Lipsa incriminarii incalcarii dreptului la divulgare

Lipsa incriminarii incalcarii dreptului la divulgare

Dreptul de retractare

Art.10 lit. e consacra dreptul autorului de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, titularii drepturilor de exploatare, prejudiciati prin exercitarea acestei prerogative.

Aceasta exercitare de drept nu trebuie sa fie abuziva, ci cu buna credinta.

Dreptul de retragere poate fi exercitat in orice moment care survine divulgarii, motivele care stau la baza deciziei apartinand exclusiv autorului si neputand fi supuse cenzurii instantei.

Notiune

Acest drept permite asadar autorului sa opreasca difuzarea operei sale in public in momentul in care considera ca nu corespunde ideilor si asteptarilor sale. Acesta este un drept capabil sa paralizeze total drepturile tertilor, forta obligatorie a contractelor ori chiar interesul publicului de a avea acces la opera. Un asemenea drept merita o reglementare legala mai larga si in care sa se traseze clar continutul si conditiile sale de exercitare pentru a se preveni abuzul. Motivele care stau la baza deciziei de retragere apartin exclusiv autorului si nu pot fi supuse cenzurii instantei. Si in cazul acestui drept isi gaseste aplicarea teoria abuzului de drept (spre exemplu, autorul invoca dreptul la retractare pentru a publica romanul la alta editura care ofera mai mult).

Dreptul de retractare este un drept moral distinct de dreptul de divulgare, dar este o consecinta a caracterului absolut si discretionar al dreptului de divulgare. Pentru acest motiv dreptul de retractare a fost si este tratat uneori ca o manifestare a dreptului de a aduce opera la cunostinta publica. In Romania, acest drept a fost consacrat pentru prima data prin Legea nr. 8/1996, iar in Franta, prin Legea din 1957.

In tarile in care dreptul de retractare nu este reglementat, problema se rezolva potrivit dreptului comun al contractelor. Doctrina noastra a admis existenta dreptului de retractare, ca drept moral distinct, in continutul dreptului de autor si inainte de 1996. A. lonascu considera ca "dreptul autorului de a decide cu privire la aducerea operei la cunostinta publica persista in anumite limite si dupa incheierea contractului prin care consimte la folosirea operei sale, ceea ce implica dreptul autorului de a reveni in mod justificat asupra hotararii luate initial, caci nu se poate concepe ca opera de creatie intelectuala, care este imaginea autorului, sa fie raspandita public impotriva vointei sale'. Profesorul Stanciu D. Carpenaru arata, ca: "dreptul de a decide cu privire la aducerea operei la cunostinta publicului implica dreptul autorului de a reveni asupra deciziei luate, chiar daca a incheiat un contract', in timp ce Yolanda Eminescu considera ca: "dreptul de retractare este contraponderea dreptului de divulgare si consecinta directa a caracterului absolut si discretionar al acestuia. El constituie totusi un drept distinct, a carui soarta nu este indisolubil legata de aceea a dreptului la divulgare, lucru care apare in evidenta in cazul operelor postume. Doctrina, admitand existenta dreptului de retractare, nu a fost unitara in ceea ce priveste momentul si conditiile in care retractarea poate avea loc.

A.lonascu s-a pronuntat in sensul ca, pana la incheierea contractului prin care consimte la folosirea operei, autorul isi poate exercita nestingherit dreptul de divulgare. Dar dupa divulgarea operei, dreptul de retractare va fi limitat de principiul fortei obligatorii a contractelor, in sensul ca acesta va trebui sa justifice prin motive temeinice hotararea sa, sarcina verificarii temeiniciei revenind instantelor judecatoresti, care vor hotari si asupra eventualelor despagubiri datorate de autor.

