Libera circulatie a persoanelor

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

Libera circulatie a persoanelor in cadrul Comunitatilor Europene a fost definita in Acordul Unic European (1987) drept una din cele patru libertati fundamentale ale Pietei Interne.

"Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii Europene are dreptul de a se deplasa si de a-si stabili resedinta in mod liber pe teritoriul statelor membre".
"Libertatea de circulatie si de sedere poate sa fie acordata, in conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana, cetatenilor unor tari terte care domiciliaza legal pe teritoriul unui stat membru.'' (Carta Uniunii Europene privind drepturile
fundamentale - Articolul 45).

Libera circulatie a persoanelor este un element esential al pietei interne si al cetateniei europene.

Conform Tratatului de Aderare a Bulgariei si a Romaniei la Uniunea Europeana, unele State Membre restrictioneaza libera circulatie a lucratorilor din aceste tari pentru o perioada limitata de timp,dupa 1 ianuarie 2007

In primii doi ani dupa aderarea Bulgariei si a Romaniei, accesul cetatenilor acestor tari la pietele de munca ale celorlalte 25 de State Membre depinde de masurile si de politicile nationale adoptate de acestea, precum si de eventualele acorduri bilaterale pe care le au cu Romania.

Drepturile si obligatiile liberei circulatii

Dreptul de a munci in orice stat membru al Uniunii Europene

      Libera circulatie a persoanelor este una dintre cele patru libertati fundamentale ale Uniunii Europene, alaturi de libera circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalurilor.       Dupa aderarea la Uniunea Europeana, cetatenii romani pot sa se deplaseze liber in toate statele membre ale Uniunii Europene nu doar ca turisti, dar si cu scopul de a lucra, a studia si a locui.

Extinderea din 2004 a Uniunii Europene a insemnat o crestere cu 105 milioane de persoane a populatiei Uniuni Europene.

Cu aderarea Romaniei si a Bulgariei din 2007, populatia Uniunii a crescut cu inca aproximativ 30 milioane de persoane. Astfel, in ceea ce priveste libera circulatie, statele membre sunt preocupate de gestionarea eficienta a migratiei fortei de munca.

In ceea ce priveste libera circulatie a lucratorilor, Uniunea Europeana a solicitat tuturor statelor candidate, inclusiv Romaniei, o perioada de tranzitie de 2 pana la 7 ani, dupa aderare. Astfel, Uniunea Europeana a propus urmatorul aranjament: Statele Membre vor continua sa aplice masurile nationale pe o perioada de 2 ani dupa aderare cu privire la dreptul la munca al cetatenilor noului Stat Membru. Aceasta perioada poate fi prelungita cu inca 3 ani - in functie de o evaluare prealabila - si in continuare cu inca 2 ani in cazul unor dereglari grave pe piata muncii noului Stat Membru. In tot acest timp, orice Stat Membru poate introduce, in dreptul national, o libertate mai mare cu privire la circulatia lucratorilor decat in prezent, inclusiv libertatea deplina de circulatie.

      In interiorul Uniunii Europene, agenda social-politica are in vedere conditii mai favorabile pentru lucratorii migranti. Acestia vor beneficia de drepturile de pensie oriunde in interiorul Uniunii Europene, conditia fiind esentiala pentru asigurarea libertatii de circulatie a lucratorilor. Se considera ca piata europeana a fortei de munca are nevoie de migratia lucratorilor si in acest sens isi propune legalizarea ocuparii pentru cei care rezida pe teritoriul statelor membre Uniunii Europene.

Dreptul de a ca la tori i si de sedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene pentru o perioada de pana la trei luni

      Toti cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene beneficiaza de dreptul la libera circulatie si de dreptul de a locui pe teritoriul oricarui stat membru al UE, pana la o perioada de trei luni.

Datorita faptului ca  statele membre ale spatiului Schengen au desfiintat controalele la frontierele interne, trecerea acestor frontiere de catre persoane nu este supus unor formalitati.

