Parasutismul si organismul uman - factori care actioneaza asupra organismului parasutistului

FACTORI CARE ACTIONEAZA ASUPRA ORGANISMULUI PARASUTISTULUI

Hipoxia:

- Presiunea partiala si concentratia oxigenului din aerul inspirat scade pe masura ce creste altitudinea de zbor.

- Pana la altitudinea de 3000 – 4500 metri, salturile cu parasuta nu produc hipoxie organismului, saracirea in oxigen a atmosferei nu este atat de mare incat organismul unui om sanatos sa o resimta imediat. De aceea, in cazul lansarilor pana la aceste altitudini, nu este necesar ca echipamentul parasutistului sa includa si inhalatorul de oxigen.

- Lipsa de oxigen se resimte insa la altitudini de lansare mai mari, de 6000 – 7000 metri, altitudini la care parasutistul isi poate pierde cunostinta in 4 – 5 minute.

- In cazul salturilor de la inaltimi peste 10.000 metrii, absenta aparatului de oxigen duce la pierderea cunostintei in cateva zeci de secunde de la lansare.

- Simptomele sunt: initiale (senzatie de confort, de putere, stare euforica, de supraapreciere a propriilor forte si reflexe) si finale (atenuarea capacitatii de orientare, incetinirea ritmului respiratoriu, senzatii de caldura, cefalee, somnolenta, cianoza, scaderea acuitatii vizuale, capacitatii de calcul si memorare, pierderea cunostintei si chiar moartea).

- Pentru parasutistii care se lanseaza fara aparat de oxigen, de la inaltimi mai mari 4500 – 5000 metrii, este obligatorie proba de rezistenta la hipoxie, efectuata in barocamera.

2. Hiperventilatia pulmonara:

- Se manifesta ca rezultat al tensiunii emotionale, a anxietatii, a starii de presiune psihica, prin cresterea ritmului respirator si a unui exces de dioxid de carbon in organism.

- Simptome – senzatie de caldura, furnicarea palmelor si a talpilor, spasme musculare si perderea cunostintei

- Se va inhala oxigen pur si se va limita ritmul respirator.

3. Hipobarismul:

- Poate sa produca parasutistului tulburari datorita variatiilor de presiune atmosferica: distensia gazelor din stomac, din intestin si din sinusurile fetei, urmata de dureri in organele respective.

- Rarefierea aerului la mare altitudine face ca parasutistul sa intampine o rezistenta mica, viteza de cadere ajungand la 90 – 100 m/s; viteza ce mareste si valoarea socului la deschidere.

4. Acceleratiile negative (deceleratiile):

- Se produc in momentul deschiderii parasutei,  reducandu-i-se viteza de cadere de la cca 50 m/s la cca 5 m/s, intr-o perioada de 3 secunde.

- Datorita fortelor de franare si fortelor inertiale, organele interne ale omului au tendinta de a se deplasa de sus in jos.

- La H = 1000 – 4000 m valoarea deceleratiei este de 4 – 6 G, de 18 G la H = 1000 m si de  33 G la H = 14.000 m.

- In timpul deschiderii parasutei, parasutistul este apasat in chingile parasutei cu o forta de 3 – 10 ori mai mare decat greutatea propriului corp.

- Coloana vertebrala a parasutistilor tineri poate rezista pana la 25 G pentru cateva fractiuni de secunda.

- Datorita afluxului anormal de sange spre creier pot apare hemoragii nazale si “valul rosu” ce implica senzatia optica de receptare a mediului inconjurator si poate duce la pierderea cunostintei.

5. Acceleratiile pozitive:

- Se produc la iesirea dintr-un picaj, looping, tonou sau viraje bruste, inclusiv vrie prelungita.

- Datorita defluxului anormal de sange dinspre creier spre extremitati poate apare “valul negru” si tulburari de vedere ce poate duce la pierderea cunostintei.

