Politica privind concurenta in cadrul UE

Conform art.2 al Tratatului de la Roma, 'In cadrul Pietei Interne, competitia este un mijloc de a realiza o dezvoltare economica armonioasa si echilibrata, sustenabila, neinflationista, respectand mediul, cu un grad ridicat de convergenta a performantelor economice, un grad ridicat de ocupare a fortei de munca si a protectiei sociale, cu ridicarea standardului de viata, cu coeziune economica si sociala'

Obiectivele politicii privind concurenta in UE sunt urmatoarele:

integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si alocarea resurselor in functie de cele mai avantajoase conditii;

protejarea intreprinderilor mici si mijlocii, urrmarind mentinerea unui mediu competitiv;

protejarea consumatorilor si favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale.

Prin Directia Generala pentru Concurenta (DG IV), Comisia Europeana are atributii in ceea ce priveste comportamentul firmelor si controlul ajutoarelor de stat in economie.

Comportamentul firmelor are in vedere:

limitarea incheierii unor intelegeri anticoncurentiale, conform art. 81-82 ale Tratatului de la Roma si art. 65 al Tratatului priivind CECO. Astfel, sunt interzise toate intelegerile, pe orizontala sau/si verticala, intre intreprinderi, cartelurile si practicile care au ca obiect sau efect ocolirea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei in cadrul Pietei Comune ( Piata Interna Unica, in prezent) si care pot afecta comerttul intre statele membre. Asemenea intelegeri sau practici se refera la:

fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau cumparare sau a oricaror altor conditii de comercializare;

intelegerile de impartire a pietelor;

atitudinea fata de anumiti clienti aflati in concurenta cu altii;

intelegerile intre firme pentru a restrictiona intrarea unor potentiali concurenti sau a forta iesirea de pe piata a unor competitori;

impunerea in contracte a unor obligatii suplimentare, de a cumpara si alte produse, odata cu produsul care face obiectul contractului.

abuzul de pozitie dominanta pe piata, care permite practicile comerciale anticoncurentiale, poate lua forme precum:

promovarea de catre firma a unor politici care ameninta intrarea in domeniu a unor noi competitori sau dezvoltarea producatorilor existenti;

aplicarea unor conditii diferite, discriminatorii, partenerilor comerciali pentru tranzactii similare;

impunerea de preturi de cumparare sau a altor practici comerciale incorecte;

In absenta concurentei, firma poate:

restrictiona productia sau ajusta preturile produselor sale, in detrimentul consumatorilor;

limita productia, pietele sau dezvoltarea tehnica, prejudiciind astfel, consumatorii;

refuza de a vinde marfuri unui anumit client;

participa la modificarea structurii competitive a unei piete prin achizitionarea altor firme, de exemplu.

fuziunile si achizitiile care duc la monopoluri. Au fost urmarite:

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Daca in privinta necompetentei ofiterului de stare civila cu privire la persoane toti autorii sunt de acord ca o casatorie incheiata in astfel de imprejurari nu este lovita de nulitate, in ceea ce priveste necompetenta privind teritoriul pe care instrumenteaza ofiterul de stare civila (rationae loci), se sustine ca ea duce la nulitatea casatoriei[15].

Trebuie observat ca, in ambele situatii, este vorba in ultima instanta de acelasi rezultat, adica incheierea unei casatorii de un alt ofiter decat cel competent dupa domiciliul sau resedinta viitorilor soti, astfel ca si in cazul necom­petentei teritoriale, consideram noi, nu este cazul sa se prefigureze sanctiunea atat de grava a nulitatii absolute, afara daca nu ne aflam in prezenta altor incalcari ale legii.

