Ierarhia normelor in dreptul international public contemporan

Ierarhia normelor in dreptul international public contemporan

a) O prima ierarhizare a izvoarelor dreptului international public se poate stabili intre dispozitiile Cartei O.N.U. si cele ale tratatelor incheiate de statele membre ale organizatiei. In cazul unui conflict intre dispozitiile acestora se vor aplica prioritar prevederile Cartei O.N.U.

b) O alta ierarhizare este posibila intre normele universale (normele din tratate cu caracter general, universal) si cele particulare, cu primatul primelor.

F Norme imperative (jus cogens)

c) In dreptul international contemporan opereaza distinctia intre norme imperative (de jus cogens) si norme dispozitive. Majoritatea normelor existente sunt norme dispozitive, adica cele care permit derogarea de la prevederile lor, prin acordul partilor.

Normele imperative ale dreptului international (Jus cogens)

Sunt acele norme de drept international general situate pe o categorie superioara, atat fata de alte norme de drept international general, de la care statele pot deroga-numite norme dispozitive- cat mai ales fata de normele cu caracter restrans-bilaterale sau plurilaterale-care nu pot fi in conflict cu cele imperative. Sanctiunea pentru o asemenea situatie ar fi nulitatea actului prin care statul ar incerca sa deroge de la normele imperative.

Potrivit Conventiei de la Viena din 1969 privind Dreptul tratatelor, normele imperative sunt "norme acceptate si recunoscute de comunitatea internationala a statelor in ansamblul sau ca norme de la care nu este permisa nici o derogare si care nu pot fi modificate decat printr-o noua norma de drept international general avand acelasi caracter" (art. 53). Potrivit aceleiasi Conventii (art. 64), este nul orice tratat care in momentul incheierii sale vine in conflict cu o norma imperativa a dreptului international.

Doctrina a identificat trei categorii de norme care compun normele imperative ale dreptului international:

- principiile fundamentale ale dreptului international;

- norme care vizeaza drepturi ale tuturor statelor in domenii care nu au ca obiect suveranitatea statelor (libertatea marilor, interzicerea pirateriei);

- o serie de norme cu caracter umanitar, pe care ansamblul statelor le considera indispensabile pentru a garanta respectarea drepturilor elementare la viata si demnitate umana (interzicerea genocidului, a sclavajului, legile si obiceiurile razboiului).

Principiile fundamentale ale dreptului international public

F Principii fundamentale

Principiile fundamentale ale dreptului international reprezinta "norme juridice de aplicatie universala, cu un nivel maxim de generalitate si cu un caracter imperativ, care dau expresie si protejeaza o valoare fundamentala in raporturile dintre subiectele de drept international."

Aceste principii, consacrate in Carta O.N.U., au fost afirmate si in Declaratia Adunarii Generale O.N.U. din 1976 asupra principiilor dreptului international, fiind considerate norme imperative (de "jus cogens" ) de la care statele nu pot deroga prin conventii contrare.

Enumerarea principiilor

- Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatiile dintre state sau principiul neagresiunii. In virtutea acestui principiu, razboiul de agresiune este considerat o "crima impotriva umanitatii".

- Principiul solutionarii pasnice a diferendelor.

- Principiul neamestecului in treburile interne ale altor state, care, in dreptul contemporan, nu mai constituie un principiu de stricta interpretare, multe domenii care au fost considerate in dreptul international traditional ca apartinand competentei exclusive a statului fiind transpuse in cadrul cooperarii internationale (de exemplu, problema respectarii drepturilor fundamentale ale omului).

- Principiul cooperarii internationale.

- Dreptul popoarelor la autodeterminare; acest principiu nu trebuie interpretat ca "autorizand sau incurajand o actiune ( . ) care ar dezmembra in total sau in parte, integritatea teritoriala sau unitatea politica a unui stat suveran si independent( . )" ;

- Principiul egalitatii suverane a statelor.

- Principiul indeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor internationale - principiul pacta sunt servanda.

Actul final de la Helsinki (1975) adoptat in cadrul Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (in prezent O.S.C.E) adauga principiilor mentionate, altele trei:

- principiul inviolabilitatii frontierelor;

- principiul integritatii teritoriale;

- principiul respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.