6. Decompresia:

- Producerea de bule de gaz (in special azot) prin depresurizarea brusca a cabinei, la altitudine.

- Apar dureri in special in articulatii si in sistemul respirator, ce se pot reduce prin folosirea mastii de oxigen si coborarea la o altitudine inferioara.

7. Caderea libera:

- Se datareste fortei de atractie terestra, care exercita asupra corpului uman o acceleratie de 9,81 m/s² sau de 1 G.

- Cand forta gravitationala si rezistenta aerodinamica sunt egale, acceleratia inceteaza si caderea parasutistului se face cu o viteza constanta.

- Viteza maxima de cadere libera se stabilizeaza in functie de altitudine: intre 12 secunde la 1000 m si 22 secunde la 16.000 m altitudine.

8. Oboseala:

- Se manifesta la nivel fizic si psihic datorita unei activitati intense, carente in programul de odihna, stresul datorat unor incidente de zbor si salturi, viata de familie anormala, alti factori externi, inclusiv cei ce deturneaza afectivitatea.

- Efectele oboselii sunt: senzatie de somn, dureri de cap, timpi de reactie prelungiti, dificultati de concentrare.

9. Tulburarile vizuale:

- Datorita scaderii presiunii odata cu cresterea altitudinii, semnalele optice receptate de organul vizual pot fi deteriorate in informatie pana ajung la centrii nervosi ai vederii, sau decodificarea lor pe scoarta cerebrala poate fi diferita realitatii receptate.

- Se manifesta prin pierderea acuitatii vizuale, incapacitatea de concentrare asupra unor repere, pierderea simtului cromatic, etc.

- Se recomanda largirea campului vizual, miscarea permanenta a ochilor de la un reper la altul, compararea diferitelor semne.

10. Suprasolicitarea nervoasa si psihica:

- Apare in special inaintea saltului si in timpul caderii libere, exercitand o puternica influenta asupra tuturor functiilor organelor corpului, afectand indeosebi functiile aparatului cardiovascular.

- Simptome: cresterea frecventei pulsului cu pana la 100%, ridicarea tensiunii arteriale, superexcitabilitate nervoasa, agitatie, gura uscata, senzatie de mictiune, miscari necoordonate, paloarea fetei, pierderea notiunii timpului, reactii lente, etc.

- Antrenamentul si lansarile repetate pot atenua sau elimina simptomele.

1 Consumul de droguri, alcool, tutun si medicamente:

- Folosirea acestor produse dauneaza organismului uman prin slabirea rezistentei organismului la solicitarile impuse de conditiile activitatii de zbor si salturi.

- Se inregistreaza intarzierea reflexelor, a rapiditatii in decizii, oboseala si stresul concomitent cu aparitia si manifestarea mai rapida a hipoxiei, hiperventilatiei si a tuturor celorlalte efecte fiziologice negative la care este supus organismul uman in timpul zborului.

12. Factorul uman:

Poate influenta performantele saltului si starea de sanatate a parasutistului.

- Tinerii sunt mai rezistenti fizic si nervos la salturi.

- Femeile sunt la fel de rezistente ca si barbatii, cu exceptia perioadelor de sarcina si alaptare.

- Antrenamentele numeroase in salt si la sol constituie un avantaj.

- Starile de boala, oboseala, alcoolul, tutunul, etc. scad randamentul parasutistului si-I pun viata in pericol.

2. SELECTIA MEDICALA A PARASUTISTILOR.

Pentru a preantampina efectele daunatoare asupra sanatatii parasutistului, se vor lua masuri de selectie riguroasa de catre serviciile medicale de specialitate, factorii care organizeaza si conduc activitatea de salt.

Cel mai important rol ii revine parasutistului care trebuie sa respecte:

- Somnul si odihna:

- pentru prevenirea surmenajului, oboselii fizice si nervoase.

- obligatoriu: 8 ore somn inainte de salt.

