Cetatenia in Romania si cetatenia in Uniunea Europeana

CETATENIA

INTRODUCERE

Datorita faptului ca cetatenii sunt permanent sub influienta puterii de stat si poseda o capacitate juridica completa ei sunt titulari de drepturi si obligatiui. Astfel in ultimul timp, problema cetateniei a devenit una din cele mai importante in societatea noastra.

Aceasta se datoreaza faptului ca:

In primul rind - nu toate popoarele care s-au eliberat comparativ recent de dependenta coloniala au solutionat in intregimevizind statalitatea lor, integritatea teritoriala, prin urmare exista multe probleme nesolutionate ceea ce priveste apartenenta omului la un anumit stat sau la o parte a lui.

In al doilea rind - destramarea sistemului socialist totalitar in mai multe tari inclusiv in Romania., a conditionat necesitatea de a studia problema cetateniei.

O mare importanta studierii acestei institutii a dreptului public vizeaza cele mai importante probleme privind starea cetateniei in Romania., realizarea ei in statutul juridic al omului, dezvaluirea esentei democratice a raporturilor juridice constitutionale, ce exprima interactiunea oiectiva a subiecteler ' Statul - cetateanul'. Rezultatele sint utilizate in practica organelor de stat respective ale Romaniei.

Cetatenia in Romania

Pentru prima oara in tara noastra, cetatenia ca institutie si categorie juridica si-a gasit reflectarea in art. 8 al Declaratieai Suveranitatii Romaniei din 23 iunie 1993, unde se stabileste ca pe teritoriul Romaniei se instituie cetatenia republicana si ca tuturor cetatenilor Romaniei, celor straini si apatrizi, care locuiesc pe teritoriul ei, se garanteaza drepturile si obligatiunile prevazute de Constitutie si legile, de normele si principiile umanim recunoscute ale dreptului international.

Dupa cate se cunoaste, orice stat are la baza sa 3 elemente constitutive:

a)  populatia

b) teritoriul

c) autoritatea politica sau suveranitetea

Deci se poate de afirmat ca statul este un ansamlu de indivizi reuniti intr-o legatura nationala, locuind pe un anumit teriroriu determinat si dominat de o putere investita cu dreptul de a formula ordine si de ale face sa fie executate. Astfel scopul principal al statului, este apararea intereselor generale, dupa cum spunea Hegel, ca 'daca cetatenilor nu le merge bine, daca scopul subiectiv nu le este satisfacut si si daca ei nu gasesc mijloace de inlaturare a acestor probleme, atunci se spune ca statul nu sta bine pe picioarele sale, deci are picioare slabe.' De unde rezulta faptul ca in stiinta dreptului constitutional, populatia isi gaseste reflectare sub aspectul 'cetateniei'.

Cetatenia reprezinta o institutie care serveste obiect de studiu a mai multor disciplini juridice: cum ar fi:

- dreptul international public,

- dreptul familial,

- dreptul civil etc.

Ce se explica prin faptul ca subiectii principali ii constituie statutul si cetateanul care se afla in diferite raporturi stabilite de normele unor sau altor disciplini economice.

Cuvintul cetatenie provine de la latinescul „cevitas” semnificind initial idea de cetate, portificatie – deoarece anume in asa sens era inteles statul la etape primara. Iar mai apoi el apare pentru a deasemenea locuitorii acestora. De la inceput, in Spania, Atena, Roma se considerau

cetatenii numai cei care participau la rezolvarea treburilor publice prin intermediuladunarilor populare.  Ulterior, prin Edieful din anul 212 de la Caracala, cetatenia era acordata la toata populatia Imperiului Roman. Mai tirziu odata cu devenirea romanilor si bizantinilor supusi imparatului, cetatenia isi pierde semnificatia sa juridica. In epoca feudala cetatenia isi pierde comlet continutul juridic, o buna parte a membrelor statelor fiindcalificati ca „supusi”, situatia ce presupunea foarte multe oligatii si foarte putine drepturi. Ca regula supusii nu posedau drepturi politice.

