

Decizia istorica in cazul Brown contra Comisia de invatamant din Topeka (1954) nu a dus automat la disparitia segregatiei rasiale din scolile americane. Hotararea Curtii Supreme nu se referea direct la autoritatile statale si, in multe cazuri, acestea refuzau sa coopereze pentru implementarea politicii de desegregare, fiind nevoie de alte procese lungi si costisitoare impotriva statelor respective. In al doilea rand, exista problema segregatiei de facto, nu numai de jure, atat in Sud cat si in Nord, ca o consecinta a separarii comunitatilor pe baze rasiale. In fine, societatea americana ramanea segregata in multe domenii ale vietii publice: angajarea in munca, serviciile publice, participarea la actul de justitie in calitate de jurat, exercitarea dreptului de vot etc.
Era tot mai evidenta necesitatea ca si celelalte puteri federale, Congresul si Guvernul, sa se implice direct in implementarea drepturilor civile, prin masuri hotarate, elaborand un tip de politica numit "actiune sustinuta" (affirmative action). Miscarea pentru drepturi civile, produsa efectiv de hotararea Curtii Supreme, milita pentru acest lucru. Una dintre primele actiuni de protest a fost si cea din Montgomery, capitala statului Alabama, unde, timp de un an, populatia de culoare a boicotat serviciile de transport public din oras cerand angajarea soferilor negri in sistem si interzicerea practicii de acordare a locurilor de pe scaune cu prioritate albilor. Pastorul bisericii frecventate de Rosa Parks, femeia care, in decembrie 1955, a initiat protestul, s-a trezit, fara sa vrea, in fruntea actiunii. El era un tanar de 26 de ani, pe nume Martin Luther King, Jr. Incidentele ce au urmat, violenta impotriva negrilor din Montgomery, inclusiv atacarea propriei case, condamnarea la inchisoare si decizia Curtii Supreme a Statelor Unite in favoarea sa, l-au intarit pe King in lupta sa pentru drepturi civile si l-au propulsat in ochii intregii natiuni.
In 1957, King a contribuit la formarea Conferintei Liderilor Crestini din Sud (Southern Christian Leadership Conference - SCLC), o organizatie a bisericilor si a pastorilor negri, care milita impotriva segregatiei rasiale. Treptat, Martin Luther King, Jr. a devenit cel mai important lider al miscarii pentru drepturi civile la nivel national. La baza gandirii sale politice stateau doua principii fundamentale in stransa legatura unul cu celalalt: protestul prin non-violenta, sau rezistenta pasiva, pe care o promova in numele moralei crestine si sub influenta scrierilor lui Mahatma Gandhi, si nesupunerea civica, o idee anuntata de scriitorul american Henry David Thoreau in secolul al XIX-lea, conform careia fiecare cetatean are dreptul si datoria morala de a nu se supune legilor injuste.
King a fost si unul dintre cei mai buni oratori din istoria Americii. La 28 august 1963, in Washington D.C., in fata unei multimi de 200.000 de oameni care protestau pentru drepturi civile si locuri de munca, Martin Luther King, Jr. a tinut un discurs emotionant despre visul sau de infratire a tuturor cetatenilor americani indiferent de rasa sau credinta sub cupola generoasa a idealurilor democratice enuntate in Declaratia de Independenta. Si astazi, dupa patruzeci de ani, mesajul sau, devenit un clasic al artei oratorice, ii misca si ii inspira pe americani si pe straini deopotriva. Multe dintre dezideratele enuntate de el au devenit realitate, dar altele, cum ar fi rata crescuta a criminalitatii si saracia pe scara larga in cadrul comunitatilor afroamericane din marile orase, au ramas probleme nerezolvate chiar si in zilele noastre.
Mitingul din Capitala si discursul lui King au contribuit decisiv la intarirea avantului politic ce avea sa duca la adoptarea Legii drepturilor civile din 1964. Aceasta interzicea discriminarea in serviciile publice, in programele finantate din bugetul federal, autoriza Departamentul de Justitie al Statelor Unite sa instrumenteze cazurile prin care se urmarea desegregarea in scoli si interzicea discriminarea bazata pe rasa si sex in locurile de munca din sectorul privat. Legea ataca si discriminarea la care erau supusi cetatenii afroamericani din sud in privinta inscrierii pe listele de alegatori. In ciuda termenilor duri ai textului de lege, puterea federala nu prea avea cum sa-si duca in practica masurile punitive. Se impunea asadar adoptarea unei noi legi a drepturilor civile, care sa se refere la dreptul de vot si sa-i confere guvernului federal autoritatea de a interveni in implementarea masurilor antidiscriminatorii.
Presedintele Lyndon B. Johnson, fostul Vicepresedinte si succesor al lui Kennedy, a jucat atunci un rol foarte important in adoptarea de urgenta a Legii drepturilor de vot (1965). Aceasta lege permitea amestecul fara precedent al puterii federale in treburile interne ale statelor. In tinuturile (counties) in care, pe listele de alegatori, era inregistrata mai putin de cincizeci la suta din totalul populatiei cu drept de vot, acesta fiind un indiciu al discriminarii rasiale, Departamentul de Justitie prelua controlul asupra procesului de inregistrare; orice schimbare in legislatia privitoare la alegeri trebuia aprobata de Procurorul General al Statelor Unite; legea califica drept infractiune orice masura indreptata impotriva exercitarii dreptului de vot.
Cu ocazia deschiderii lucrarilor la adoptarea acestei legi, presedintele Johnson a tinut un discurs istoric in fata Congresului. Cunoscut sub numele de "Fagaduinta americana", mesajul articula dorinta negrilor de a deveni cetateni cu drepturi depline, in conformitate cu scopul formulat in Declaratia de Independenta. Respectarea drepturilor tuturor cetatenilor era fagaduinta Americii. Indeplinirea ei insemna totul pentru democratie.
Discursul lui Johnson, inaltator si elocvent, a ramas un exemplu de folosire a autoritatii morale a presedintelui ca punct central in conducerea destinelor democratiei americane. Influenta si prestigiul institutiei prezidentiale ajunsesera la apogeu.