- recomandat: 4 ore/zi odihna activa – plimbari, lectura muzica.

- Alimentatia:

- are ca scop recuperarea energiei fizice si nervoase consumate.

- consumuri normate pentru a fi suficiente fara a duce la obezitate (cca.4500 calorii/zi).

- salturi la 30 – 120 minute dupa servirea mesei (usoara si cu aport de glucide).

- Practicarea exercitiilor fizice:

- vor fi executate zilnic pentru mentinerea functiilor vitale ale organismului la un potential cat mai inalt.

- Igiena echipamentului:

- echipament care sa asigure protectie si comoditate in salt, functie de specificul acestuia.

- Controlul medical:

- periodic si ori de cate ori este nevoie.

- se vor anunta orice boli, tratamente, simptome, etc. ce pot genera anomalii in salt.

2. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

2. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA PRIMULUI AJUTOR  CE TREBUIE DAT IN CAZ DE ACCIDENTE

Urgenta traumatologica, suferinta provocata de agresiunea unor elemente din mediul inconjurator, asupra corpului omenesc, trebuie tratata din primele minute de la producerea accidentului, orice intarziere putand periclita vindecarea bolnavului, fie prin aparitia unor complicatii ce ingreuneaza actul terapeutic ulterior, fie printr-o evolutie nefavorabila urmata de instalarea unor infirmitati definitive sau de deces.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

De promptitudinea si corectitudinea cu care se va actiona in primele 5 – 10 minute, depinde salvarea victimei si in final vindecarea ei.

2. Etapele obligatorii pentru acordarea primului ajutor:

Constatarea accidentului:

a. prima examinare rapida a victimei:

- se va face la locul in care s-a produs accidentul (in limita posibilitatilor), fara a incerca sa o deplasam.

- se stabileste daca victima respira si ii bate inima.

- pulsul si respiratia se verifica la nivelul nasului, carotidei si toracelui.

- pupilele arata : - micsorate = stop cardiac recent

- marite = stop cardiac indelungat

- inegale = traumatism cranian sever

b. crearea barajului de securitate in jurul victimei si a zonei.

c. anuntarea accidentului.

Scoaterea victimei de la locul accidentului cu foarte mare grija pentru a nu-I agrava situatia.

Acordarea primului ajutor prin: masajul cardiac extern si respiratia artificiala (in cazul instalarii stopului cardiac si respirator), oprirea eventualelor hemoragii externe, toaleta sumara si pansarea ranilor, imobilizarea provizorie a fracturilor. Unele din aceste manevre trebuie sa fie executate cu cea mai mare urgenta, chiar la locul accidentului, iar altele vor fi executate dupa ce accidentatul a fost scos de la locul accidentului, fiind asezat la sol intr-un loc mai retras, in conditii mai confortabile.

Transportul in conditii de maxima securitate si confort.

2.2. RANI – HEMORAGII – PANSAMENTE

Rana reprezinta o intrerupere a continuitatii pielii.

Ranile necuratate in timp de maxim 6 ore de la accident devin focare de infectie pentru intregul organism.

Hemoragiile care apar in urma oricarei raniri se opresc mecanic inaintea curatarii ranii.

2.2. Tipuri de hemoragii:

- hemoragia capilara (ce provine din vasele mici ale pielii) este in cantitate mica si se opreste comprimand pentru 2 - 3 minute rana cu o batista / fasa.

- hemoragia arteriala (ce provine din artere) este in cantitate mare, sangele rosu deschis tasnind cu putere, in jeturi intrerupte.

- hemoragia venoasa (ce provine din vene) este in cantitate mare, sangele rasu inchis iesind din rana in jet continuu.

2.2.2. Hemostaza:

- Zona de lucru: - hemoragia capilara se opreste comprimand pentru 2 - 3 minute rana cu o batista / fasa

- hemoragia arteriala se opreste prin compresie in capatul dinspre inima a ranii.