In sensul modern, notiunea de cetatean a fost utilizata pentru prima data in „Declaratia franceza privind drepturile omului si cetateanului” din 1789. Declaratia a introdus notiunea contemporana de cetatenie lichidind supusenia, legind-o de participarea activa a persoanei la viata politica, inzestrarea cetatenilor cu un set de drepturi si obligatiuni, iar statul – un set de obligatiuni fata de cetateni. La etapa contemporana problemele cetateniei constituie problemele cheie atit ale dreptului international cit si ale dreptului national in general, si ale celui constitutional public in particular.

Astfel intr-o hotarire a Curtii Internationale de Justitie se spune ca: „Cetatenia este o legatura juridica, care se intemeiaza pe un fapt social pe o legatura, o solidaritate, efectiva de existenta, ineterese, sentimente, alaturi de o reciprocitate de drepturi si obligatii. Se poate spune ca este expresia juridica a faptului ca individul caruia este conferita este in fapt mai strins legat de populatia statului care i-o acorda decit a mai multor autori, au dreptul la existenta, sint indiscutabile. Deoarece cetatenia nu poate fi definita fara a atrage atenetia, ca ea sa coreleze cu reletiile economice culturale si sociale dintr-o societate, cu drepturile si indatoriile oamenilor. Atlef cetatenia este acea calitate a persoanei fizice care exprima relatiile permanente socila-economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, demonstrind apartenenta sa la statul dat si atribuirea persoanei fizice de a fi titularul drepturilor si oligatiilor prevazute in Constitutie.

Legeal stabileste caror persoane li se atribuie aparenta la cetatenia romana. Astfel conform art.2 al legii mai sus numite, cetatenii din Romania sint:

Persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit pe teritoriul Romaniei si urmasii lor daca la data adoptarii prezentei legi domiciliau pe teritoriul Romaniei.

Persoanele care s-au nascut pe teritoriul republicii sau macar unul din parinti, bunei s-a nascut pe teritoriul sus numit si daca nu sunt cetateni ai altui stat.

Persoanele casatorite pina la 23 iunie 1990 cu cetateni ai Romaniei sau cu urmasi ai acestora si persoanle care s-au reintors in tara la apelul Presedintelui sau a Guvernului

Alte persoane care, pina la adopterea Declaratiei suveranitatii Romaniei inclusiv data adoptarii ei, 23 iunie 1990, au avut loc de trai permanent si loc permanent de munca sau o alta sursa legala de existenta. Aceste persoane se vor decide singure referitor la cetatenie in timp de 1 an de zile.

Persoanele care au dobindit cetatenia in conformitate cu prezenta lege.

Temeiurile dobindirii cetateniei Romaniei sunt prevazute in capitolul II al Legii si pot conventional fi divizate in 2 mari moduri de dobindire a cetateniei:

- de drept;

- prin efectul unui act juridic

Dobindirea cetateniei de drept prevede cea mai modalitate de dobindire a cetateniei prin nastere. Dobindirea cetateniei prin nastere urmeaza in general una din cele 2 principii:

“jus sanguinis” (dreptul singelui)

“jus soli” sau “jus loci” (dreptului sau locului)

Primul principiu “jus sanguinis” este utilizat pe tot continentul european si in multe alte state ale lumii, si prevede ca copilul obtine automat cetatenia parintilor sau a unuia din parinti daca acestia au cetatenie diferita.

Al doilea principiu “jus soli” prevede acordarea cetateniei persoanei care s-a nascut pe teritoriul (pe pamin, solul) statului respectiv si nu depinde de cetatenia pe care o detin parintii.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

De exemplu: Legislatia Braziliei stabileste ca cetatean brazilian este fiecare nascut pe teritoriul Braziliei. Dupa acest principiu se stabileste cetatenia multor state din Amrica Latina, Israel, Marea Britanie, SUA.

Cetateni sunt de asemenea cei care:

- s-au nascut pe teritoriul Romaniei chiar daca numai unul din parinti este cetatean roman;

- s-au nascut peste hotarele Romaniei si ambii parinti sau numai unul dintre ei este cetatean;

- s-au nascut pe teritoriul Romaniei din parinti apatrizi;

- s-au nascut pe teritoriul Romaniei din parinti ce au cetatenia altor state daca aceste state nu le acorda cetatenia lor.

Copilul gasit pe teritoriul tarii este cetatean, daca nici unul din parinti nu este identificat. Ar fi bine de mentionat faptul ca in acest caz fata de copilul gasit pe teritoriul tarii se aplica principiul “jus soli”.