La trecerea frontierelor dintre statele membre ale Uniunii Europene si statele membre ale spatiului Schengen, cetatenii acestor state trebuie sa prezinte un document de identitate sau un document de calatorie, fara alte formalitati respectiv fara a fi necesara o viza .  

      Membrii de familie ai unui cetean al Uniunii, care sunt cetateni ai unui stat tert , beneficiaza de aceleasi drepturi ca si acesta, deci, in anumite situatii, unele state membre pot solicita ca acestia sa fie in prezenta unei vize. 

      Statele membre ale Uniunii Europene, pot solicita cetatenilor Uniunii care vor ramane pe teritoriul lor pentru o perioada de pana la trei luni sa se inregistreze la autoritatile competente, intr-o perioada rezonabila de timp.

Dreptul de sedere pentru perioade mai mari de 6 luni

      Dreptul de sedere pentru perioade mai mari de sase luni pe teritoriul altui stat membru poate fi exercitat in anumite conditii. Astfel este necesar ca cetateanul respectiv sa fie:

- Implicat in activit i economice legale;

- Sa aiba resurse financiare corespunzatoare si asigurare de sanatate astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asigurari sociale ale statului membru gazda ;

- Sa urmeze cursuri de pregatire profesionala sau ca student;  

- Sa fie membru de familie al unui cetatean al unui stat membru care sa intre intr-una din categoriile de mai sus;  

      Statele membre nu emit permise de sedere pentru cetatenii altor state membre care se afla pe teritoriul lor pentru o perioada mai mare de 6 luni, insa cetatenii respectivi trebuie sa se inregistreze la autoritatile competente in cel mult trei luni de la data intrarii pe teritoriul statului respectiv. Acestora li se va emite o dovada de inregistrare in baza unui document de identitate.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

      Membrii de familie care nu sunt cetateni ai unui stat membru al UE vor beneficia de permise de edere valabile pentru o perioada de cel pu in 5 ani.   

Dreptul de sedere permanent

Cetatenii Uniunii vor obtine drept de sedere permanent in statul membru gazda dupa trecerea unei perioade de sedere neintrerupta de 5 ani, cu conditia ca impotriva lui sa nu fi fost luata anterior o masura de expulzare de pe teritoriu.

Dreptul de sedere permanenta se pierde in cazul unei absente neintrerupte de doi ani de pe teritoriul statului gazda.

In anumite conditii, cetatenii Uniunii care sunt implicati in activitati economice pot obtine dreptul de sedere permanent inainte de trecerea perioadei de 5 ani.

In domeniile acoperite de Tratatul Uniunii Europene, cetatenii Uniunii vor beneficia pe teritoriul statului membru gazda de aceleasi drepturi ca si cetatenii acestui stat. Cu toate acestea, pana la dobandirea dreptului de sedere permanent, cei care nu sunt implicati in activitati economice nu vor beneficia de asistenta sociala.

Dreptul de circulatie si dreptul de sedere sunt supuse anumitor restrictii din motive de ordine, siguranta si sanatate publica.

  Cetatenii Uniunii pot fi expulzati de pe teritoriul statului membru gazda pe motive de ordine, siguranta si sanatate publica. Masura de expulzare nu poate fi luata insa din motive pur economice, ci pentru faptul ca prezenta respectivului cetatean al Uniunii constituie o amenintare la adresa intereselor fundamentale ale statului membru respectiv.  

Persoana in cauza va trebui informata despre motivele care au stat la baza luarii masurii expulzarii si, cu exceptia masurilor urgente, va beneficia de o perioada de gratie de  la 15 la 30 de zile.  Acesta va avea de asemenea dreptul de a contesta masura expulzarii in instanta.

Cetatenia Uniunii (Articolul I-10)

Inspirata de prevederea in tratate a liberei circulatii a persoanelor, introducerea cetateniei Europene, cu drepturi si obligatii bine definite, a fost luata in discutie inca din anii '60. Acest proiect a fost plasat, in 1990, in contextul Uniunii Europene.

