Legatura dreptului comunicarii cu alte ramuri ale dreptului

Legatura dreptului comunicarii cu alte ramuri ale dreptului

Dreptul comunicarii sociale este o ramura relativ tanara a dreptului public care s-a impus in ultimul timp in societatea informationala.

"Avem in vedere, aici, obiectul de cercetare si functiile socioreglatoare specifice ale dreptului comunicarii de masa sau - in termenii utilizati de doctrina juridica- un obiect propriu (inconfundabil si nesubstituibil, dincolo de oricate posibile asemanari/similaritati de context ar exista) ; un demers normative ce-i defineste aria competentei normativ-comportamentale ; in sfarsit o finalitate ordonator primitiva (in acelasi timp distincta si complementara in raport cu celelalte ramuri si discipline juridice)[1].

Privit ca ramura a dreptului public, dreptul comunicarii sociale constituie totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce se creeaza in cadrul comunicarii interumane.

Dreptul comunicarii sociale se afla in corelatie si cu celelalte ramuri de drept (drept civil, drept administrativ, dreptul proprietatii intelectuale, dreptul penal etc.), dar izvorul principal, ca si celelalte ramuri de drept mai sus mentionate, si-l are in dreptul constitutional. De aici rezulta ca toate normele juridice ale dreptului comunicarii sa fie in conformitate cu normele juridice fundamentale ale dreptului constitutional, iar cele ce nu izvorasc din acestea sa nu fie contrare normelor constitutionale[2] .

Constitutia prevede o serie de drepturi ce constituie obiectul de studiu al dreptului comunicarii, ca de exemplu :

dreptul la informatie (art.31);

dreptul la libertatea de exprimare (art.30);

dreptul la invatatura (art.32) etc.

Astfel, putem spune ca dreptul comunicarii sociale aprofundeaza drepturile fundamentale prevazute in Constitutie, cum ar fi :

dreptul la viata intima, familiala si privata ;

dreptul la propria imagine;

dreptul la confidentialitate (secretul corespondentei);

dreptul de a informa si de a fi informat etc.

Multe din notiunile dreptului administrativ se regasesc in studiul dreptului comunicarii cum ar fi : functionarul public, autoritatea publica, functiile acestora etc, precum si cele ale dreptului penal : infractiune, calomnie, insulta, obiectul infractiunii, raspunderea penala etc, sau din dreptul civil: raspundere directa, raspundere indirecta, prejudiciu, culpa etc.

Astfel putem spune ca exista o profunda interdependenta intre notiunile dreptului comunicarii cu cele ale celorlalte ramuri de drept fara de care dreptul comunicarii sociale nu s-ar fi putut constitui.