Legislatie
H.G. nr. 1.860/2006 - ce aduce nou reglementarea actuala a delegarii/detasarii
DELEGARE / DETASARE
Regele a murit, traiasca regele! In acest fel ar putea fi sintetizat noul cadru normativ care reglementeaza drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, stabilit prin H.G. nr. 1.860/2006, publicata in M.Of. nr. 1046 din 29.12.2006 care abroga expres dispozitiile H.G. nr. 543/1995. De ce va intereseaza in mod deosebit H.G. nr. 1.860/2006 Sfatul expertului Actul normativ care reglementeaza drepturile si obligatiile personalului institutiilor publice pe durata delegarii/detasarii prezinta interes major pentru dumneavoastra, angajatori care va desfasurati activitatea in sectorul privat, din urmatoarele considerente: 1) Plafonul deductibilitatii indemnizatiilor de delegare/detasare, daca sunteti platitor de impozit pe profit, se raporteaza la nivelul indemnizatiilor reglementate pentru personalul autoritatilor si institutiilor publice, asa cum rezulta din dispozitiile Legii nr. 571/2003 – Codul fiscal; 2) Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 – 2010 stabileste ca nivelul minim al diurnei de deplasare pentru toate categoriile de angajati este cel stabilit prin actele normative care se aplica institutiilor publice, orice abatere de la acest regim juridic putand fi sanctionata contraventional in baza art. 276 alin. (1) lit. d) din Codul muncii; 3) Plafonul si conditiile decontarii cheltuielilor de transport in afara si/sau in interiorul localitatii, respectiv cheltuielilor de cazare, stabilit pentru salariatii unitatilor din sistemul privat prin intermediul contractelor colective de munca ori a deciziilor angajatorilor, are drept etalon dispozitiile minimale stabilite prin actele normative care se aplica institutiilor publice. Ce aduce nou reglementarea actuala a delegarii/detasarii Este de remarcat ca H.G. nr. 1.860/2006 nu a preluat reglementarea anterioara a H.G. nr. 543/1995 privitoare la deductibilitatea indemnizatiei de delegare/detasare pentru salariatii societatilor comerciale din sectorul privat. Legiuitorul nu a scapat din vedere plafonul de deductibilitate al indemnizatiilor de delegare/detasare, insa a dat curs directivelor europene in materie, care recomanda ca aspectele de natura fiscala sa fie reglementate la nivel unitar – prin Codul fiscal – si nu prin dispozitii cu caracter izolat cuprinse in alte acte normative. Societatile comerciale care platesc impozit pe profit si dupa caz, regiile autonome la care drepturile salariale se acorda pe baza de negociere, pot deduce din baza impozabila indemnizatiile de delegare/detasare pentru deplasarile efectuate de proprii salariati, in limita a 2,5% ori nivelul indemnizatiilor stabilit prin H.G. nr. 1.860/2006. Exemplu: LP, salariat al unei societati
comerciale platitoare de impozit pe profit, efectueaza o deplasare in interes
de serviciu timp de 4 zile. - pentru primele 3 zile ale delegatiei, LP ar fi beneficiat de o indemnizatie de deplasare in cuantum de 13 lei/zi x 3 zile calendaristice = 39 lei. - pentru ultima zi a delegatiei, LP nu ar fi fost indreptatit sa beneficieze de indemnizatie, avand in vedere dispozitiile H.G. nr. 1.860/2006, care stabilesc ca pentru ultima zi a delegatiei, indemnizatia se poate acorda numai in cazul in care durata delegarii a fost de cel putin 12 ore. Pe cale de
consecinta, angajatorul lui LP va putea deduce din plafonul impozabil o suma
aferenta indemnizatiei de delegare de cel mult 2,5 x 39 lei = 98 lei. Nu sunt supuse unui
plafon de deductibilitate, cheltuielile de transport si cazare suportate de
angajatori pentru salariatii aflati in delegatie. Sumele primite de
angajatii societatilor comerciale platitoare de impozit pe profit pentru
acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, respectiv indemnizatiile de
deplasare primite pe perioada delegarii/detasarii in alta localitate, nu sunt
incluse in veniturile salariale ale acestora si nu sunt impozabile, in sensul
impozitului pe venit reglementat prin Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal.
