Sistemul musulman/islamic - drept

I.        Formarea sistemului si izvoarele

- sistemul musulman este un drept religios care are 3 mari surse religioase: Coranul, Sunnah si Ijma

- bineinteles, pe langa aceste surse religioase, are si cateva surse laice, si anume: legea scrisa, care trebuie sa fie insa conforma cu sursele religioase.

- in ceea ce priveste Coranul, acesta cuprinde revelatii ale Profetului Mahomed, facute de Arhanghelul Gavril

- din partea Divinitatii, Allah, doar 500 de versete privesc dreptul, fiind cuprinse dispozitii in special in materia dreptului penal, dar si in ceea ce priveste statutul persoanelor si dreptul patrimonial (dreptul bunurilor)

- in ceea ce priveste dreptul penal sunt reglementate expres 6 infractiuni sau crime

- in ceea ce priveste dreptul privat/civil, sunt reglementate raporturile de familie, poligamie, repudierea femeii, succesiunea si persoanele sau statutul lor

- astfel, 70 din versete din Coran se refera la statutul persoanelor, 70 de versete pentru dreptul civil, 30 pentru dreptul penal, 13 cuprind procedura judiciara, 10 dreptul constitutional, 10 economia si finantele si 25 dreptul international

- Sunnah cuprinde traditii desprinse din cuvintele Profetului, obiceiurile sale, atitudinea in fata pietii

- aceste traditii sunt concretizate intr-un ansamblu de haditehuri

- un haditeh este un vers sau o propozitie cu privire la viata Profetului (un capat de invatatura)

- exista 8000 de astfel de haditehuri utilizate in dreptul musulman

- multe sunt contradictorii, si de aceea s-a admis faptul ca un haditeh poate sa modifice sau chiar sa abroge pe un altul

- cele abrogate au fost considerate a fi haditehuri false

- juristii musulmani clasifica haditehurile in 3 categorii:

a) autentice,

b) bune si

c) false

- numai cele autentice sunt considerate creatoare de reguli de drept (izvor de drept)

- cele autentice sunt conforme cu Coranul.

- Ijma reprezinta acordul unanim al doctorilor (opinion doctorum), adica opinia juridica musulmana

- dogma sa este concentrata in jurul caracterului infailibil al comunitatii musulmane (comunitatea musulmana nu greseste niciodata)

- in ceea ce priveste opinia savantilor, nu este necesara unanimitatea, ceea ce a facut posibila aparitia unor rituri diferite de Ijma si care nu au fost considerate contrare sau obstacole in calea aplicarii Ijmei

- in primul rand, se face distinctie intre riturile drepte sau ortodoxe care apartin sunitilor, acestia sunt musulmani majoritari care considera ca pot exista rituri diferite, cu conditia sa fie compatibile cu Coranul si cu Sunnah

- in al doilea rand exista riturile eretice ale shiitilor, care considera ca seful religios al musulmanilor trebuie obligatoriu sa apartina familiei Profetului

- pentru suniti, seful religios este califul care trebuie sa fie arab, dar s-a admis ca poate fi orice musulman

- Ijma poate fi folosita pentru interpretarea legala a surselor scrise ale dreptului musulman, Coranul

- pentru ca o regula de drept sa fie admisa de Ijma, nu este suficient ca aceasta sa se bucure de credinta populara sau ca poporul sa adere la ea, ci ea trebuie sa intruneasca acceptarea specialistilor sau a jurisconsultilor musulmani, pentru ca acceptarea lor confera caracter juridic acesteia

- admiterea ei unanima ii confera forta de lege.

- cu toate acestea, cele 3 surse religioase nu se bucura de aceeasi forta in tabloul izvoarelor dreptului, nu sunt egale.

- cele mai importante surse religioase raman Coranul si Sunnah

- Ijma este un izvor derivat din natura umana, cu rol de izvor secundar

Document online: Generalitati privind incheierea contractului individual de munca Document online: Obiectul contractului de vanzare cumparare

- s-a formulat conceptul de ijtihad, juristii musulmani au incercat sa justifice solutiile juridice din drept plecand de la Coran si Sunnah, nefiind preocupati sa teoretizeze dreptul pozitiv

- astfel, ei au pus accentul pe sistematizarea unui mecanism intelectual pentru a legitima o practica in scopul gasirii de solutii la cazurile noi, dar, autorul sau juristii musulmani nu au avut un rol creator de drept pentru ca ei s-au limitat doar la a interpreta si preciza solutiile juridice deja continute in sursele initiale insa, interpretarea lor s-a impus tuturor

- cu privire la izvoarele laice, acestea sunt surse complementare de drept, compatibile insa cu cele religioase

- astfel, cutuma trebuie sa nu fie contrara Coranului si Sunnhei, precum si legii scrise

- la fel, lega scrisa laica trebuie sa nu fie in conflict cu sursele religioase

- jurisprudenta poate fi creatoare de drept pentru ca judecatorul musulman are libertatea de a dezvolta un rationament prin analogie cu sursele religioase, elaborand solutii proprii

