Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

1.1. Definitia actului juridic civil

Prin actul juridic intelegem o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice respectiv de a naste, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.

Actul juridic civil - intr-un prim sens deasemneaza tocmai manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile - pentru acest sens se utilizeaza formula negotium juris - adica operatiune juridica. Si in aldoilea sens se desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de vointa, adica suportul material. Pentru acest al doilea sens, se foloseste formula de instrumentum probationis (adica inscrisul autentic sau sub semnatura            privata). Din aceasta definitie rezulta ca elementele definitorii ale actului juridic civil sunt urmatoarele:
- prezenta unei manifestari de vointa, care sa provina de la un subiect de drept civil:
- manifestare de vointa trebuie exprimata cu intentia de a se produce efecte juridice civile, intrucat legea civila califica act juridic civil numai o astfel de manifestare de vointa;
- efecte juridice urmarite la manifestarea vointei pot consta in a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret; prin aceasta trasatura actul juridic civil este deosebit fata de actele juridice din alte ramuri de drept.

Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate[1], stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste texte pornind de la izvoarele lor sociale, sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date[2]. De aceea, in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente, ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere, pe langa aspectul juridic, si aspectul social economic.

Pentru evitarea oricaror confuzii cu privire la cele doua acceptiuni este indicat ca termenul de act juridic sa fie folosit pentru desemnarea operatiei juridice (negotium), iar pentru desemnarea inscrisului constatator ale acestei operatii juridice (instrumentum) sa fie utilizat termenul de inscris[3].

In sens larg, prin fapte juridice se inteleg atat actiunile omenesti savarsite cu intentia sau fara intentia de a produce efecte juridice, cat si evenimentele, adica faptele naturale.

In sens restrans, prin fapte juridice se inteleg numai actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc in puterea legii, precum si evenimentele, care sunt imprejurari care se produc independent de vointa omului dar de care legea civila leaga anumite consecinte juridice.

Prin urmare, daca la faptele juridice in sens restrans se adauga actele juridice, adica acele actiuni omenesti savarsite cu intentia de a produce efecte juridice se ajunge la notiunea de fapte juridice in sens larg.

Trebuie precizat ca in literatura juridica si in practica judiciara s-au cristalizat notiunile astfel: actele juridice sunt actiunile omenesti savarsite cu intentia de a produce efecte juridice, iar faptele sunt actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, care insa se produc in temeiul legii, la care se adauga si evenimentele (deci faptele juridice in sens restrans).

Considerat in sensul conceptului traditional, actul juridic civil a fost definit:

"un act de vointa savarsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica sau stinge un raport juridic"[4]

"un act de vointa savarsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, de a transmite, de a modifica sau de a stuinge un raport juridic"[5]

"actul de vointa savarsit de subiectele de dreptuir pentru a crea, modifica sau stinge un raporturi juridice in temeiul dreptului obiectiv si in limitele pe care acestea le statorniceste"[6]

Pentru o definitie corecta si completa actului juridic civil, se impune luarea in considerare a urmatoarelor elemente:

actului juridic civil este o manifestare de vointa, este, deci, in primul rand rezultatul unei hotarari launtrice, rezultatul unui proces volutiv;

scopul exprtimarii manifestarii de vointa in constituie producerea de efecte juridice civile; este elementul care diferentiaza actului juridic civil de faptul juridic civil savasit fara intentia de a produce asemenea efecte;

efectele juridice avute in vedere trebuie sa priveasca nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile concrete, element care deosebeste actului juridic civil de actele juridice din celelalte ramuri ale dreptului.

Codul civil nu cuprinde nici o definitie a actului juridic civil, dar in literatura de specialitate acesta este definit ca manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica ori stinge raportul juridic civil concret.
Notiunea de act juridic are doua intelesuri si anume: act juridic civil in sens de negotium (operatiunea juridica in sine) sau act juridic civil in sens de instrumentum (documentul care atesta manifestarea de vointa).

1.2. Clasificarea actului juridic civil

1.2.1. Precizari introductive

Conceptia de act juridic civil este rezultatul unui proces de generalizare si abstractizare a trasaturilor comune tuturor actelor juridice civile care se intalnesc in circuitul civil. Datorita regimului juridic diferit pe care il au diferite categorii de acte juridice civile, atat in literatura de specialitate, cat si in practica judecatoreasca s-a considerat necesar si util sa se faca clasificarea actelor juridice civile.