- hemoragia venoasa se opreste prin compresie in capatul ranii opus inimii.

- Hemostaza se realizeaza prin apasare cu degetul sau pumnul asupra vasului ranit, in locul necesar, astfel incat pozitia acestuia sa fie cit mai aproape de suprafata pielii si sa aiba ca baza de sprijin un plan osos.

- La nivelul membrelor se poate realiza hemostaza prelungita, cu ajutorul garoului (snur, cordon, furtun – legat strans). Intre garou si vasul lezat se comprima un rulou de fasa sau panza. Fiecare garou va fi insotit de un bilet care atesta ora si minutul la care a fost aplicat.

- Garoul se aplica pentru maxim 2 ore si se slabeste pentru 1 – 2 minute la fiecare 15 – 20 minute.

- Aplicarea garoului implica anumite riscuri si se recomanda, de obicei, sa fie folosita pana se realizeaza toaletarea ranilor (mai putin periculoase ca debit sanguin) si acoperirea acestora cu un pumn de comprese sterile, stranse puternic sub cateva ture de fasa.

2.2.3. Curatarea ranii:

se dezinfecteaza marginile ranii cu alcool sau tinctura de iod, fara a se introduce aceste produse in rana.

2. rana se inunda cu apa oxigenata pentru ca efervescenta sa elimine corpii straini.

3. se toarna in jet rivanol sau alte solutii antiseptice neiritante.

4. corpii straini ramasi se inlatura cu o pensa sterilizata.

5. rana se acopera cu comprese (exclus vata) si fasa.

2.3. FRACTURI – ENTORSE - LUXATII

2.3. Definitii:

- Fractura: ruperea partiala sau totala a continuitatii structurii osului.

- Entorsa: rupturi mai mult sau mai putin importante ale tesuturilor articulare.

- Luxatia: ruptura tesuturilor articulare cu deplasarea partiala sau totala a oaselor din interiorul articulatiei.

2.3.2. Simptome:

- dureri vii intr-un punct fix;

- deformatie, datorita deplasarii sau unghiularii fragmentelor osoase;

- tumefactie, datorita edemului si hemoragiei;

- pozitie vicioasa a membrului, prin scurtarea datorita incalecarii fragmentelor, rasucirii lor in directii opuse;

- mobilitate anormala a oaselor, care se datoreaza discontinuitatii lor;

- netransmisibilitatea miscarii de la un fragment de membrun fracturat la celalalt segment;

- impotenta functionala, ca urmare a lipsei de continuitate a parghiei osoase.

2.3.3. Tehnica:

- fracturile si luxatiile inchise (fara perforarea pielii) vor fi readuse la pozitia initiala, in limita posibilitatilor, dupa care membrul se imobilizeaza provizoriu si se transporta imediat la spital.

- fracturile si luxatiile deschise se imobilizeaza provizoriu in pozitia in care se afla, dupa ce s-a realizat toaletarea ranii, si se transporta la spital.

- imobilizarea provizorie trebuie sa cuprinda articulatiile laterale care incadreaza osul sau o portiune suficienta colaterala articulatiei afectate astfel incat sa nu se produca noi traumatisme zonale.

- atelele profesionale sau improvizate vor fi protezate cu materiale moi si vor avea marimea optima.

- fracturile de coloana se imobilizeaza si se transporta pe un plan tare (ex. usa), fara schimbari de pozitie, cu role textile la ceafa si zona lombara.

2.4. STOPUL RESPIRATOR SI CARDIAC.

Neoxigenarea creierului un timp mai mare de 3 minute duce la moartea celulelor nervoase de la nivelul creierului si implicit a organismului. Salvarea victimei, care nu mai respira sau careia nu-I mai bate inima, depinde de interventia extrem de rapida si corecta a salvatorului care, prin cateva manevre simple poate suplini, pentru un timp, lipsa miscarilor spontane ale musculaturii toracice si ale muschiului inimii.

