Jurisprudenta nationala

Jurisprudenta nationala

Prin sentinta penala nr.2011/2007 a Judecatoriei Braila in baza art.192 alin.2 Cp cu aplicarea art.74 lit."a" Cp, art.76 lit. "c" C p au fost condamnati inculpatii CLR, SM si A.E la cate o pedeapsa de 1 an inchisoare fiecare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu in forma agravanta.

In fapt s-a retinut ca in seara zilei de 08.06.2006, in jurul orelor 22.45- 23.00 partile vatamate I. N. si I.M.A. se aflau impreuna cu fiul acestora in varsta de 8 ani si cu martorii C. A. si M.I. in fata portii imobilului nr . de pe str. Comunarzi, proprietatea sotilor I.. La un moment dat au observat ca dinspre str. Milcov se indrepta pe str. Comunarzi un grup de mai multi tineri care adresau injurii si amenintari, aruncand cu pietre inspre ei. In aceste conditii, partile vatamate au intrat in curte impreuna cu fiul lor si cei doi martori, care le erau prieteni. La scurt timp, in curte au patruns cei trei inculpati, C.L.R., A.E..si S.M. astfel ca, I.N. si martorii C.A..si M.I. s-au speriat si au sarit gardul la vecina partii vatamate, martora C.A.. Dupa circa 5 minute, au revenit in curte unde au gasit-o doar pe I.M.A. lesinata, ca urmare a faptului ca a primit in piept o lovitura cu un pietroi de la o persoana neidentificata de aceasta.

La stabilirea situatiei de fapt expusa mai sus, instanta a avut in vedere principiul liberei aprecieri a probelor, prevazut in art. 63 alin.2 Cpp care lasa instantei libertatea sa aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuala in care au fost administrate si principiul aflarii adevarului, consacrat in art.3 din acelasi Cod, care impune instantei sa dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprima adevarul.

In acest sens, instanta a retinut ca sunt expresia adevarului declaratiile partilor vatamate si ale martorilor C.A., M.I., C.A. date in faza de urmarire penala intrucat se coroboreaza cu faptele si imprejurarile ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza, dupa cum urmeaza:

Astfel, partea vatamata I.N. a declarat chiar in data savarsirii faptei, 8.06.2006, ca in curtea sa au patruns cei trei inculpati, aspect confirmat de sotia sa, partea vatamata I.M.A., care a precizat atat la 28.06.2006 cat si la 13.10.2006 ca, desi nu cunoaste cele trei persoane care au intrat in curte, a aflat de la sotul ei ca se numesc C.L.R., A.E. si S.M..

Sustinerile partilor vatamate din faza de urmarire penala a caror valoare probanta este conditionata de existenta altor probe in cauza, sunt confirmate prin declaratiile martorilor oculari: C.A. care a declarat la 21.10.2006 ca a vazut cand in curte au intrat cei trei inculpati si M.I. - la datele de 13.10.2006 cat si 8.06.2006.

In faza de cercetare judecatoreasca atat partile vatamate cat si martorul C.A. au revenit asupra declaratiilor anterioare: I.N.a declarat ca el personal l-a vazut doar pe inculpatul S.M.intrand in curte; I.M.A. a declarat ca in curte a fost o singura persoana si nu poate preciza daca a fost C.L.R. sau nu; C.A.a declarat ca personal nu a vazut daca in curte au patruns cei trei inculpati.

Instanta a inlaturat declaratiile date in aceasta faza ca nesincere.

Opinia instantei a fost motivata de imprejurarea ca partea vatamata I.N. a aratat in plangerea initiala ca in curtea sa au patruns trei inculpati indicandu-le in mod concret numele, aspect confirmat de sotia sa care in faza de urmarire penala a declarat ca a aflat cum se numesc cei trei de la sotul sau, pentru ca apoi sa arate ca personal, el nu l-a vazut decat pe inculpatul S.M..

Partea vatamata I.M.A.a declarat in faza de judecata ca se afla in casa, cu cei doi copii minori la data savarsirii faptei si ca, desi sotul ei i-a spus sa nu iasa afara, a iesit si a observat ca in curte se afla o singura persoana, fiind lovita de o piatra aruncata de la o persoana care se afla in fata portii. Imprejurarile relatate de aceasta sunt contrazise prin insesi declaratiile pe care le-a dat in faza de urmarire penala, coroborate cu declaratiile sotului sau si a martorilor audiati din care rezulta in mod indubitabil ca toti se aflau in fata portii cand grupul de tineri din care s-au desprins cei trei inculpati se indrepta spre ei; la urmarirea penala a declarat ca nu stie de la cine a primit pietroiul pentru ca toti aruncau si din strada si din curte, ori la instanta a precizat expres locatia dinspre care a fost aruncat pietroiul; in sfarsit, sustinerea de la instanta ca a fost in curte doar o singura persoana este contrazisa nu numai de declaratiile sotului sau I.N. si ale martorilor oculari C.A. si M.I. dar si prin declaratia martorei C.A.. Desi nici aceasta nu si-a mentinut in totalitate declaratiile de la urmarire penala, in sensul ca initial a declarat ca in curtea partilor vatamate a auzit larma si zgomot, pentru ca apoi sa nu mai confirme acest aspect, instanta dand eficienta principiului divizibilitatii declaratiei, retine ca martora a precizat in mod constant in toate fazele procesului ca I.N. si prietenii sai i-au spus ca in curtea lor au patruns trei tineri, nu unul, cum au incercat partile vatamate sa acrediteze ideea in cursul cercetarii judecatoresti.