La baza clasificarilor actelor  juridice stau criterii variate cum ar fi numarul partilor intre care se incheie actul, continutul, cauza, forma, modul de executare, efectele actelor etc.

In continuare vor fi infatisate principalele categorii de acte juridice civile[7]:

1.2.2. Actul juridic unilaterale, bilaterale, multilaterale

Aceasta clasificare are la baza criteriul numarului partilor participante la actul juridic.

Actele juridice unilaterale sunt produsul manifestarii de vointa a unei singure parti.

Actul juridic unilateral fiind rezultatul vointei unei singure parti sunt mai rare. Intra in aceasta categorie testamentul, promisiunea publica de recompensa, de premiere, oferta de a contracta, acceptarea unei mosteniri, renuntarea la mostenire, confirmarea unui act juridic anulabil[8], recunoasterea unui copil din afara casatoriei.etc.

Actul juridic bilateral reprezinta vointa concordanta a doua parti, iar cel multilateral este rezultatul acordului de vointa a trei sau mai multe parti. Actul bilateral se mai numeste si contract sua conventie. Altfel spus contractul este intodeauna un act juridic bilateral.

Actele multilaterale sunt acele acte juridice care sunt rezultatul vointei a 3 sau mai multe parti.Un asemenea act este contractul de societate civila, daca a fost incheiat de cel putin trei asociati[9]. Exemple: contractul de societate comerciala, contractul de societate civila.

Actele bilaterale si multilaterale se mai numesc conventii sau contracte, termeni echivalenti si folositi unul pentru altul in limbajul juridic curent. Sunt acte bilaterale, spre exemplu, contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de donatie, contractul de imprumut etc. Exemplul tipic de contact multilateral este contractul de societate civila.

Clasificarea actelor juridice in unilaterale si bilaterale nu trebuie confundata cu clasificarea contractelor in unilaterale si bilaterale. Astfel, unilateral care este un act juridic bilateral, fiind rodul vointei a doua parti, da nastere  la obligatii numai pentru una din parti, cum este spre exemplu contractul de donatie, imprumut de folosinta, pe cand contractul bilateral sau sinalagmatice dau nastere la obligatii pentru ambele parti, precum ar fi, contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb etc.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Rezulta, asadar, ca in timp ce toate contractele, inclusiv cele unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau multilaterale, in schimb, actele juridice unilaterale nu sunt contracte, ele fiind rezultatul manifestarii unilaterale de vointa.

Clasificarea actelor juridice in unilaterale, bilaterale si multilaterale prezinta importanta sub aspectul aprecierii valabilitatii lor din punct de vedere al vointelor. Astfel, actele unilaterale sunt valabile prin manifestarea vointei unei singure parti, in timp ce pentru valabilitatea actelor bilaterale si multilaterale trebuie sa existe doua sau mai multe vointe juridice.

Regimul juridic al viciilor de consimtamant este diferit, in functie de cele doua categorii de acte. Intr-adevar eroarea ca viciu de consimtamant se poate intalni atat la actele unilaterale, cat si la cele bilaterale si multilaterale, pe cand dolul si violenta se intalnesc de regula, numai la actele bilaterale si multilaterale.

Clasificare actelor juridice civile in unilaterale si bilaterale nu trebuie confundata cu clasificarea contractelor civile in contracte unilaterale[10] si contracte bilaterale . Clasificarea actelor juridice unilaterale si bilaterale se face dupa criteriul numarului partilor, pe cand clasificarea contractelor in unilaterale si bilaterale se face dupa criteriul continutului lor.

1.2.3. Actul juridic cu titlu oneros si gratuit

La baza acestei clasificari sta scopul urmarit de parti la incheierea actului juridic civil.

Actele cu titlu gratuit sunt actele prin care se procura uneia din parti un folos patrimonial ca aceasta din urma sa fie obligata, la randul ei, la un echivalent. Sunt acte cu titlu gratuit, testamentul, donatia, comodatul, mandatul gratuit, contractul de voluntariat[12] etc.