- acest rationament prin analogie se numeste quiyas

- judecatorul musulman nu are libertatea de a crea pecedente precum judecatorul englez, care sa fie obligatorii ulterior

II. Organizarea judiciara

- procesarea este foarte simpla, probatoriul pune accentul pe martori

- trebuie facuta o distinctie intre dreptul public si cel privat

- in dreptul privat si penal, rolul central revine judecatorului

- in dreptul public rolul central il are calicul (suniti) / imamul (shiiti)

el releva atributiunile sale sultanului sau pasei care prin deciziile lor nu trebuie sa incalce Coranul

- ce regula Guvernul se numeste Consiliu, care cuprinde ministri

- exista si un divan care il asista pe sultan, iar sultanul este reprezentat de catre un guvernator in fiecare provincie

- in ceea ce priveste dreptul privat si penal, litigiile sunt incredintate spre judecata judecatorilor, puterea judecatoreasca apartine insa guvernatorului care o delega cadiului, mai tarziu, cadiul devine judecator

- cadiul judeca singur, atat in prima cat si in ultima instanta, nu exista grade de jurisdictie

- rationamentul prin analogie aplica quiyas, folosindu-se de o procedura extrem de simpla

- in ceea ce priveste dreptul penal exista 3 mari categorii de infractiuni:

infractiunile sau crimele de sange: omorul, vatamarea corporala

Grava

infractiunile din Coran, 6 infractiuni reunite intr-un ansamblu

numit hudut: omorul, adulterul femeii, vatamari corporale, furtul, infractiunea de a bea vin, adjurarea sau defaimarea islamului

infractiunile lasate la libera apreciere a cadiului, si anume faptele

contrare ordinii publice

- sanctiunile prevazute sunt disciplinare

- in ceea ce priveste dreptul privat si dreptul persoanelor, cunoaste dispozitii inedite:

- desi barbatul si femeia sunt considerati egali in ceea ce priveste drepturile lor, exista totusi diferente majore in materia casatoriei, a probei injustitiei si a dreptului la repudiere

- astfel, in ceea ce priveste dreptul familiei, tatal sau inlocuitorul acestuia, are dreptul sa-si casatoreasca copiii minori fara consimtamantul acestora, in cazul fetei, aceasta este cumparata de la tata, pentru ca se considera ca familia este prejudiciata

- sotul are drept de repudiere (alungare a sotiei dupa casatorie), se poate casatori cu mai multe femei, Coranul limiteaza acest numar insa, la 4 femei

- un barbat musulman se poate casatori cu o femeie crestina, dar o femeie musulmana nu are dreptul sa se casatoreasca cu un barbat crestin

- in ceea ce priveste copiii, femeia are mai multe drepturi decat barbatul, intotdeauna fiindu-i recunoscut dreptul de a-l creste

- in ceea ce priveste dreptul patrimonial, terenul este considerat un dar de la Dumnezeu, are caracter sacru, dreptul de proprietate este absolut, dar dezmembramintele lui sunt posibile, fiind intalnite in special uzufructul, uzul.

- cu toate acestea, terenul poate face obiectul proprietatii individuale, fiind transmisibil prin contracte si succesiune

- exista mai multe categorii de bunuri: bunuri denumite kharagii, acestea apartin statului, ele pot fi date in detentie precara unei persoane, dar nu pot fi vandute (drept de dispozitie)

- in al doilea rand exista alte bunuri denumite waquefi, acestea sunt proprietatea lui Allah, sunt inalienabile perpetuum, in realitate sunt bunurile afectate unei folosinte publice, sau unei opere de caritate

- in ceea ce priveste teoria obligatiilor, contractul in dreptul musulman nu se fundamenteaza pe teoria consimtamantului, fiind suficienta o simpla declaratie cu intentii serioase din partea unei parti, fie de a vinde ceva, fie de a cumpara, astfel, exista vanzare din momentul in care exista 2 declaratii concordante in care este exprimata intentia vanzatorului si a cumparatorului.

- in ceea ce priveste raspunderea personala, aceasta este cazuistica, uneori se recunoaste obligatia de a repara prejudiciul (in cazul distrugerii bunlui altuia), alteori nu.

- la ora actuala exista mai multe tendinte ale dreptului musulman, si anume 4 tendinte

exista state fidele: Arabia Saudita - accent pus pe partea

religioasa, in detrimentul legilor laice

exista state care au o puternica tendinta de modernizare: Turcia

si Egipt

exista state care inregistreaza o tendinta de reintoarcere la dreptul pur

musulman: statele musulmane foste republici sovietice - Kazahstan,  Uzbekistan, Kargazstan, Tadjikistan, Turkmenistan si Azerbaidjan.

exista si statele musulmane foste colonii franceze, care dupa

castigarea independentei prezinta un sistem mixt, influentat pe de o parte de dreptul francez, iar pe de alta parte de dreptul musulman: Algeria, Tunisia, Maroc.