Privitor la cetatenie dubla (dipatritizmul) – aflarea concomitenta in cetatenie a doua sau mai multe state apare in cazul unei coliziuni la aplicarea legilor privind dobindirea cetateniei. De exemplu in practica internationala se cunosc cazuri cind copilul nascut pe teritoriul unui stat, care aplica dreptul pamintului “jus soli” sau “jus loci” (Cili) la parintii cetateni ai statului care aplica “dreptul singelui” (jus sanguin - Finlanda), primeste din momentul nasterii cetatenie dubla. Ca de obicei, acordarea cetateniei prin repatriere se aplica celui care a detinut-o mai inainte, indiferent prin ce mod, prin legea singelui sau prin alta modalitate. Prin urmare, repatrierea presupune revenirea unui grup de persoane (refugiati, persoane transferate, prizonieri) in tara cetateniei lor sau in tara de apartinenta internationala – o forma specifica de stramutare pastrind si dreptul de a alege cetatenia.

Pe de alta parte acesta este dreptul oricarei persoane, de a-si dobindi cetatenie romana, numai cu scopul ca poate dovedi cu diferite acte ca stramosii sai au fost cetateni ai statului roman, deci au locuit pe teritoriul roman pina in 1940. Acest mod de dobindire a cetateniei se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie, care manifesta dorinta de a obtine cetatenia unui stat anumit. Privitor la persoanele fara cetatenie putem spune ca se numesc apatrizi.

Desi persoana nu s-a nascut pe acest terotoriu, domiciliaza aici permanent cel putin ultimii 10 ani, sau in cazul in care este casatorit cu un cetatean si de cel putin 3 ani sau care a venit sa domicilieze la parinti sau copii (inclusiv infietori sau infiati) care sunt cetateni si care locuiesc pe teritoriul Romaniei cel putin 3 ani”

In practica internationala privitor la dobindirea cetateniei prin acordarea la cerere se cunoaste ca toate popoarele aplica neaparat cazul cu domiciliul , numai ca fiecare in parte stabileste termenul ei. De exemplu in Bulgaria, Polonia, Romania, cazul de domiciliu este de 5 ani, in Elvetia, Norvegia si RM este de 7 ani, in Irlanda 9 ani, iin Sainte-Marino 20 ani.

Are asigurate mijloace legale de existenta pe teritoriul Romaniei.

Acest aliniat atrage atentia asupra faptului ca persoana in cauza trebuie sa dispuna de toate conditiile acestui articol, adaugind si faptul ca acest individ sa se afle pe teritoriul Romaniei legal, avind toate documentele pentru a-i confirma acest fapt.

Cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala a republicii.

Aceasta ne vorbeste despre faptul ca odata ce esti cetatean al Romaniei, trebuie sa-ti cunosti limba care este obligatorie pentru toti, deoarece odata cu faptul cunoasterii limbii apare posibilitatea rezolvarii unr probleme sociale (angajarea la lucru, votarea, etc.)

Cunoaste bazele constitutiei Romaniei

Deoarece, normele inserate in baza unei constitutii, sunt norme fundamentale care reglementeaza cele mai inalte cerinte politice, sociale, economice, juridice din stat.

Dovedeste prin comportarea sa si atitudinea sa atasata fata de statul si poporul Romaniei (ceea ce s-a vorbit mai inainte).

Renunta la cetatenia altui stat, daca o are.

Aceasta se explica prin faptul ca este interzisa dubla cetatenie.

Persoana careia i se acorda cetatenia Romaniei  depune in mod obligatoriu “juramintul de credinta” fata de Romania.

Cetatenia nu poate fi acordata persoanelor care:

Au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau se afla sub urmarire penala la momentul examinarii cererii;

Au participat la represalii;

Au savirsit crime internationale, militare sau crime impotriva umanitatii;

Atita vrajba nationala sau rasiala, raspindesc ideile fascizmului, sovinismului sau stalinismului;

Desfasoara o activitate ce pericliteaza securitatea statului, ordinea publica, sanatatea si moralitatea populatiei;

Cheama la schimbarea sau rasturnarea prin vilolenta a orinduirii sociale, consfintite de Constitutia Romaniei;

Sunt implicate in activitate terorista;

Sunt cetateni ai unui alt stat.

