Legatura cu drepturile patrimoniale

Legatura cu drepturile patrimoniale

Teoria monista sustine ca intre personalitatea autorului si opera realizata de el exista o legatura stransa care impiedica disocierea drepturilor morale de cele patrimoniale si ierarhizarea lor .

Potrivit acestei conceptii, drepturile morale constituie prerogative ale dreptului de autor, avand aceeasi valoare si durata ca si drepturile patrimoniale.

Sistemul monist admite transmiterea dreptului de autor mostenitorilor sau persoanelor indicate de autor, in persoana succesorilor, drepturile morale avand acelasi caracter absolut si discretionar ca si in persoana autorului. Aceasta teorie ignora faptul ca drepturile morale si drepturile patrimoniale, desi se nasc in acelasi timp, drepturile patrimoniale sunt doar drepturi eventuale atata timp cat autorul nu se decide sa-si publice opera. Numai publicarea operei aduce autorului foloase patrimoniale.

Tot aceasta teorie confunda opera cu activitatea creatoare si ignora faptul ca protectia intereselor morale si satisfacerea celor patrimoniale reprezinta obiective distincte cu domenii distincte de aplicare.

In sistemul dualist, se considera ca drepturile morale si cele patrimoniale au o existenta si un regim juridic distinct, aspectul dominant al dreptului de autor fiind dreptul moral.

Odata ce opera a fost publicata, drepturile patrimoniale ale autorului pierd starea de drepturi eventuale dar capata actualitate si certitudine.

Drepturile morale nu-si inceteaza insa existenta o data cu publicarea operei.

Dreptul patrimonial al autorului de a trage foloase materiale din exploatarea operei sale este rezultatul exercitarii dreptului moral de divulgare a operei , de a o comunica publicului.

Autorul decide daca opera il reprezinta si merita sa fie cunoscuta. Legiuitorul a stabilit ca drepturile patrimoniale ale autorului nu se vor putea transmite decat pe termen limitat.

Nici un aspect al dreptului de autor nu scapa influentei dreptului moral care are o actiune puternica si inlatura aplicarea regulilor de drept comun in materie de proprietate.

Drepturile morale preced drepturile patrimoniale, le supravietuiesc si exercita asupra lor o influenta permanenta.

Drepturile morale asigura respectarea legaturii dintre opera si personalitatea autorului, in vreme ce drepturile patrimoniale asigura satisfacerea intereselor materiale ale autorului.

Dreptul autorului la reparatii patrimoniale este consecinta incalcarii drepturilor sale personal nepatrimoniale (morale); legea reglementeaza dreptul la reparatiuni pentru incalcarea drepturilor morale.

In dreptul nostru, Decretul nr.31/1954, include drepturile nepatrimoniale de autor alaturi de dreptul la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputatie in randul drepturilor morale.

Drepturile morale de autor apartin unei categorii limitate: aceea a realizatorilor de opere care au fost date publicitatii.

Exercitarea dreptului moral de divulgare determina nasterea drepturilor patrimoniale.

Numai exercitarea dreptului de divulgare face posibila exploatarea operei. Exercitarea dreptului de divulgare precede si comanda exercitiul drepturilor patrimoniale de autor.

Se poate crea impresia ca drepturile patrimoniale preexista divulgarii, dar, in realitate, anterior divulgarii operei, drepturile patrimoniale sunt virtuale, eventuale, ele devenind actuale si efective numai dupa exercitarea dreptului moral de divulgare.

In baza unor recomandari ale Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, precum si a observatiilor formulate cu privire la proprietatea intelectuala in Raportul de tara privind Romania, publicat la Bruxelles la 6 octombrie 2004, in data de 19 septembrie 2005 s-a adoptat OUG nr.123/2005 publicata in Monitorul Oficial nr.843 din 19 septembrie 2005 pentru modificarea si completarea legii nr.8/1996 care a fost completata si modificata prin legea nr.285/2004, in care legiuitorul roman a incriminat un numar de23 de infractiuni, din care retinem cateva din cele care fac referire la drepturile morale si patrimoniale:

realizarea, plasarea sub un regim vamal, oferirea, distribuirea, detinerea, ori depozitarea sau transportul in scopul distribuirii, inchirierea sau oferirea spre vanzare si promovarea de marfuri pirat (art.1396) ;

nerespectarea drepturilor patrimoniale ale titularilor drepturilor de autor si conexe (art.140) ;

refuzul de a declara provenienta marfurilor pirat ori a dispozitivelor pirat utilizate pentru serviciile de programe cu acces conditionat (art.139-7) ;