Ca rezultat al Tratatului Uniunii Europene, al carui Articol B se refera la notiunea de 'cetatenie a Uniunii' ca la un obiectiv de atins, aceasta idee a devenit o noua parte a Tratatului CE.

Imitand notiunea de cetatenie nationala, cetatenia Uniunii descrie relatia care uneste cetateanul cu Uniunea Europeana, relatie definita ca reunind drepturile, indatoririle si participarea politica a acestuia.

Se urmareste aplanarea conflictului rezultat ca urmare a intensificarii impactului actiunii Comunitatii asupra cetatenilor ei fata de modalitatea aproape exclusiv nationala de garantare a drepturilor si datoriilor si a participarii acestora la procesul democratic. In plus, cetatenia unionala poate actiona si ca o sursa de legitimitate a UE.

Asadar:

1. Orice persoana care are catatenia unui stat membru are cetatenia Uniunii. Cetatenia Uniunii se adauga cetateniei nationale si nu o inlocuieste pe aceasta.
2. Cetatenii Uniunii au drepturile si obligatiile prevazute de Constitutie. Ei se bucura de:

1. dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre;

2. dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European, precum si la alegerile locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acestui stat;
3. dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei tari terte in care statul membru ai carui resortisanti sunt nu este reprezentat, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale carui stat membru, in aceleasi conditii ca si resortisantii acestui stat;
4. dreptul de a adresa petitii Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului European, precum si dreptul de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale Uniunii in oricare din limbile Constitutiei si de a primi raspuns in aceeasi limba.

  Aceste drepturi se exercita in conditiile si limitele definite prin Constitutie si prin masurile adoptate pentru punerea acesteia in aplicare.

Coeziunea sociala

In domeniul social, fiecare stat membru are propria legislatie, deci exista o diversitate  insa pentru a exista unitatea din cadrul Uniunii Europene, statele membre trebuie sa respecte principiile politicilor Uniunii Europene in elaborarea legislatiei in fiecare domeniu.

In domeniul social, Consiliul Europei promoveaza activ coeziunea sociala. Principalele sale obiective sunt:

- garantarea unui nivel adecvat al protectiei sociale;  

- promovarea ocuparii fortei de munca, pregatirii profesionale vocationale si a drepturilor muncitorilor;  

- asigurarea protectiei pentru grupurile cele mai vulnerabile ale societatii;
- promovarea oportunitatilor egale;

- combaterea excluderii si discriminarii;  

- consolidarea cooperarii europene in domeniul migratiei.

O strategie de coeziune sociala

Coeziunea sociala a fost identificata ca prioritate de frunte la cel de-al doilea Summit al Consiliului Europei din 1997, iar strategia din anul 2001 angajeaza Consiliul intr-un program de lucru definit pentru anii viitori.

Conventiile europene pentru protejarea drepturilor sociale

Drepturile sociale au avut un rol predominant in dezvoltarea europeana in decursul secolului trecut, dar in ciuda progresului din multe zone, nu toti europenii se bucura de ele.

Consiliul Europei a inceput sa lucreze in 1999 la proiecte spre a gasi solutii numeroaselor probleme cu care se confrunta cetatenii cand incearca sa-si solicite drepturile la protectie sociala, locuinta, sanatate si educatie. In acest scop instrumentele juridice ale Consiliului includ Carta sociala europeana si Codul european al securitatii sociale. Carta sociala europeana garanteaza un numar de drepturi sociale fundamentale.                       Codul european al securitatii sociale si Protocolul sau garanteaza protectia minima pentru, inclusiv, ingrijirea medicala, boala, accident de munca si maternitate, printre altele. Unele acorduri faciliteaza mobilitatea internationala pentru muncitori si familiile lor, integrarea in tarile gazda fara pierderea identitatii culturale, protectiei juridice si a prevederilor privind sanatatea. Ele sunt conventii privind securitatea sociala, privind asistenta sociala si medicala si privind statutul juridic al muncitorilor migranti.