2.4. Stopul respirator:

- Metoda folosita – gura la gura ( I ) sau gura la nas ( II ).

- Tehnica: - identificarea existentei stopului respirator (vizual sau auditiv);

- eliberarea cailor respiratorii de corpi straini;

- se ridica ceafa si se da capul pe spate;

- se blocheaza (penseaza) nasul sau gura (pentru varianta II);

- salvatorul, printr-o batista, fasa,etc., pune gura peste gura accidentatului si sufla cu putere;

- expiratia se face de la sine;

- pentru varianta II se sufla aerul prin nas.

- Cadenta este de 15 – 20 respiratii / minut. Salvatorul la timpul 1 – 2 inspiratie, 3 – 4 expiratie.

- Se executa manevra pana reapar miscarile respiratorii spontane.

2.4.2. Stopul cardiac:

- Semne: pierderea brusca a cunostintei, respiratie lenta, zgomotoasa, marirea pupilei, lipsa zgomotelor cardiace la ascultarea inimii, disparitia batailor arteriale la incheietura pumnului si fata laterala a gatului.

- Tehnica: - se aplica o lovitura puternica cu pumnul cu trei degete deasupra sternului (zona presternala);

- daca nu se rezolva, se culca victima pe un plan dur;

- se incruciseaza mainile, cu palmele suprapuse, in zona bazei sternului – partea stanga;

- se apasa pentru a infunda cutia toracica 3 – 4 cm.

- Cadenta este de 60 apasari / minut.

- Se executa manevra pana la reluarea batailor normale ale inimii – uneori chiar o ora (sunt necesari mai multi salvatori).

- La copii se apasa cu cate 2 degete de la fiecare mana sau numai cu indexurile incrucisate, la o cadenta de 80 –100 batai / minut.

- Ridicarea picioarelor victimei constituie un avantaj pentru circulatia sangelui.

2.4.3. Stopul cardio - respirator:

- Se recomanda executarea de catre mai multi salvatori respectand tehnica de mai sus;

- Daca este un singur salvator o data la 6 – 8 apasari pe stern va face o insuflare de aer in gura victimei;

2.5. TRANSPORTUL ACCIDENTATILOR

- Manevrarea accidentatului se va face astfel incat segmentul format din cap – gat – trunchi – bazin, sa ramana nemiscat, ca un bloc rigid.

- Evacuarea din zona accidentului si transportul se va face fara a-i produce victimei noi traumatisme sau dureri.

- Transportul se realizeaza numai cu insotitor, in conditii de maxima siguranta si confort pentru victima incalzita si hidratata corespunzator.

2.6. ARSURILE

- Sunt leziuni din cauze termice, chimice, electrice, nucleare.

Clasificare:

- Gradul I - zona foarte superficiala a pielii;

- simptome: roseata, incalzire, umflare, durere;

- se tine sub jet de apa rece 30 – 60 minute.

- Gradul II - zona superficiala a pielii;

- apar basici cu lichid limpede, galbui;

- rana se tine 30 – 60 minute sub jet de apa rece si se acopera cu pansament uscat steril.

- Gradul III       - zona profunda a pielii;

- apar basici cu lichid sanguinolent (cu sange capilar) si zone mozaic alb-rosii;

- rani mai putin dureroase dar cu mare pericol de infectare;

- se acopera cu pansament uscat steril si se transporta la spital;

- Gradul IV       - afecteaza pielea, tesuturile si organele de suprafata;

- aspect de rana moarta, tonuri de culoare alb – negru

- rani putin dureroase dar cu mare pericol de infectare;

- se acopera cu pansament uscat steril si se transporta la spital;

Arsura termica:

- gravitatea este determinata de intinderea suprafetei arse, durata actiunii agentului cauzal, zona lezata, categoria victimelor (copii, batrani, femei insarcinate), preexistenta unor boli cronice;