In cauzele civile ne referim doar la capacitatea psihica, de asemeni nuantata, dar numai in raport strict cu cauza. In situatiile in care totusi sub aspectul strict al criteriologiei psihopatologice, apreciem capacitatea psihica diminuata, sau absenta, precizam obligativitatea mentionarii capacitatii psihice de exercitiu ca fiind pastrata (in cazul capacitatii psihice pastrate) sau absenta (in cazul capacitatii psihice diminuate sau absente). In functie de celelalte cauze civile posibile medicina legala foloseste doar notiunea de capacitate psihica a unei persoane de a realiza dezideratul impus de obiectiv. O particularitate a capacitatii psihice, se refera la expertizarea persoanelor care doresc sa-si schimbe sexul. In sensul Legii 487/2002, publicata in Monitorul Oficial Nr. 589/08 august 2002, se definesc (in art. 5) termeni,: prin persoana cu tulburari psihice se intelege persoana bolnava psihic, persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltata ori dependenta de alcool sau de droguri, precum si persoana care manifesta alte dereglari ce pot fi clasificate, conform normelor in vigoare din practica medicala, ca fiind tulburari psihice. prin persoana cu tulburari psihice grave se intelege persoana cu tulburari psihice care nu este in stare sa inteleaga semnificatia si consecintele comportamentului sau, astfel incat necesita ajutor psihiatric imediat.; C. Sindroame psihiatrice. Descrierea izolate a sindroamelor psihiatrice dupa functiunile psihice cognitive, afective si conative este pur didactica. Sindroamele nevrotice. Suferinta nevrotica exprima conflictualitatea intrapsihica a persoanei ca urmare a dificultatii de a rezolva problema cheie a existentei individuale: identificare cu sine insusi, acea cautare permanenta de a realiza idealul eu-lui nostru. Esecul acestei identificari ce duce la conflictul cu sine insusi este exprimat prin suferinta nevrotica. Suferinta nevrotica apare pe terenul predispozant al unui dezechilibru instinctivo-afectiv ce manifesta conflictul inconstient prin anxietate, introversiune, scrupulozitate, exaltare imaginativa si pasionala. Mai pot aparea idei prevalente, chiar obsesive. Suferinta nevrotica poate fi acompaniata si de manifestari viscerale. In starile nevrotice infractiunile pot fi explicate prin mecanisme psihopatologice asupra carora ne informeaza psihanaliza, constand in autopunitiune, compensare la o frustrare, imposibilitatea de a suporta abandonul intr-o relatie interpersonala, trecere la act intr-o obsesie. Nevroticii raspund penal. Sindroame psihopatoide. se caracterizeaza prin incapacitatea subiectului de a se adapta regulilor, legilor si constrangerilor, prin instabilitate profesionala, sentimentala si sociala ceea ce duce la conduite deviante sociale sau medico-legale precum si prin insensibilitate la amenintarile si represiunile sociale, repetand mereu aceleasi erori fara a putea sa traga vreun folos din aceste experiente si nici sa anticipeze consecintele actelor sale. El duce ceea ce se numeste o existenta marginala. La baza mecanismului infractional se descifreaza trasaturile personalitatii acestora: amoralitate, asociabilitate, lipsa unei invataturi din experienta actiunilor, prevalarea satisfacerilor pulsionale si a scaderii marcate a autocontrolului. La toxicomani se pot incrimina fenomenele de sevraj, de necesitate si de diminuare totala a simtului etic ce pot explica diversele infractiuni din toxicomaniile lumii contemporane. Sindroamele psihotice. Se caracterizeaza prin modificarea funda-mentala a raportului individului cu realitatea. Aceasta alienare este definita prin acele credinte de nezdruncinat ale ideilor delirante ce alcatuiesc pentru bolnav un fel de adevar si de ideal si care ajung in dezacord flagrant cu realitatea si cu ideile generale comune celorlalti. Ideile delirante nu trebuiesc confundate cu experientele delirante si halucinatoare. Delirul poate alcatui un sistem, o conceptie fantastica sau un amalgam indescifrabil asupra vietii si lumii, in centrul carora se afla bolnavul, creatorul acestei existente delirante. Temele majore ale delirului sunt: delirul de persecutie, delirul expansiv (ideei de grandoare si megalomanie), delirul melancolic (cu ideei de negatie a lumii, ideei de cataclism cosmic, ideei de nedemnitate morala si de culpabilitate, ideei ipohondriace si de frustratie). In logica patologica a delirului melancolic
(ideii de autoacuzatie, de eliberare prin moarte) se poate afla motivatia
sinuciderii, a pruncuciderii, a omorului altruist. Motivatia deliranta este neta
in paranoia, unde infractiunea (cel mai adesea crima), este pregatita cu atentie
si metodic, sub forma razbunarii fata de persoane din jur, care sun
In conditiile Legii
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari
sociale, contributia de asigurari sociale nu se datoreaza asupra sumelor
reprezentand diurnele de delegare/detasare acordate angajatilor, indiferent de
cuantum. Cu totul alta este
situatia societatilor fara scop patrimonial (asociatiile si fundatiile constituite
in baza O.G. nr. 26/2000), respectiv a societatilor neplatitoare de impozit pe
profit. LP este angajatul
fundatiei X, constituita in baza O.G. nr. 26/2000 ca persoana juridica de drept
privat fara scop patrimonial. In cazul salariatilor
societatilor fara scop patrimonial ori a celor neplatitoare de impozit care
beneficiaza de indemnizatie de delegare/detasare peste nivelul de 2,5 ori
indemnizatia acordata salariatilor institutiilor publice, se naste o noua
problema legata de plata contributiei individuale pentru asigurarile sociale de
sanatate in conditiile Legii nr. 95/2006.
|