3.9. Casatoria fictiva

Atunci cand prin incheierea casatoriei se urmaresc alte scopuri decat intemeierea unei familii ne aflam in prezenta casatoriei fictive. Partile, in realitate, nu doresc sa se casatoreasca, sa stabileasca intre ele raporturi personale si patrimoniale specifice familiei, ci urmaresc realizarea unor interese pe care altfel nu le‑ar fi atins. Adeva­ratele raporturi dintre ele sunt cele ascunse, astfel ca, din acest punct de vedere, casa­toria fictiva se aseamana cu simulatia. Prin simulatie, in adevar, se creeaza o aparenta de drept, aceea rezultata din actul aparent, care insa nu corespunde reali­tatii, fiind mincinos, adevarata situatie juridica dintre parti fiind stabilita in actul ascuns. Asa cum s‑a aratat[16], casatoria fictiva poate fi analizata ca o lipsa de consimtamant la casatorie, deoarece partile nu si‑au exprimat un consimtamant valabil in vederea incheierii casatoriei, ci numai unul formal, vointa lor interna fiind cu totul alta, ceea ce duce la sanctiunea nulitatii absolute .

Astfel de casatorii se incheiau, bunaoara, in scopul sustragerii de la raspunderea penala in cazul comiterii infractiunii de viol[18] sau al folosirii unei locuinte sau de eludare a unor dispozitii legale imperative, altele decat cele relative la casatorie. Exista, deci, intotdeauna un scop ilicit, in sensul producerii unor efecte nespecifice institutiei casatoriei. De aceea, anularea casatoriei fictive este motivata, in practica judiciara, ca si in literatura juridica, prin frauda la lege, dar la o lege extrinseca dreptului familiei (de exemplu: casatoria incheiata in scopul obtinerii altei cetatenii).

Invocarea acestui caz de nulitate a casatoriei nu va putea fi facuta daca intre soti, ulterior incheierii casatoriei, s‑au stabilit relatii conjugale. Aceasta imprejurare duce la acoperirea nulitatii, caci in acest mod s‑a realizat scopul specific incheierii casatoriei[19]. Mai subliniem, de asemenea, ideea retinuta si de alti autori , ca dovada fictivi­tatii casatoriei este foarte greu de facut, astfel ca sotii ar putea, in scopul eludarii prevederilor legale privitoare la divort, sa se foloseasca de aceasta cale fara a exista o posibilitate de verificare reala.

Conchizand, apreciem ca o casatorie poate fi considerata fictiva atunci cand incheierea ei a fost determinata de atingerea altor scopuri decat acelea specifice casa­toriei, de catre unul sau amandoi dintre soti, dar numai daca, ulterior, nu s‑au stabilit raporturi conjugale intre cei ce au incheiat‑o.

Asadar, va trebui ca instantele judecatoresti sa verifice indeplinirea cumulativa a acestor conditii, fiind admise, in aceasta materie, orice mijloace de proba si numai in aceste cazuri sa pronunte nulitatea casatoriei.

3.10. Frauda la lege

Frauda la lege este, de asemenea, admisa ca un caz distinct de nulitate absoluta a actelor juridice. In materie de casatorie, realizarea fraudei la lege duce neaparat si la fictivitatea casatoriei intrucat se urmaresc efecte secundare cum ar fi folosinta locuiontei, dobandirea unei alte cetatenii sau sustragerea de la raspunderea penala a autorului violului. Aceasta ultima posibilitate de fraudare a legii a fost inlaturata prin abrogarea acestea cauze de nepedepsire din Codul penal.

3.11. Lipsa diferentierii de sex

Asa cum am mai aratat, la conditiile de fond privind incheierea casatoriei, nedi­ferentierea de sex fiind o conditie atat de evidenta nu este amintita de legiuitor. Inexistenta acestei conditii duce, indiscutabil, la nulitatea absoluta a casatoriei, fiind un caz de nulitate virtuala. Asadar, va fi lovita de nulitate absoluta casatoria persoa­nelor de acelasi sex, precum si a acelora al caror sex nu este bine precizat, astfel ca, din acest motiv, este cu neputinta consumarea casatoriei.

3.12. Lipsa consimtamantului

Lipsa consimtamantului duce la nulitate absoluta in temeiul art. 19 si al art. 16 C.fam., atat atunci cand este vorba de lipsa sa materiala, cat si atunci cand este vorba de lipsa psihica a acestuia, in cazul celui lipsit vremelnic de facultatile mintale. La fel, debilii si alienatii mintali nu pot exprima un consimtamant valabil, insa, in acest caz, casatoria va fi nula si din motive de ordin biologic si social.