Unele activitati in domeniu Copiii si familia

Problemele privind copiii si familia sunt tratate prin Forumul pentru copii si familii, care ofera recomandari si promoveaza schimbul de informatii.

Forumul cuprinde reprezentanti din guvernele statelor membre, organizatii si ONG-uri internationale si un grup de copii care se ocupa de probleme precum locul copiilor in societate, sisteme de sprijin social, ingrijirea copiilor in timpul zilei, gradinite de zi, vagabondajul copiilor si ingrijirea la domiciliu.

Integrarea persoanelor cu handicap

Consiliul Europei ofera o politica coerenta pentru persoanele cu handicap, cu accent deosebit pe reabilitarea functionala, integrarea sociala si participarea deplina la viata comunitatii.

Problemele migratiei

Activitatea Consiliului Europei in acest domeniu se concentreaza asupra motivelor miscarilor migratoare, statutul juridic al migrantilor si asupra integrarii populatiilor de migranti si refugiati. Politicile Consiliului pun accent pe imbunatatirea relatiilor comunitatii, incurajarea tolerantei si garantarea drepturilor sociale ale migrantilor. In ceea ce priveste migratia neregulata, Consiliul recomanda administrarea fluxurilor prin promovarea dialogului si a parteneriatului intre tarile de origine, de tranzit si de destinatie.

Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BCE)

Banca de Dezvoltare a fost infiintata in 1956 pe baza unui acord partial al Consiliului Europei.

Prioritatea sa consta in furnizarea asistentei financiare statelor membre care se confrunta cu probleme sociale datorita prezentei refugiatilor sau a persoanelor dislocate sau a victimelor dezastrelor naturale sau ecologice.

Ea acorda imprumuturi pentru proiecte de investitii sociale vizand:
- crearea de locuri de munca in intreprinderile mici si mijlocii din regiunile defavorizate; - dezvoltarea de programe de pregatire profesionala vocationala;

- construirea de locuinte ieftine;

- asigurarea de infrastructuri sociale in domeniul sanatatii, invatamantului, protectiei mediului (uzine pentru tratarea reziduurilor si a deseurilor etc.) al modernizarii rurale si al protectiei si restaurarii patrimoniului istoric. De cand a fost infiintata, Banca a acordat imprumuturi de peste 15 miliarde euro.

Volumul anual al imprumuturilor acordate se situeaza in prezent la circa 1,6 miliarde euro.

Un centru pentru solidaritate globala in Lisabona

Centrul European pentru Interdependenta si Solidaritate Globala (Centrul Nord-Sud) a fost infiintat la Lisabona (Portugalia) in 1990 ca un acord partial al Consiliului Europei.

Centrul are doua obiective: sporirea constientizarii publicului in privinta interdependentei si solidaritatii nord-sud si dezvoltarea relatiilor cu guvernele, autoritatile locale, ONG-urile, parlamentarii si media din intreaga lume.

El acorda un premiu nord-sud anual si organizeaza in fiecare an o Saptamana a educatiei globale.

Esenta acestei libertati consta in eliminarea tuturor discriminarilor intre cetatenii unui stat membru si cetatenii celorlalte state membre, ce stau sau muncesc pe teritoriul statului respectiv.

Aceste discriminari se refera la conditiile de intrare, deplasare, recunoasterea pe baza de reciprocitate a calificarilor si a diplomelor dobandite pe teritoriul statului ai carui cetateni sunt, precum si conditiile de munca, angajare sau remuneratie.

Cetatenii europeni beneficiaza de dreptul fundamental de a se deplasa si de a se stabili unde doresc.

Dar, pentru a fi cu adevarat in avantajul tuturor, libertatea de circulatie a persoanelor trebuie insotita de un nivel corespunzator de securitate si justitie.