Instanta a considerat ca retractarea declaratiilor partilor vatamate si a martorului C.A. nu poate produce eficienta juridica cat timp sustinerile lor anterioare se coroboreaza cu alte probe ale dosarului, se situeaza in timp, intr-un moment foarte apropiat de producerea faptei iar revenirea asupra declaratiilor nu este justificata.

Mijloacele de proba pot fi administrate in toate fazele procesului penal, legea nefacand deosebire in ceea ce priveste forta lor probanta, in raport cu imprejurarea daca ele au fost administrate in cursul urmaririi penale ori al cercetarii judecatoresti.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Neexistand temei legal pentru a se crea o ordine de preferinta intre declaratiile succesive ale partilor sau ale martorilor, instanta poate sa considere, atunci cand declaratiile acestora sunt contradictorii, ca numai unele dintre ele sunt reale.

In speta, instanta va retine ca sunt expresia adevarului declaratiile date in faza de urmarire penala care se coroboreaza cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

In ceea ce priveste apararile inculpatilor, in sensul ca acestia nu au patruns in curtea locuintei partilor vatamate in seara zilei de 8.06.2006, acestea nu pot fi primite, avand in vedere urmatoarele:

Inculpatul C.L.R. a declarat in faza de urmarire penala ca in ziua respectiva, a fost plecat in orasul Ianca indicand pe martora P.F. sa confirme. Aceasta nu numai ca nu a confirmat, ci a declarat in mod expres ca in seara zilei de 8.06.2006 nu a fost cu inculpatul in Ianca si nu stie ce a facut acesta - declaratie data in faza de urmarire penala, filele 39, 40. Desi nu a putut fi audiata in faza de cercetare judecatoreasca, intrucat a plecat in Spania, instanta urmeaza sa dea eficienta declaratiilor anterioare si sa aiba in vedere si faptul ca aceasta a precizat in scris ca isi mentine declaratiile date.

In continuare, inculpatul C.L.R. a propus in aparare pe martorii Gh.V. si G. M.pentru a incerca sa arate ca la data savarsirii faptei reclamate de partea vatamata I.N., se afla la o discoteca din orasul Ianca.

Pe langa faptul ca in cele doua faze procesuale, inculpatul a indicat doua persoane diferite cu care s-ar fi aflat la Ianca - P. F. si apoi Gh.V., instanta a inlaturat declaratia martorei Gh.V. drept nesincera si a constatat ca C.L.R. nu a reusit sa dovedeasca lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie administrate.

Astfel, martora Gh.V. a declarat ca in data de 8.06.2006 s-a intalnit cu inculpatul C.L.R. in jurul orelor 18.00 si au stat impreuna pana in jurul orelor 22.00 cand impreuna au luat un taxi ca sa mearga in discoteca din orasul Ianca. Celalalt martor propus in aparare de inculpat, G.M. a aratat ca in jurul orelor 22.00 fiind in localitatea Ianca s-a intalnit cu inculpatul C.L.R. Ori o persoana nu poate fi in acelasi timp in doua localitati, cu atat mai mult cu cat este de notorietate ca distanta dintre Mun. Braila si orasul Ianca este de aproximativ 40 km.

In ceea ce priveste pe inculpatul A.E. acesta de asemenea, nu a recunoscut savarsirea faptei, invocand faptul ca pana la orele 22.00 s-a aflat cu inculpatul S.M. in statia de autobuz, cand a venit C.L.R. si l-a invitat sa mearga in orasul Ianca. Acesta l-a refuzat, s-a suit intr-un taxi si la orele 22.10 a ajuns acasa. Apararea sa nu poate fi primita in conditiile in care prietena sa, martora P.E. a declarat la urmarirea penala ca inculpatul a venit acasa in jurul orelor 23.00 - 23.15. Aceasta declaratie cu privire la ora ajungerii acasa este cea pe care instanta o retine ca fiind cea reala intrucat se coroboreaza cu insasi declaratia inculpatului din faza de urmarire penala care a aratat ca in jurul orelor 22.45 se afla in domiciliul sau.