Sectiunea a IV‑a. Cazurile de nulitate relativa

Casatoria este sanctionata cu nulitatea relativa in cazul viciilor de consimtamant: eroarea, dolul si violenta. Articolul 21 alin. (1) C.fam. are urmatorul continut: „Casa­toria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau violenta”.

Eroarea, spre deosebire de dreptul comun, nu duce la anularea casatoriei, dupa cum rezulta din textul precizat, decat daca se refera la identitatea fizica a celuilalt sot. Aceasta restrangere este menita a evita cazurile in care s‑ar putea cere anularea casa­toriei pentru eroare asupra identitatii civile a celuilalt sot sau asupra calitatilor esen­tiale ale acestuia, situatie in care, practic, s‑ar incerca o eludare a dispozitiilor legale privitoare la divort, iar dovada unor chestiuni atat de relative ar fi foarte greu de facut.

In practica judiciara s‑a hotarat ca nu ne aflam in cazul erorii asupra identitatii fizice a celuilalt sot daca reclamantul nu a cunoscut ca sotia sa era insarcinata la data incheierii casatoriei, de vreme ce, cu acea persoana a voit sa se casatoreasca[21], aceasta imprejurare, ascunsa de catre parata, fiind insa un dol omisiv, poate duce la anularea casatoriei.

Eroarea provocata prin viclenie – dol  duce la anularea casatoriei, chiar daca ea nu poarta asupra calitatilor esentiale ale sotului care a provocat-o, daca aceasta impre­ju­rare a determinat consimtamantul celuilalt sot.

Astfel, in practica judiciara s‑a decis ca este un dol comisiv, care duce la anularea casatoriei, faptul unuia dintre soti care, suferind de o boala grava si de durata, a indus in eroare pe celalalt in privinta starii sale de sanatate, prin prezentarea unui certificat prenuptial, intocmit pe baza certificatului medical, eliberat de o ruda. La fel, este dol prin reticenta faptul de a fi ascuns fata de celalalt sot, cu buna‑stiinta, boala de care sufera sau numai amploarea acesteia, daca boala afecteaza grav relatiile normale dintre soti[22]. Malformatia care nu constituie o nediferentiere de sex, dar are caracterul unei maladii care nu a fost cunoscuta de celalalt sot, intrucat i‑a fost ascunsa, consti­tuie motiv de anularea casatoriei care s‑a incheiat ca urmare a unui dol reticent .

Violenta poate constitui motiv de anulare a casatoriei, insa, date fiind conditiile impuse de lege la incheierea casatoriei si obligativitatea verificarii prealabile a acestora, in practica astfel de cazuri se intalnesc foarte rar. In acest sens, s‑ar putea aminti constrangerea exercitata de catre parinti asupra fiicei, in sensul incheierii casatoriei cu o anumita persoana[24]. De asemenea, literatura de specialitate a opinat in sensul ca violentele exercitate asupra sotului al carui consimtamant a fost viciat trebuie sa aiba o anumita intensitate si gravitate, care sa‑l puna in situatia obiectiva de a nu se putea opune casatoriei. In plus, violentele trebuie apreciate raportat la starea psihica a sotului respectiv .

Nulitatea este relativa, s‑a mai decis in practica judiciara[27], si in cazul incheierii unei casatorii de catre o persoana lipsita vremelnic de facultatile mintale; nulitatea poate fi invocata numai de catre cel indus in eroare pe calea unei actiuni care trebuie formulata in termenul de 6 luni prevazut de art. 21 C.fam.

Sectiunea a V‑a. Efectele nulitatilor

Atat nulitatea absoluta, cat si cea relativa, desi produse de cauze diferite si avand regim juridic diferit, genereaza acelasi efect, si anume desfiintarea, atat pentru trecut, cat si pentru viitor a casatoriei, ca si cum ea nu ar fi existat.