La randul lor actele cu titlu gratuit se impart in libertati si acte dezinteresate. Libertatile sunt acte cu titlu gratuit prin care o persoana isi micsoreaza propriul sau patrimoniu, fara a primi in schimb un echivalent cum este, de pilda, donatia. Actele dezinteresate sunt acele acte prin care o persoana face alteia un serviciu, fara a micsora propriul sau patrimoniu, cum ar fi, spre exemplu, mandatul remunerat, imprumutul fara dobanda, depozitul gratuit etc.

Actele cu titlu oneros sunt acele acte prin care o persoana procura alteia un folos patrimonial in schimbul unui echivalent, fiecare din parti urmarind un avantaj economic.              In legatura cu definitia contractului oneros, se spune ca: "contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj". Sunt contracte cu titlu oneros, contractul de vanzare-cumparare, contractul de antrepriza, contractul de locatiune etc.

Impartirea actelor juridice in gratuite si oneroase prezint interes juridic din mai multe puncte de vedere. Astfel, atat sub aspectul capacitatii de a incheia actele cu titlu gratuit cat si al exigentelor de forma ale acelorasi acte, legea prevede conditii mult mai severe, in raport cu actele cu titlu oneros. De asemenea, pentru actele cu titlu oneros prin lege, sunt stabilite conditii mult mai severe sub aspectul raspunderii partilor, iar obligatiile partilor sunt mai amanuntit si mai exigent reglementate, fata de actele cu titlu gratuit.

1.2. 4. Actul juridic constitutiv, translative, declarative

La baza acestei clasificari se afla criteriul efectului[13] produs de actul juridic.

Actul constitutiv este acel act juridic care da nastere la un drept subiectiv civil ce n-a existat anterior. Sunt acte juridice civile constitutive, actul de constituire a unui uzufruct, a unei ipoteci etc.

Actele translative sunt actele ce au ca efect transmiterea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu. Marea majoritate a actelor juridice civile sunt translative cum ar  fi spre exemplu, contractul de vanzare-cumparare, donatia, cesiunea de creanta etc.

Sunt acte declarative cele care au ca efect recunoasterea, definitivarea ori consolidarea unui drept subiectiv civil preexistent. Ele definitiveaza drepturi si obligatii ale partilor ce au existat anterior incheierii actului. Fac parte din aceasta categorie partajul (imparteala), actul confirmativ pentru care o persoana renunta la dreptul de a invoca nulitatea relativa.

Interesul juridic al acestei clasificari consta in aceea ca actele constitutive si translative produc efecte numai pentru viitor, in timp ce actele declarative produc efecte si pentru trecut.

1.2.5. Dupa importanta lor actele juridice  civile se impart in acte de conservare, de  administrare si de dispozitie

Actele juridice de conservare sunt actele prin care se urmareste preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Intra in aceasta categorie actele prin care se intrerupe prescriptia, inscrierea unei ipoteci, somatia etc. Prin astfel de acte, in schimbul unei cheltuieli minime se pastreaza sau se salveaza un drept de o valoare mai mare.

Actele juridice de administrare sunt acele acte prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun ori a unui patrimoniu. Sunt acte de administrare  incasarea veniturilor, perceperea fructelor, asigurarea unui bun, reparatiile de intretinerea a unui bun etc.

Actele de dispozitie sunt acele acte prin care se instraineaza bunuri, se constituie drepturi reale, principale sau accesorii asupra bunurilor ori se renunta la drepturi. Fac parte din aceasta categorie contractul de vanzare-cumparare, de schimb, de donatie, constituirea unui drept de uzufruct, a unei ipoteci, remiterea de donatie.

Aceasta clasificare prezinta importanta in materie de reprezentare si capacitate.

Intinderea puterilor de reprezentare ale parintilor si tutorilor depind de categoria de acte luate in considerare.

Astfel, actele de conservare pot fi incheiate valabil chiar de persoane lipsite de capacitate de exercitiu. Actele de administrare se incheie in numele si pe seama celui lipsit de capacitate de exercitiu, de reprezentantul sau legal - parinte sau tutore - fara a fi nevoie pentru validitatea lor de incuviintare din partea autoritatii tutelare.