- se scoate victima din focar (daca fuge se imobilizeaza la pamant) si se acopera pentru stingere cu o patura, haina mare, etc;

- se indeparteaza lucrurile arse si se transporta de urgenta la spital dupa ce a fost  acoperit cu un material uscat si steril (transportul se face numai in primele 2 ore de la accident – dupa acest interval numai sub supravegherea medicului);

- daca transportul dureaza peste 2 ore se administreaza un calmant si se face, bland dar insistent, toaleta primara cu rivanol pana la indapartarea corpilor straini si a celulelor arse.

Arsura chimica:

- se spala regiunea arsa cu apa la 25 ⁰C (exceptie face arsura cu oxid de calciu), se acopera cu material uscat si steril;

- se transporta de urgenta la spital.

2.6.4. Arsura electrica:

- se acopera rana cu materiale sterile si se transporta de urgenta la spital.

2.7. DEGERATURILE

- adapostirea in spatii ce vor fi incalzite in ritm lent (in 3 – 4 ore sa ajunga la temperatura normala);

- se administreaza lichide calde si cantitati mici de bauturi alcoolice tari;

- semne de gravitate: respiratie dificila sau neregulata, somnolenta, frison, lesin.

- daca zonele degerate se acopera cu basici se vor spala cu alcool si acoperi cu materiale sterile

2.8. INECUL

- apare prin inundarea cailor respiratorii sau instalarea reflexa a stopului cardio-respirator datorita fricii sau socului termic.

- victima se scoate din apa si I se curata caile respiratorii;

- se efectueaza masaj cardiac si respiratie artificiala.

2.9. ELECTROCUTAREA

- se anuleaza sursa electrica prin debransare, ruperea conductorului sau lovirea victimei cu un corp izolat;

- in prima urgenta se efectueaza masajul cardiac si respiratia artificiala dupa care se transporta accidentatul de urgenta la spital.

2.10. LESINUL

- se anunta prin ameteala, somnolenta, urechi infundate;

- semne: - victima este palida, casca si se prabuseste la pamant

- pierderea cunostintei nu este totala iar functiile vitale nu sunt complet suprimate.

- victima se culca la orizontala cu capul mai jos;

- se stropeste fata cu apa rece, se aplica palme usoare pe obaz si I se da sa miroasa otet,eter.

- este supravegheata sa nu apara stopul cardio respirator.

- se transporta la spital sub supraveghere.

2.1 SINCOPA

- apare la traumatisme in zone reflexogene (plex, barbie, gat, testicule)

- semne: - pierderea brusca a cunostintei cu oprirea inimii si respiratiei

- victima palida, cu extremitati reci, nu respira, nu i se percep bataile inimii, puls aritmic slab sau absent.

- victima se culca la orizontala cu capul mai jos;

- se stropeste fata cu apa rece, se aplica palme usoare pe obaz si I se da sa miroasa otet,eter.

- daca apare stopul cardio respirator se face masaj cardiac si respiratie artificiala.

- se transporta la spital sub supraveghere.

2.12. INSOLATIA

- capul si ceafa neprotejate la soare;

- semne: ameteli, dureri de cap si-n dreptul inimii, urechi infundate, ceafa rigida, aritmia pulsului, senzatia puternica de a urina.

- victima se culca la umbra, cu capul mai sus si cu corpul degajat.

- sa aplica comprese reci pe frunte si cap.

- se administreaza ceaiuri calde si indulcite, cafea concentrata.

2.13. STAREA DE SOC

- apare in urma traumatismelor de orice natura

- se combat efectele traumatismelor generatoare, se inveleste ranitul si se stimuleza psihic

- se administreaza lichide alcaline-clorurosodice-indulcite sau sucuri naturale de citrice

- doza: sare + bicarbonat + zahar + apa = 1 lingurita + ½ lingurita + 1 lingura + 1 litru.