Cetatenia se pierde prin:

- renuntare la cetatenia;

- retragerea cetateniei.”

 Renuntarea la cetatenie este si un drept fundamental al omului, dar nu trebuie uitat faptul ca aceasta renuntare poate fi respinsa de catre stat. De exemplu cererile nu pot fi satisfacute atita timp cit cetateanul respectiv isi executa (satisface) serviciul militar sau este condamnat la privatiune de libertate si se afla in locurile de detentie. Acest fapt este demonstrat de art.22 al Legii:

Cererea de renuntare la cetatenie poate fi respinsa in cazul daca persoana care a depus cererea domiciliaza sau doreste sa domicilieze permanent intr-o tara cu care Romania nu are incheiate contracte privind acordarea asistentei juridice., ori are obligatiuni neonorate fata de persoane fizice sau juridice, fata de stat, care rezulta din temeiurile stabilite de legislatia Romaniei.

Renuntarea la cetatenie  nu se accepta persoanelor care:

La momentul examinarii cererii se afla sub ancheta penala sau au fost condamnate prin sentinta instantei judecatoresti;

Au primit ordin de chemare sau se afla in serviciul militar in termen sau alternativ.

Retragerea cetateniei, este primita ca o sanctiune grava care este aplicata de catre stat, celor persoane care au incalcat unele obligatii prevazute de lege. Astfel cetatenia se poate retrage conform articolului 23 al Legii:

Cetatenia poate fi retrasa in cazuri exceptionale la  persoana care:

A dobindit cetatenia in mod fraudulos;

S-a inrolat in fortele armate ale unui stat strain;

S-a angajat intr-o functie publica a unui alt stat fara stirea si consimtamintul organelor de resort ale Romaniei;

A dobindit cetatenia altui stat cu care Romania nu are incheiat un tratat care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de 6 luni la cetatenia acestui stat;

Retragerea cetateniei nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului si copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.

Analiza dispozitiei din lege ridica unele intrebari si cere unele explicatii. De exemplu poate fi retrasa

cetatenia obtinuta prin “jus sanguinis” ? Daca da, atunci ce-i de facut cu cetateanul respectiv mai departe, poate fi el prescris in propria tara?

Exista o regula generala care nu si-a gasit loc in actele noastre juridice, ea stabileste ca cetatenia nu poate fi retrasa acelui ce a dobindit-o prin nastere. Aceasta regula isi are existenta si in legislatia noastra dar se deduce prin colaborarea a mai multor articole, atit din constitutie cit si din alte legi. De exemplu, daca un cetatean a savirsit o infractiune grava impotriva statului el este pedepsit conform legislatiei in vigoare. Deci, prevederea art.23 poate fi aplicata numai cind cetateanul care a savirsit faptele mentionate se afla in afara frontierei tarii. Pe teritoriul tarii cetatenia se poate retrage numai celui care a obtinut-o in mod fraudulos (casatoria fictiva, falsificarea datei sosirii in tara, etc.). La fel ar fi foarte binevoit faptul de a minti in privinta problemei daca, cei care dispun de cetatenie dubla au incalcat legea si daca trebuie sanctionati. Datorita lipsei de uniformitate intre legislatiile diverselor state in ceea ce priveste criteriile de acordare a cetateniei, prin jocul combinat al regulilor nationale in materie, un individ se poate gasi in situatia de a avea mai multe cetatenii sau de a-i fi negat dreptul la orice cetatenie, desi n-a fost incalcata nici o lege. Suntem in fata unui conflict de cetatenie, care poate fi astfel pozitiv sau negativ.