punerea la dispozitia publicului prin internet sau alte retele de calculator fara consimtamantul titularilor de drepturi a operelor sau produselor purtatoare de drepturi conexe ori a copiilor acestora (art.139-8 ) ;

reproducerea neautorizata pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator (art.139-9) ;

nerespectarea drepturilor morale ale autorului unei opere de creatie intelectuala (art.141) ;

producerea, importul, distribuirea, detinerea, instalarea, intretinerea sau inlocuirea in mod ilicit, racordarea fara drept la servicii de programe cu acces conditionat precum si promovarea dispozitivelor pirat (art.141-1);

incalcarea masurilor tehnice de protectie si inlaturarea sau modificarea informatiilor sub forma electronica privind regimul drepturilor de autor sau drepturilor conexe (art.143).

Legiuitorul a modificat prin majorare limitele minime si maxime ale unor pedepse dar, se stie ca, asprimea pedepselor nu a constituit niciodata o solutie pentru combaterea infractiunilor.

In acest sens Cesare Beccaria arata ca: "Pedeapsa trebuie sa fie prompta, sigura, imediata si nu enorma nici disproportionata cu infractiunea". In acelasi sens, Charles de Secondat, fost presedinte al Parlamentului din Bordeaux, afirma: "Cauza tuturor slabiciunilor vine din neincriminarea unor fapte si nu din moderarea pedepselor ".

Din "Raportul Special 301" pe anul 2004 intocmit de Alianta Internationala pentru Proprietatea Intelectuala, din studiile intocmite in cadrul institutiilor statului cu atributiuni in materie, precum si in literatura de specialitate rezulta ca se manifesta opinii divergente cu privire la interpretarea unor norme juridice, infractiunile din domeniul proprietatii intelectuale fiind considerate a fi lipsite de pericol social, desi contrafacerea si pirateria afecteaza grav bugetul de stat si chiar imaginea Romaniei. Asta chiar daca, in prezent, atat contrafacerea, cat si pirateria se manifesta cu intensitate mai mica sau mai mare in toate statele si o putem asimila cu o industrie deoarece produce si, in acelasi timp manipuleaza sume impresionante de bani, obtinute usor, ilicit si cu investitii minime.

In "folclorul" proprietatii intelectuale, cu privire la produsele farmateutice, se spune ca prima capsula de medicament nou costa 100 milioane USD iar a doua doar 15 centi.

Cristophe Zimmerman, expert al Comisiei Europene arata ca desi pirateria CD-urilor comporta mai putine riscuri decat traficul de droguri, aduce venituri mult mai mari. Astfel, daca 1 kg. de rasina de canabis costa 1000 de euro, 1kg. de CD-uri costa 3000 de euro ; daca un gram de canabis costa 1,52 euro, un joc pe CD costa 0,20 euro / copie si se vinde cu 40 de euro.

Domnul Ciprian Raul Romitan, consilier juridic in Ministerul Justitiei, in Revista Romana de dreptul proprietatii intelectuale, nr.1/2006 apreciaza ca, avandu-se in vedere cele prezentate, "consider ca o lacuna a Legii nr. 8/1996 lipsa unor dispozitii legale care sa stabileasca un criteriu cu privire la existenta pericolului social, in prezent acest lucru fiind la aprecierea Parchetului care, asa cum rezulta din raportul citat a considerat lipsa acestuia chiar si la un prejudiciu de aproximativ 100.000 de euro. Pentru eliminarea acestui neajuns, propun de lege ferenda instituirea unor reglementari in domeniul proprietatii intelectuale prin care sa se stabileasca existenta pericolului social la un prejudiciu de minim 5 salarii medii pe economie".

Pentru ca actiunea de punere la dispozitia publicului a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe, baze de date sau copii ale acestora sa intruneasca latura obiectiva a infractiunii, trebuie sa fie indeplinite 2 cerinte:

Aceasta actiune sa se savarseasca fara consimtamantul titularilor de drepturi ;

Prin realizarea ei sa se faca posibila accesarea de catre public, in orice loc sau in orice mod ales in mod individual

Legea permite utilizarea unei opere aduse anterior la cunostinta publica fara consimtamantul autorului insa aceasta trebuie:

sa fie conforma bunelor uzante ;

sa nu contravina exploatarii normale a operei ;

sa nu prejudicieze pe autorul sau sau pe titularul dreptului de utilizare.

In acest sens Mircea Eliade spunea ca: "Un citat pretuieste (in constiinta cititorului), in masura in care este scurt, dens, stralucitor. O pagina intreaga citata anuleaza aceasta imagine".