Pentru ca azi este ceremonia oficiala de investitura a lui Obama (primul presedinte de culoare de la Casa Alba) si pentru ca startul ceremoniei s-a dat pe treptele de la Lincoln Memorial (un loc celebru, incarcat cu multa istorie), o sa facem un salt in trecutul istoric al Americii, pentru o portie de oratorie ca la carte.

In data de 28 august 1963, Martin Luther King Jr. a tinut celebrul discurs 'I have a dream' in fata a 250.000 de oameni, pentru a promova drepturile negrilor. El imagina o America libera in care albii si negri sa coexiste intr-un mod pasnic si armonios. Astazi, la aproape 45 de ani distanta, este investit la Casa Alba primul presedinte de culoare din istoria S.U.A, Barack Obama.

La acea vreme, America trecea printr-o perioada framantata din istoria sa: existau spatii separate pentru negri in cinematografe, locuri in spatele autobuzelor, soldati care pazesc drumul elevilor spre scoala. Aceste nedreptati deveneau tot mai persistente, iar lupta impotriva lor incepuse. In 1955 o femeie de culoare chiar este arestata pentru ca nu a cedat locul ei din autobuz unui alb. Protestele pentru castigarea drepturilor negrilor incep sa ia amploare si schimbarile apar treptat: in 1956 este stabilita interzicerea segregarii locurilor intre albi si negri in autobuze; in 1962 pentru prima data in istoria Universitatii din Mississippi un negru este admis la studii; in 1963, 250.000 de oameni iau parte la un mars de protest spre Washington pentru apararea drepturilor civile. Aici, pe treptele Lincoln Memorial, Martin Luther King tine discursul sau celebru: 'I have a dream'.  

'I have a dream' este considerat a fi un moment definitoriu pentru Miscarea drepturilor civile din America, un discurs despre care se zice ca este unul dintre cele mai marete si notabile discursuri din istorie. Prin puterea discursului sau, Martin Luther King a reusit sa-i inspire pe toti americanii de culoare in lupta lor pentru castigarea drepturilor. Darul oratoric al lui Luther King rezida in puterea, abilitatea si capacitatea lui de a folosi cuvintele ca pe niste forte supreme, reusind sa transmita celorlalti pasiunea si ardoare lui.

Stilul discursului

O capodopera a retoricii, discursul are ca surse legitimatoare Biblia, Declaratia de Independenta, Proclamatia de emancipare si Constitutia S.U.A. Prin mecanism retoric al aluziei, Luther King foloseste fraze si limbaje din texte culturale importante. Anafora, procedeu stilistic care consta in repetitia aceluiasi cuvant la inceputul mai multor fraze, pentru accentuarea unei idei, este cea mai uzitata unealta a retoricii in acest discurs: 'Now is the time' apare de 6 ori in acelasi paragraf, iar 'I have a dream' de 8 ori.

In anul 1964, Martin Luther King Jr. a primit premiul Nobel pentru pace. De asemena a fost promulgata si Legea Drepturilor Civile. In 1968 a fost promulgat un proiect de lege care proclama incetarea oricarui tip de discriminare la vanzarea si inchirierea de locuinte. Martin Luther King nu a mai apucat sa-si vada victoria infaptuita: in 1968 a fost asasinat de un alb.

Se spune depre Barack Obama ca ar fi indeplinirea visului avut de Luther King pentru America si libertatea drepturilor. Probabil ca discursul de investirea al noului presedinte al Americii va invoca evenimentul  de la 1963 si lupta ce se ducea pe atunci.

CITATE

'In acelasi timp, evenimentele istorice ne dau convingeri', a subliniat el.

Pretutindeni, oamenii lupta impotriva nedreptatilor si inegalitatilor, dar 'in pofida dificultatilor si obstacolelor, noi putem invinge', a declarat el.