Romania a inceput drumul sau catre Uniunea Europeana la 1 februarie 1993, data la care a fost semnat Acordul de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, document intrat in vigoare doi ani mai tarziu. Romania depunea oficial cererea de aderare la Uniune in iunie 1995, iar in decembrie 1999, Consiliul European decidea deschiderea negocierilor de aderare cu Romania, alaturi de alte sase state. Oficial, negocierile sunt deschise la 15 februarie 2000, ele fiind incheiate la nivel tehnic in cadrul Conferintei de Aderare la nivel ministerial din 14 decembrie 2004, decizie confirmata de Consiliul European de la Bruxelles din 16-17 decembrie din acelasi an. In acelasi timp, Consiliul a reafirmat si calendarul de aderare: aprilie 2005 - semnarea Tratatului de Aderare; 1 ianuarie 2007 - aderarea efectiva. In perioada 1998-2006, Comisia Europeana a prezentat anual documente de evaluare privind parcursul european al Romaniei, aceste documente fiind de doua tipuri: rapoarte privind stadiul pregatirilor in vederea aderarii si, respectiv, dupa semnarea Tratatului de Aderare, rapoarte comprehensive de monitorizare in care era prezentat stadiul indeplinirii angajamentelor asumate de Romania in negocierile de aderare.

La 1 ianuarie 2007, Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene

Cetatenia in Uniunea Europeana

Tratatul instituind Comunitatea Europeana stabileste ca „se instituie o cetatenie a Uniunii. Este cetatean al Uniunii orice persoana avand cetatenia unui stat membru. Cetatenia Uniunii completeaza cetatenia nationala si nu o inlocuieste”. Prin urmare, cetatenia Uniunii este subordonata cetateniei statelor membre, astfel incat orice individ care are cetatenia unui stat membru este considerat ca cetatean al Uniunii.

Aceeasi prevedere este consacrata si de Proiectul de Constitutie a Europei, care stabileste si drepturile cetatenilor Uniunii.

Carta drepturilor fundamentale, din care s-a inspirat si Proiectul de Constitutie a Europei, stabileste urmatoarele drepturi ale cetatenilor Uniunii Europene:

- dreptul de a vota si de a fi ales la alegerile Parlamentului European, in statul membru in care are resedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat; membrii Parlamentului European sunt alesi prin vot universal direct, liber si secret;

- dreptul de a vota si de a fi ales la alegerile municipale in statul membru unde isi are resedinta, in aceleasi conditii ca cetatenii acelui stat;

- dreptul cetateanului la o buna administratie, adica dreptul ca problemele sa-i fie tratate impartial, echitabil si intr-un termen rezonabil de catre institutiile si orga­nele Uniunii. Acest drept presupune, mai ales: dreptul fiecarei persoane de a fi ascul­tata inainte ca o masura individuala care o afecteaza defavorabil sa fie luata impo­triva sa; dreptul de acces la dosarul care il priveste, cu respectarea interesului legitim, a confidentialitatii si a secretului profesional si al afacerilor; obligatia administratiei de a motiva deciziile sale; dreptul la reparatii din partea Comunitatii pentru pagubele cauzate de agentii ei in exercitarea functiilor, in conformitate cu principiile generale comune legislatiilor nationale ale statelor membre. De asemenea, cetatenii au dreptul de a se adresa institutiilor Uniunii intr-o limba oficiala (a tratatelor Uniunii) si de a primi un raspuns in aceeasi limba;

- dreptul de acces al oricarei persoane fizice sau juridice la documentele Par­lamentului European, ale Consiliului si ale Comisiei;

- dreptul cetatenilor si al oricarei persoane fizice sau juridice care are resedinta sau sediul intr-un stat membru de a sesiza mediatorul Uniunii pentru rea adminis­tratie in actiunile institutiilor sau ale organelor Uniunii, cu exceptia exercitarii func­tiilor judecatoresti de catre Curtea de Justitie si Tribunalul de prima instanta;

- dreptul la petitie in fata Parlamentului European; acest drept apartine si persoa­nelor care nu au cetatenia Uniunii, dar au resedinta sau sediul intr-un stat membru;

- dreptul la circulatie si la libera sedere pe teritoriul statelor membre; acest drept poate fi acordat si resortisantilor statelor terte care au resedinta legala pe teritoriul unui stat membru, in conformitate cu Tratatul instituind CE;

- dreptul cetatenilor de a beneficia de protectie diplomatica si consulara din partea oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si proprii cetateni, atunci cand se afla pe teritoriul unui stat tert unde statul membru ai carui cetateni sunt nu este reprezentat.

Bibliografie:

Raluca Miga BESTELIU, Catrinel BRUMAR- Protectia internationala a drepturilor omului - Editura Universul Juridic

Constitutia Romaniei- Editura CH Beck-2007