Ca o consecinta, in privinta raporturilor nepatrimoniale dintre soti, rezulta urma­toa­rele efecte:

‑ daca numele sotilor s‑a schimbat prin casatorie, ei redobandesc numele avut inainte. Sotul care a luat numele celuilalt, nu‑l va putea mentine si pentru viitor, asa cum este posibil in cazul desfacerii casatoriei prin divort;

‑ inceteaza toate obligatiile specifice casatoriei, fiecare sot putandu‑se casatori cu altcineva sau chiar intre ei, daca motivul de nulitate a disparut;

‑ se considera ca n‑au avut niciodata calitatea de soti, astfel ca nicio actiune penala pentru bigamie sau adulter n‑ar mai putea continua[28];

‑ daca unul dintre soti nu a atins varsta majoratului, el nu va fi considerat, la fel ca dupa desfacerea casatoriei, ca are capacitate deplina de exercitiu [art. 8 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954].

In privinta raporturilor patrimoniale, consecintele sunt:

‑ regimul comunitatii patrimoniale va fi retroactiv desfiintat, bunurile dobandite in aceasta perioada vor fi considerate coproprietatea celor a caror casatorie a fost desfiintata;

‑ obligatia de intretinere se considera ca n‑a existat;

‑ nu poate exista dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, daca nulitatea a fost pronuntata dupa decesul unuia dintre cei aparent casatoriti.

Prin exceptie, art. 23 alin. (2) C.fam. dispune ca desfiintarea casatoriei nu are nicio urmare in privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie, iar art. 24 alin. (2) C.fam. prevede ca, in privinta relatiilor dintre parinti si copii, se vor aplica dispozitiile privitoare la divort.

Legiuitorul, in preocuparea sa de a ocroti interesele copiilor rezultati din casatorii lovite de nulitate, a voit sa creeze o derogare de la regula desfiintarii retroactive a casatoriei si, evident, a tuturor efectelor sale. Este de observat insa ca, in dreptul nostru, copiii din afara casatoriei sunt pe deplin asimilati celor din casatorie, astfel ca derogarea se refera propriu‑zis numai la stabilirea filiatiei, copiii rezultati dintr‑o casatorie anulata nemaifiind pusi in situatia de a‑si stabili filiatia la fel ca cei din afara casatoriei. De asemenea, aceste prevederi mai prezinta interes din perspectiva art. 53 alin. (2) C.fam., in conformitate cu care, copilul nascut dupa declararea nuli­tatii casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, cu conditia sa fi fost conceput in timpul casatoriei, iar nasterea a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr‑o noua casatorie.

Ca urmare a dispozitiilor art. 24 alin. (2) C.fam., instanta de judecata, pronuntand nulitatea casatoriei, va trebui, la fel ca in cazul divortului, sa dispuna incredintarea copiilor unuia din parinti, stabilind in acelasi timp contributia parintilor la cheltuielile de crestere si de educare.

Vocatia succesorala reciproca dintre parinti si copii nu sufera nicio atingere.

Sectiunea a VI‑a. Regimul juridic al nulitatilor

Actiunea avand ca scop constatarea nulitatii absolute a casatoriei poate fi intentata de orice persoana interesata, adica de soti, tertii care pot justifica un interes, procurorul sau, incidental, in cadrul unui proces inceput,  poate fi invocata chiar de instanta de judecata din oficiu.

Actiunea in anularea casatoriei nu poate fi pornita decat de catre sotul al carui con­simtamant a fost viciat, procurorul neputand introduce in temeiul art. 45 C.proc.civ. o astfel de actiune[29]. Dreptul material la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la ince­ta­rea violentei sau de la descoperirea erorii sau a dolului, potrivit art. 21 alin. (2) C.fam.

In preocuparea sa de a nu desfiinta cu usurinta casatoriile, chiar viciate la momentul incheierii lor, dar ale caror vicii sunt remediabile, legiuitorul a instituit un regim juridic atenuat al nulitatilor fata de dreptul comun. Astfel, nu numai casatoria anulabila poate fi confirmata, dar, in anumite cazuri, chiar casatoriile lovite de nulitate absoluta.

Articolul 20 C.fam. prevede ca o casatorie incheiata fara ca unul dintre soti sa fi implinit varsta legala nu va fi declarata nula, daca, intre timp, sotul a implinit varsta ceruta de lege pentru casatorie sau sotia a dat nastere unui copil ori a ramas insarcinata.

Hotararile judecatoresti prin care se pronunta nulitatea casatoriei au efecte constitutive si sunt opozabile erga omnes.