La Amsterdam, aceasta dubla cerinta a fost inscrisa in Tratat sub forma infiintarii progresive a unei zone de libertate, securitate si justitie. Abolirea controalelor la frontiera nu a fost insa pe deplin infaptuita in cadrul Uniunii.

Obiectivul a fost realizat doar de cateva state membre in baza Conventiei de Implementare a Acordului Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata in vigoare la 26 martie 1995).

Protejarea drepturilor fundamentale ale omului reprezinta unul dintre principiile de baza ale dreptului comunitar, dar nici Tratatul de la Roma, si nici Tratatul asupra Uniunii Europene, cunoscut si sub denumirea de Tratatul de la Maastricht, nu contin o lista a drepturilor fundamentale.

Obiectivul demersurilor privind respectarea drepturilor omului in Uniune este acela de a asigura protejarea acestor drepturi in proiectarea, aplicarea si interpretarea legislatiei comunitare.

In contextul necesitatii de compatibilitate cu drepturile fundamentale recunoscute si protejate de constitutiile statelor membre, Curtea Europeana de Justitie a recunoscut o serie de drepturi cunoscute ca fiind fundamentale (ex. aspecte ale liberei circulatii: tratamentul egal, nediscriminarea, libertatea de asociere, libertatea de profesare, libertatea comerciala, libertatea industriala, libertatea concurentiala).

Toate acestea au facut obiectul unor procese desfasurate in fata Curtii de Justitie, dar aceasta nu a dat o definitie abstracta a scopului protejarii drepturilor fundamentale ale individului.

Astfel, au aparut probleme in distingerea unui drept economic fundamental de altul si in distingerea acestora de "libertatile fundamentale" mentionate explicit in Tratatul de la Roma libera circulatie a persoanelor, libera circulatie a bunurilor, libertatea de a furniza servicii si libertatea de stabilire.

In cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000), Consiliul UE, Parlamentul European si Comisia Europeana au semnat Carta Drepturilor Fundamentale, document ce aduce intr-un cadru unic drepturile civile, politice, economice, sociale stipulate intr-o serie de documente internationale, europene si nationale.

Din punct de vedere al sferei subiectelor de drept, Carta nu face nicio deosebire intre cetateni, intrunind - pentru prima data - in cadrul unui document unic drepturile tuturor persoanelor care se gasesc in mod legal pe teritoriul Uniunii Europene.

Articolul 15 alineatul 1 al Cartei vorbeste despre dreptul oricarui cetatean sau cetatene ai Uniunii de a avea libertatea de a cauta un serviciu, de a lucra, de a se stabili sau de a furniza servicii in orice stat membru.

Tot acest articol, in alineatul 3 dispune ca « rezidentii tarilor parti, care sunt autorizati sa munceasca pe teritoriul statelor membre, au dreptul la conditii de munca echivalente cu acelea de care beneficiaza cetatenii sau cetatenele Uniunii Europene ».  

Carta cuprinde si importante elemente de supra-nationalitate, in special in legatura cu cetatenia europeana si consecintele sale.

Astfel, in spiritul prevederilor Tratatului Uniunii europene, modificat la Amsterdam, se recunoaste dreptul de vot oricarui cetatean al Uniunii si dreptul de a fi ales in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, in oricare stat
membru al Uniunii in aceleasi conditii ca si rezidentii acelui stat .

In acelasi timp, toti cetatenii Uniunii Europene au dreptul sa circule liber in spatiul european, sa aiba acces la documente si sa se adreseze Mediatorului European pentru exercitarea dreptului de petitionare.

BIBLIOGRAFIE:

Cursuri si Tratate

1. Ileana Pascal, Stefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, Libera circulatie a persoanelor, Centrul de Resurse Juridice, 2002;

2. Coman Florian, Libera Circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana, Bucuresti, 2006;

Alte Surse: 

3.   www.infoeuropa.ro;

4. Ministerul Afacerilor Externe