Instanta a retinut de asemenea, ca in faza de urmarire penala, acesta nu a mentionat nimic in sensul ca inculpatul C.L.R. a venit la el si i-a propus sa mearga in orasul Ianca si ca el l-a refuzat urcand intr-un taxi si plecand acasa imediat. La fila 20 din dosarul de urmarire penala, inculpatul a declarat ca in ziua de 08.06.2006 s-a intalnit intamplator cu S.M. si C.L.R. la capatul liniei autobuzului nr. 4 fara a preciza ora exacta, impreuna au consumat o cafea dupa care a plecat prin oras sa se plimbe fara a preciza cu cine.

Inculpatul S.M., audiat doar in faza de urmarire penala nu a recunoscut savarsirea faptei, declarand ca nu cunoaste nimic despre cele retinute in sarcina sa.

Vinovatia sa rezulta insa din declaratiile partilor vatamate coroborate cu declaratiile martorilor oculari M.I. si C.A., mentinute in ceea ce il priveste inclusiv in faza de cercetare judecatoreasca.

Avand in vedere situatia de fapt retinuta, in drept, fapta inculpatilor C.L.R., A. E. si S.M. de a patrunde fara drept, pe timp de noapte, in curtea partilor vatamate I.N. si I.M.A. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu, prevazuta de art. 192 alin.2 Cp.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatii au actionat cu vinovatie sub forma intentiei directe deduse din atitudinea acestora de a prevedea rezultatul faptei lor si de urmarire a acestuia prin savarsirea faptei.

Cum savarsirea infractiunii si vinovatia inculpatilor au fost dovedite, instanta a dispus condamnarea acestora proportional gradului de pericol social al faptei comise si periculozitatii faptuitorilor.

La alegerea pedepsei, precum si la individualizarea cuantumului acesteia, instanta a avut in vedere gradul de pericol social al faptei, importanta valorilor sociale incalcate, respectiv relatiile sociale privind dreptul la inviolabilitatea domiciliului sau resedintei si faptul ca inculpatii nu au recunoscut savarsirea faptei. S-au avut in vedere si datele personale ale inculpatilor, care sunt tineri, varsta oferindu-le posibilitati sporite de indreptare si reeducare precum si faptul ca se afla la primul conflict cu legea penala.

Aspectele mentionate au fost retinute ca circumstante atenuante, pentru inculpati, potrivit dispozitiilor art. 74 lit."a"Cp, instanta apreciind ca aplicarea unei pedepse cu inchisoare intr-un cuantum coborat sub minimul special prevazut de lege, in conformitate cu dispozitiile art.76 lit."c" Cp, respectiv aplicarea unei pedepse de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu pentru fiecare dintre inculpati, este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art.52 Cp si anume reeducarea inculpatilor si prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta retine ca natura faptei savarsite si ansamblul circumstantelor personale ale inculpatilor duc la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prevazute de art.64 lit. "a" si "b" din Cp, respectiv dreptul de a alege si a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei.

Desi in art. 71 Cp, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, se prevede ca drepturile prevazute in art.64 alin.1 lit. a) - c) Cp se interzic de drept in cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii, este de observat ca potrivit art.11 alin.2 si art.20 alin.2 din Constitutie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern si au prioritate atunci cand privesc drepturile omului si sunt mai favorabile decat legile interne.

Asadar, atata timp cat savarsirea infractiunii de violare de domiciliu nu are legatura cu vreo profesie, functie ori activitate desfasurata de inculpati, instanta va considera ca, indiferent de durata pedepsei si de natura infractiunilor care a atras-o nu se justifica interzicerea dreptului prevazut de art. 64 alin.1 lit."c" Cp.

Raman neinterzise drepturile prevazute de art. 64 lit."d" si "e" Cp, in conditiile art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privitor la asigurarea respectului fata de viata de familie.

In ceea ce priveste modalitatea concreta de executare a pedepsei aplicate, instanta a apreciat, in contextul celor deja mentionate, ca scopul pedepsei si educativ al sanctiunii va putea fi atins pentru toti inculpatii fara privare de libertate, astfel ca fata de acestia urmand a fi suspendata conditionat executarea pedepsei, conform art.81 Cp, pe durata unui termen de incercare de 3 ani potrivit art. 82 Cp.

Fata de toti inculpatii, in baza art.71 alin.5 Cp instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei si avand in vedere dispozitiile art.359 CPP, a atras atentia asupra consecintelor nerespectarii prevederilor art.83 CP privind revocarea beneficiului suspendarii conditionate, in ipoteza savarsirii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.

In ceea ce priveste latura civila, instanta a constatat ca partile vatamate nu s-au constituit parti civile.

Perchezitia domiciliara. Ridicarea de obiecte. Nu constituie perchezitie domiciliara in sensul art.100 C.pr. pen., ridicarea de obiecte continand droguri, daca acestea au fost descoperite de catre lucratorii de poliție intr-o locuința in urma unei sesizari pentru tulburarea linistii publice, inainte de inceperea urmaririi penale (I.C.C.J., s.p., dec.nr.5748/2004, in C48, pp.861-862).^[1]