Clasificarea prezinta interes si in ceea ce priveste intinderea imputernicirilor mandatarului. Mandatul general este valabil numai pentru actele de conservare si administrare, iar pentru actele de dispozitie trebuie sa existe un mandat special.

1.2.6. In functie de modul lor de incheiere, actele juridice civile se clasifica in acte  consensuale, solemne, formale si reale.

Actele consensuale sunt acele acte care iau nastere in mod valabil prin simpla manifestare de vointa a partilor, fara a fi necesar indeplinirea vreunei formalitati. In dreptul nostru civil functioneaza regula consensualitatii actelor juridice civile, in sensul ca ele sunt valabile prin simpla manifestare de vointa. Marea majoritate a actelor juridice civile sunt consensuale.

Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea carora legea cere expres incheierea lor intr-o anumita forma. Intra in aceasta categorie, testamentul, donatia, contractul de ipoteca etc.

Actele reale sunt acele acte in care manifestarea de vointa, este insotita de remiterea (predarea) bunului. Intra in aceasta categorie contractul de imprumut, de depozit, gajul etc.

Utilitatea distinctiei dintre actele consensuale solemne si reale se manifesta in aceea ca nerespectarea formei la actele solemne (formale) este sanctionata cu nulitatea absoluta, in vreme ce actele consensuale sunt valabile indiferent de forma in care au fost incheiate.

Incheierea actelor juridice solemne prin mandatar presupune ca si procura sa fie facuta in forma solemna, ceea ce nu se cere in cazul actelor consensuale.

De asemenea, regimul probator este diferit pentru toate cele trei categorii de acte.

1.2.7. Clasificarea actelor juridice civile in acte patrimoniale si acte nepatrimoniale  se face in functie de continutul lor:

Actul juridic patrimonial este actul al carui continut este susceptibil de a fi evaluat in bani. Intra in aceasta categorie actele juridice civile privesc drepturile reale si drepturi de creanta.

Actul juridic nepatrimonial este acela al carui continut nu poate fi evaluat in bani. Ele privesc drepturile nepatrimoniale.

Aceasta clasificare prezinta interes din punct de vedere juridic in materia nulitatilor si a ocrotirii persoanelor incapabile.

1.2.8. Dupa cum au  sau nu legatura cu modalitatile actului juridic civil (termen,

conditie, sarcina) distingem acte pure si simple si acte afectate de modalitati.

Actul juridic pur si simplu este actul care nu este afectat de modalitati. Intra in aceasta categorie casatoria, adoptia, recunoasterea filiatiei, optiunea succesorala.

Actele afectate de modalitati este actul care cuprinde o modalitate, adica un termen, o conditie sau o sarcina, in functie de care incepe sau inceteaza sa-si produca efectele. Sunt acte juridice civile afectate de modalitati contractul de imprumut, contractul de vanzare cu clauza de intretinere, contractul de asigurare, contractul de donatie cu sarcina, etc.

Importanta acestei clasificari se manifesta sub aspectul valabilitatii, in sensul ca in cazul actelor juridice civile de a caror esenta este existenta unei modalitati, lipsa acesteia atrage dupa sine ineficienta actului. De asemenea, sub aspectul efectelor, la actele pure si simple, efectele se produc imediat, definitiv si irevocabil, in timp ce la actele afectate de modalitati, producerea sau incetarea efectelor depinde de un eveniment viitor care este termenul sau conditia.

1.2.9. Actele juridice principale si actele juridice accesorii

La baza acestei clasificari se afla raportul ce exista intre ele. Actele juridice principale sunt acele acte care au o existenta de sine statatoare independenta de vreo legatura cu alte acte. Majoritatea actelor juridice de drept civil sunt acte principale in sensul ca regimul lor juridic nu este dependent de al altor acte juridice.

Actele juridice accesorii sunt acele acte care nu au o existenta de sine statatoare, soarta lor juridica depinzand de soarta unui act juridic principal. Asa sunt spre exemplu, contractele prin care se constituie garantii, cum ar fi fidejusiunea, amanetul, ipoteca, sunt acte accesorii in raport cu actul generator al obligatiei garantate.Desfintarea sau incatarea, din orice cauza, a actului juridic principal atrage si desfintarea sau incatarea actului juridic accesoriu .