Se mai impune o precizare, anume aceea ca actiunea prin care se solicita anula­rea casatoriei sau constatarea nulitatii acesteia este admisibila, indiferent de faptul ca, anterior, printr‑o hotarare judecatoreasca definitiva, acea casatorie fusese desfacuta prin divort[30].

Sectiunea a VII‑a. Casatoria putativa

Casatoria putativa este aceea careia legea ii pastreaza efectele unei casatorii vala­bile, chiar daca ea este nula sau anulabila, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, pentru sotul sau sotii de buna‑credinta la incheierea ei. Ea isi are reglementarea in prevederile art. 23 alin. (1) C.fam., potrivit carora „Sotul care a fost de buna‑credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr‑o casatorie valabila”.

Dupa cum rezulta din prevederea textului, pentru a ne afla in prezenta unei casa­torii putative, trebuie sa fie indeplinite, cumulativ, doua conditii:

‑ existenta unei casatorii nule sau anulabile;

‑ buna‑credinta a unuia sau a ambilor soti.

In privinta celei de a doua conditii, se cuvine a fi mentionat ca buna‑credinta consta, aici, intr‑o eroare a unuia sau a ambilor soti cu privire la cauza nulitatii casa­toriei. Eroarea poate privi fie un fapt, ca, bunaoara, ignorarea relatiilor de rudenie in grad prohibit de lege existente intre soti, fie o dispozitie legala, ca aceea care interzice incheierea casatoriei intre rudele in linie dreapta la infinit si in linie colate­rala pana la gradul IV inclusiv.

Buna‑credinta trebuie sa existe in momentul incheierii casatoriei, cand se apre­ciaza indeplinirea conditiilor cerute de lege pentru casatorie, reaua‑credinta survenita dupa acest moment neavand nicio influenta cu privire la putativitatea casatoriei. Buna‑credinta, la fel ca in dreptul comun, este prezumata, dovada relei‑credinte fiind deci in sarcina acelora care o invoca. Fostul Tribunal Suprem a decis ca, odata cu anularea casatoriei, instanta de judecata este obligata sa stabileasca buna sau reaua‑credinta a sotilor la incheierea casatoriei[31].

7.1. Efectele casatoriei putative

Efectele casatoriei puta

sporirea competitivitatii industriei, prin concentrarea firmelor, facand posibila finantarea cercetarii si inovarii pentru firmele din tarile membre UE;

sporirea competitivitatii externe, in fata concurentei firmelor de mari dimensiuni, in special americane si japoneze.

Ajutoarele de stat sunt sustineri pe care un stat le acorda firmelor private sau publice, unor regiuni europene, unor institutii sau consumatorilor europeni. Acestea modifica evolutia concurentei in interiorul UE sau in comertul cu alte state sau zone, deoarece creeaza un avantaj competitiv anumitor firme sau sectoare in raport cu altele. Art. 87 al Tratatului de la Roma stabileste ca orice ajutor dat de statele membre sau prin resursele acestora, in orice forma ar fi acesta, care distorsioneaza sau ameninta cu distorsionarea concurentei, favorizand anumite firme sau productia anumitor bunuri astfel comertul intre statele membre ar putea fi afectat, este incompatibil cu Piata Comuna.

Ajutoarele de stat compatibile cu Piata Interna Unica sunt ajutoarele acordate:

in caz de dezastre naturale sau alte evenimente exceptionale;

pentru regiuni europene mai putin dezvoltate, cu rata ridicata a somajului si cu standard de viata mai scazut (vezi tema 9 – Dezvoltarea politica regionala in UE);

pentru a facilita dezvoltarea anumitor sectoare economice, daca acestea nu au efect advers asupra comertului, de natura sa afecteze interesul comunitar;

pentru promovarea culturii si conservarea mostenirii culturale;

unor consumatori individuali, cu conditia nediscriminarii privind originea produselor;

prin decizii cu majoritate calificata, ale Consiliului de Ministri al UE, la propunerea Comisiei Europene.

Teste de autoevaluare

1. Enumerați principalele obiective ale PAC.
2. Enumerați  trei trasaturi principale ale PAC.
3. Cate noi locuri de munca ar putea ficreate prin liberalizarea sectorului serviciilor?