Intr-un dezacord total cu acest punct de vedere, Doru Cosma si Yolanda Eminescu considerau dreptul de retractare, ca si dreptul de divulgare, un drept absolut, opozabil tuturor si impunand o obligatie universala de abtinere de la orice act sau fapt juridic de natura a-1 vatama si, in consecinta, necenzurabil de catre instantele de judecata. Legiuitorul roman din 1996 a adoptat o solutie de mijloc, recunoscand autorului dreptul de retractare, fara a-1 conditiona in privinta motivelor care il determina, recunoscand, in acelasi timp, titularilor drepturilor de utilizare, prejudiciati prin exercitarea retractarii, dreptul de a fi despagubiti. Solutii asemanatoare au fost adoptate si in Franta, Germania si Italia.

In cazul coautoratului, dreptul de retractare al unui autor poate intra in conflict cu dreptul de divulgare al celorlalti autori si cu principiul fortei obligatorii a contractelor.

Solutia propusa este subordonarea exercitiului dreptului de retractare existentei unor motive justificate care vor fi apreciate, in caz de conflict, de catre instantele judecatoresti. Legea noastra nu contine dispozitii privind posibilitatea retractarii operei audiovizuale, totusi, in temeiul principiului simetriei, numai autorul principal (regizorul sau realizatorul), care este singurul indreptatit sa se opuna aducerii operei la cunostinta publica art. 67 alin. 4 din lege, poate exercita si dreptul de retractare.

Domeniu de aplicare

Dreptul de retractare priveste operele divulgate sau cu privire la care autorul si-a exercitat dreptul la divulgare. Astfel, in cazul unei opere literare, autorul poate decide retragerea operei de pe piata, in cazul in care a fost deja lansata, dupa cum se poate opune lansarii acesteia dupa incheierea contractului de editare, in ambele situatii va fi nevoit, potrivit art. 10 lit. e din lege, sa despagubeasca pe editor pentru prejudiciul suferit.

Luand in considerare opinia conform careia exercitarea dreptului de divulgare are loc doar in momentul divulgarii propriu-zise, ar insemna ca retractarea autorului dupa incheierea contractului de editare, dar inainte de publicarea lucrarii, sa fie doar o manifestare a dreptului de divulgare si autorul sa nu fie tinut de despagubirea editorului conform art. 10 lit. e. Astfel, dreptul de retractare poate paraliza forta obligatorie a contractului in ipoteza unei cesiuni a drepturilor patrimoniale. Aceasta este singura ipoteza in care autorul poate exercita acest drept.

In cazul operelor de arta plastica, exercitarea dreptului de retractare ar putea veni in conflict, atat cu principiul fortei obligatorii a contractelor, cat si cu dreptul absolut si opozabil erga omnes al proprietarului suportului operei. Intalnim acelasi conflict in cazul contractului de comanda sau al contractelor translative de proprietate asupra suportului material

In Franta, in ciuda importantei care se acorda drepturilor morale, doctrina considera ca, desi drepturile autorilor sunt acordate in interesul creatorilor, nu al colectivitatii, este firesc sa fie primite mai favorabil acele manifestari ale drepturilor morale care tind la conservarea si reproducerea operei, decat acelea care au ca scop distrugerea ei. Aceasta opinie este impartasita si de autori romani, care au aratat ca, desi autorii de opere plastice pot simti imboldul de a-si retrage sau modifica opera, totusi ei nu-si mai pot exercita acest drept, dupa ce, considerand opera pe deplin elaborata, au predat-o dobanditorului, acesta din urma acceptand-o.

Solutia contrara ar reprezenta o incalcare a dreptului de proprietate pe care legea nu o autorizeaza. Atunci cand autorul a cedat dreptul asupra suportului operei, el nu mai poate exercita dreptul de retractare. Acesta concluzie rezulta din exprimarea legala: "despagubind pe titularii drepturilor de utilizare prejudiciati prin exercitarea retractarii'; legiuitorul a inteles sa restranga domeniul de aplicare al dreptului la retractare numai la ipoteza cesiunii drepturilor patrimoniale de utilizare a operei.

Legea noastra instituie o exceptie de la regula retractarii, dreptul de retractare neputand fi exercitat, potrivit art. 77 alin. 3, in cazul programelor pentru calculatoare. De asemenea, jurisprudenta franceza a admis ca el nu se poate exercita in cazul interviurilor audiovizuale.