Importanta acestei clasificari se manifesta pe planul examinarii validitatii si eficacitatii acestor acte, soarta juridica a actelor accesorii depinzand intrutotul de soarta juridica a actelor principale.

In raport cu cauza sau scopul lor, actele juridice civile pot fi impartite in acte cauzale si acte abstracte.Actul cauzal este acela pentru a carui validitate nu este necesar examinarea cauzei.

Sunt acte abstracte titlurile de valoare, adica inscrisurile in care sunt incorporate drepturi de creanta, cum ar fi, spre exemplu, obligatiunile cec, cambiile, conosamentele.

Importanta acestei clasificari consta in aceea ca  la actele cauzale, cauza fiind un element esential pentru valabilitatea lor, lipsa, falsitatea, ilicitatea ori imoralitatea cauzei sunt sanctionate cu nulitatea actelor respective, in timp ce actele abstracte fiind detasate de cauza lor, absenta, nerealizarea, ilicitatea sau imoralitatea cauzei nu au nici o inraurire asupra valabilitatii lor.

1.2.10. In functie de modul cum pot fi incheiate, actele juridice civile se impart in

acte strict personale si acte incheiate prin reprezentare.

Actele juridice personale sunt acele acte care nu pot fi incheiate decat personal, nefiind susceptibile a fi incheiate prin reprezentant. Astfel de acte sunt testamentul, casatoria, recunoasterea filiatiei, etc.

Actele juridice incheiate printr-un reprezentare sunt actele juridice ce se incheie de o  alta persoana in calitate de reprezentant.

Importanta acestei clasificari consta in aceea ca actele strict personale constituind exceptia, sunt guvernate de norme juridice ce cuprind unele reguli speciale ce sunt de stricta interpretare si aplicare. De asemenea, in timp ce valabilitatea actului juridic strict personal se apreciaza numai in raport de persoana sau persoanele ce le incheie, la actele incheiate prin reprezentant se apreciaza si prin persoana reprezentantului.

1.2.11. Dupa reglementarea si denumirea lor legala, actele juridice civile se clasifica in acte numite (tipice) si acte nenumite (atipice)

Sunt acte juridice numite sau tipice acele care au o denumire stabilita de legislatia civila, precum si o reglementare proprie. Marea majoritate a actelor juridice civile sunt numite, cum ar fi, spre exemplu, contractul de vanzare-cumparare, mandatul, locatie, depozit, etc.

Prin acte juridice nenumite se inteleg acele acte care nu sunt nominalizate si nu au o reglementare proprie in legislatia civila. Un asemenea act juridic civil este contractul de vanzare cu clauza de intretinere.

Clasificarea actelor numite si nenumite prezinta importanta juridica sub aspectul regulilor aplicabile celor doua categorii de acte. Astfel, actelor juridice civile nenumite li se aplica regulile generale ce reglementeaza actele juridice sau ale celui cu care are mai multa asemanare.

1.2.12. Dupa modul lor de executare, actele juridice civile se impart in acte cu

executare imediata si acte cu executare succesiva

Actele cu executare imediata sunt acele acte a caror executare se produce o singura data, printr-o singura prestatie din partea debitorului. Fac parte din aceasta categorie, darul manual, vanzarea-cumpararea unui bun, cand pe loc se plateste pretul si se preda bunul.

Actele juridice cu executare succesiva sunt acele acte a caror executare se realizeaza prin mai multe prestatii succesive. Intra in aceasta categorie, contractul de renta viagera, donatia cu sarcina intretinerii, vanzarea-cumpararea in rate etc.

Aceasta clasificare prezinta interes din punct de vedere juridic sub aspectul sanctiunilor ce se aplica in caz de neexecutare. Astfel, in timp ce contractele sinalagmatice cu executare imediata li se aplica rezolutiunea pentru neexecutarea culpabila sau necorespunzatoare, contractelor sinalagmatice cu executare succesiva li se va aplica rezilierea. De asemenea, in cazul actelor juridice cu executare succesiva, pentru fiecare prestatie curge o prescriptie extinctiva distincta.